Zîrna australiană
Solanum laciniatum
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie erbacee, exclusiv de cultură, cultivată la noi ca anuală, foarte viguroasă, înaltă pînă la 2—2,5m; rădăcina: îngroşată, adîncă şi puternic ramificată; tulpina: groasă de 2—3 cm, ramificată; frunze: alterne, ovale, adînc segmentate, lungi de 10—15 cm, de culoare verde-închis, cu lobi ascuţiţi şi neregulaţi (cîte 2—5 pe fiecare parte) aspri, cu nervaţiune reticulată; flori: grupate în raceme cu 7—15 flori la subsuoara frunzelor superioare, cu corola cu diametiul de 4—5 cm, din 5 petale violete unite; fructe: bace ovate, de cca 1,5—2 cm lungime, galbene-portocalii grupate în raceme.
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
înflorire: VII - X.
Materia primă: Herba Solani laciniati — părţile aeriene ale plantei recoltate la începutul înfloririi, cu frunze ovale, adînc segmentate, de culoare verde-închis spre brun. Miros şi gust amar.
Ecologie şi zonare: Datorită originii sale subtropicale, are pretenţii ridicate faţă de temperatură, condiţii apropiate faţă de cerinţele sale avînd numai în sudul ţării. Avînd o masă vegetativă dezvoltată, solicită multă umiditate în sol; aceasta poate fi asigurată în primele stadii prin semănatul timpuriu care face ca plantele să beneficieze de rezerva de apă din iarnă, iar mai tîrziu prin irigare, care este obligatorie.
Faţă de sol, răspunde bine la cele uşoare, afinate, permeabile, fertile, fiind contraindicate cele lutoase, grele, săraturi, nisipuri sărace în substanţe nutritive.
Foarte sensibilă la îmburuienire în primele faze, cînd plantele au un ritm lent de dezvoltare şi cultura poate fi compromisă.
Este zonată în partea sudică a unor judeţele limitrofe Dunării (Dolj, Olt, Teleorman, Ilfov, Ialomiţa), în cultură irigată.
Tehnologia de cultură: Solanum laciniatum (Zîrna australiană) preferă ca plantă premergătoare cerealele de toamnă, leguminoasele pentru boabe şi porumbul de siloz. Este contraindicat să urmeze după o solanacee, sau după ea însăşi deoarece este atacată puternic de gîndacul din Colorado şi de toate virozele şi bolile specifice solanaceelor. Pe acelaşi teren poate reveni după un interval de 7—8 ani. Ca lucrări de bază se recomandă o arătură adîncă de 28—30 cm care să rămînă în brazdă crudă peste iarnă, în cazul cînd se va însămînţa primăvara. În situaţia cînd se va însămînţa în pragul iernii, epocă mult mai sigură, atunci terenul după arătură se va lucra cu grapa în lung şi în lat pînă se mărunţeşte bine şi se face un pat germinativ bun necesar cultivării plantelor cu seminţe mici.
Dacă terenul este prea afînat sau mai puţin umed, se recomandă o uşoară tăvălugire înaintea maşinii de semănat. Sub brazdă, la arătura adîncă de toamnă, se încorporează în sol 45—50 kg /ha s.a. fosfor şi 35—45 kg /ha s.a. potasiu, iar în primăvară (înainte de însămînţat sau pe deasupra culturii sub o grapă uşoară) se încorporează 70 — 80 kg /ha s.a. azot.
Însămînţarea cu rezultate mai bune se face sub iarnă, înaintea căderii primului îngheţ persistent din regiune. Dacă s-a pierdut acest moment, atunci se va însămînţa primăvara foarte devreme sau în ferestre. Se seamănă cu semănătoarea SU-29 sau SUP-21 la adîncimea de 1,5—2 cm pe soluri mai grele şi la adîncimea de 2—3 cm pe cele mai uşoare. Intervalul între rînduri va fi de 50 cm.
La hectar se dau 3—4 kg sămînţă amestecată cu nisip uscat fin în proporţie de 1 la 2 şi cu o plantă indicatoare 100 g salată, ovăz sau orz. Sămînţa trebuie să aibă puritatea de 95%, germinaţia de 70% şi umiditatea maximă de 12%.
Zîrna australiană fiind o plantă care răsare greu, circa o lună de la însămînţare, şi în primul stadiu de vegetaţie creşte extrem de greu, se recomandă aplicarea praşilelor oarbe repetate pentru îndepărtarea totală a buruienilor. De asemenea, ajutaţi de planta indicatoare, se vor plivi cu grijă buruienile pe rîndul însămînţat. Cînd plantele au 3—4 frunze, se va trece la rărirea plantelor pe rînd la distanţa de 15—20 cm, lăsîndu-se obligatoriu două plante la cuib. În restul perioadei de vegetaţie se mai aplică 3—4 praşile mecanice şi tot atîtea manuale, precum şi o combatere susţinută şi repetată la 7—8 zile a gîndacului din Colorado cu Lindatox-20 în concentraţie de 0,8%, Fosfotox R-35 în concentraţie de 0,2% şi Dipterex 1,2 kg/ha.
Momentul optim de recoltare este cînd primul racem a înflorit în masă. Recoltarea părţilor aeriene se face cu combina de recoltat furaje CRF 2,1 la înălţimea de 20—22 cm de la colet. Recolta a doua se face la circa 1,5 luni de la prima.
Un hectar produce 25 000—30 000 kg materie primă în stare proaspătă sau 2 000—3 000 kg în stare deshidratată.
Bolile, dăunătorii şi mijloace de combatere: Zîrna australiană este atacată de mană care se combate prin stropiri repetate cu zeamă bordeleză 1%, Zineb 0,3%. Este atacată de numeroase viroze care se combat numai prin igienă culturală. Dintre duşmanii cei mai periculoşi cităm gîndacul din Colorado care se combate cu substanţele chimice descrise la întreţinerea culturii.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Plantele recoltate se transportă cît mai repede la locul de uscare, unde se trec prin maşinile de tocat la 2—3 cm şi se introduc în uscăteare la temperatura de 70—80°C. După deshidratare, produsul se lasă o zi pentru a se răcori şi rehidrata pînă la umiditatea de conservare 13%, după care se introduce în saltele de iută şi se depozitează în încăperi curate ferite de influenţa umidităţii din atmosfera de afară.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din părţile aeriene ale plantei recoltate la începutul înfloririi, admiţîndu-se ca impurităţi — max. 10% părţi de plantă înnegrite şi max. 0,5% fructe zdrobite, înnegrite, seci, corpuri străine organice şi minerale — max. 1,5% pentru fiecare, umiditate max. 13%.
Compoziţie chimică: glucoalcaloizi cu structură steroidică: solasodina sau solanina-s sau solancarpina; solamargina sau solanigrina ş.a. La specia aclimatizată la noi s-a obţinut un conţinut ridicat în solasodină prin procedeul recoltării în etape a frunzelor. De la începutul înfloririi şi pînă la fructificare totalul de solasodină creşte în masa feliară de la 1,10 la 1,68%, iar în părţile aeriene de la 1,05 la 1,32%.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Această specie nu se întrebuinţează ca atare, ea servind pentru obţinerea unor hormoni steroizi prin semisinteză (cortizon, testosteron, progesteron etc), care au largă aplicabilitate terapeutică. Cercetările din ţara noastră au arătat că solasodina se poate extrage cu un randament de 70% din planta verde faţă de 60% din planta uscată şi la un preţ cu 40—60% mai mic.
Tcate părţile plantei sînt toxice.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!