Zamosita
Hibiscus trionum L.
Zămoşiţă ; Fr.; Hibiscus ; G. : Stunden-Ibisch ; M.. Varjumâk ; R.: Ghibiscus troiciatîi
Caractere de recunoaştere:Planta: Specie ierbacee anuală, erectă, cu peri rigizi, stelaţi pe întreg aparatul vegetativ, înaltă de 10—80 cm ; rădăcina : pivotantă, ramificată, destul de superficială (nedepăşind 10—15 cm) ; tulpina : aspră, ramificată ; frunze : lung pe-ţiolate, diferenţiate ca formă : cele inferioare aproape rotunde slab lobate şi mai mici; celelalte au cîte 3 segmente penatfidate, dispuse treflat, lungi pînă la 4—6 cm ; flori : mari (cea 4 cm diametru), solitare, au caliciul pe două rînduri, un cali-ciu extern caduc şi unul intern persistent în jurul fructului ; petale gălbui-palide cu baza purpuriu-în-chis, durează puţin timp ; fruct: capsulă care se deschide prin 5 valve, înconjurată de caliciul veziculos.
Înflorire : VI—IX. Materia primă: Herba Trioni — tulpini cu ramuri şi frunze verzi, acoperite cu peri ; frunze peţiolate, cele inferioare aproape rotunde, slab lobate, rareori sectate, cele mijlocii şi cele superioare cu 3—5 segmente oblanceolate, penatfidate. Flori solitare, axilare, mari, cu caliciul extern format din 12 lacinii îngust-liniare, caliciul intern de 5 sepale, corola din 5 petale de culoare sulfuriu galbenă, la bază purpurii. Miros caracteristic asemănător urzicii. Gust mucilaginos.
Ecologie şi răspîndire : Plantă specifică ca buruiană de culturi, în special la prăsitoare — cu deosebire în porumb, culturi legumicole, deoarece este o specie pretenţioasă faţă de lumină ; uneori şi pe marginea drumurilor. Altitudinal se întîlneşte numai în zone joase, pînă la 200—400 m. Răspîndită în toate judeţele de cîmpie din ţară, în special In Ilfov, Ialomiţa, Brăila, Constanţa.
Recoltare : Planta se recoltează în perioada de început a înfloririi ţiunie-august), cînd plantele nu au fructificaţii prea multe, tăindu-se cu secera sau cuţitul toată partea foliată.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După ce se curăţă de frunze îngălbenite şi de fructificaţii, se pune la uscat la umbră, în locuri foarte bine aerisite, deoarece planta are umiditate ridicată. Se intoarce din cînd în cînd pentru a se face o uscare uniformă. Pe cale artificială uscarea se face la 40—50°.Randamentul de uscare 6—7/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd un conţinut maxim de impurităţi de 5°/o (frunze brunificate sau decolorate), corpuri străine organice — max. 2°/o şi minerale — max. 1%, umiditate — max 13%.
Compoziţie chimică: Părţile aeriene recoltate în timpul înfloririi conţin flavonoide şi substanţe mucilaginoase formate din acid galactu-ronic, arabinoză, ramnoză etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : Această specie este folosită în medicina noastră populară. în urma cercetărilor efectuate în ţara noastră, s-a pus în evidenţă acţiunea diuretică şi saluretică (favorizează eliminarea sărurilor), fiind indicată în pielite şi cistite.Intră în compoziţia ceaiului diuretic nr. 3.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!