VITAMINA F (ACIZII GRASI ESENTIALI)
Sint cunoscuti trei acizi grasi esentiali (polinesaturati sau vitamina F): acidul linoleic (linolic), acidul linolenic si arahidonic. Sursele pot fi de origine vegetala sau animala. Se gasesc mai ales in uleiurile vegetale de floarea soarelui, porumb, soia, extrase din semintele plantelor, in arahide, nuci etc. Dupa unii autori, acizii grasi esentiali nu se clasifica printre vitamine, nevoile fiind de 1 % din totalul de calorii ingerate. Aportul fiziologic este asigurat cind ratia zilnica procura de doua ori mai multi acizi grasi nesaturati decit saturati. Daca acidul linoleic este in cantitate suficienta, atunci ceilalti doi acizi grasi pot fi formati in organism din el. Consumul crescut de unt, smintina si grasimi animale, care cuprind acizi grasi saturati, sporeste nevoia pentru acizii grasi esentiali. Absorbtia si metabolismul. Acizii grasi esentiali aflati in alimentele ingerate sint absorbiti din tractul gastrointestinal, trec in caile limfatice, apoi in circulatia sangvina si sint depozitati in tesutul adipos. Rolul fiziologic. Efectul important consta in reglarea dislipidemiilor caracterizate prin crestererea colesterolului. Cu cit gradul de nesaturare a acizilor grasi este mai mare, cu atit efectul de scadere a colesterolului este mai important. Un criteriu de apreciere a unei grasimi este raportul dintre acidul linoleic si acidul stearic. Cind acesta este mult subunitar grasimea are rol hipercolesterolemiant, iar daca este peste 1 si mai ales peste 2, grasimea participa la scaderea colesterolului in singe. O astfel de proportie poate fi realizata cind cel putin 1/3 din cantitatea totala de lipide consumate provine din ulei de floarea soarelui, de soia sau germeni de porumb. Ingerarea unor cantitati mai mari de acizi grasi esentiali nu determina efecte toxice. Din acidul linoleic si arahidonic se formeaza prostaglandinele. Acestea au proprietati vasodilatatoare si stimuleaza musculatura neteda, inhiba mobilizarea lipidelor din depozite spre torentul circulator datorita noradrenalinei. Astfel, vitamina F si prostaglandinele participa la combaterea aterosclerozei. Acizii grasi esentiali au rol in respiratia organelor vitale, inlesnind transportul oxigenului din singe la celule. Efectele scontate au loc cind in hrana vitamina F este asociata cu vitamina E. in acest mod se faciliteaza absorbtia ambelor vitamine. Efectele carentei de vitamina F. Lipsa vitaminei F duce la scaderea in greutate, accentuarea leziunilor cronice ale valvulelor venoase, favorizind accentuarea bolii trombotice (vene varicoase) si formarea calculilor biliari, determina modificari in structura si functia enzimelor din nucleul celulelor. INDICATII In tratamentul eczemelor de diferite tipuri ale adultului, in eczemele sugarului, in afectiuni ale pielii (in special alergice), seboree, acnee vulgara, psoriazis, plagi si arsuri, protectia pielii la agenti externi. in asociere cu alte tratamente se administreaza in tulburari endocrine (hiperfoliculinemie), in astm bronsic, ateroscleroza, degenerescenta grasa a ficatului. in eczemele infantile este foarte indicata asocierea cu vitamina B6 (piridoxina), care potenteaza actiunea acidului linoleic.
VITAMINA K (FILOCHINONA - K1 FARNOCHINONA - K2)
Vitamina K1 se gaseste in plante, iar vitamina K2 este sintetizata de flora microbiana care se afla in intestinul gros (colon). Ambele vitamine sint deci produse naturale. Vitamina K3 contine produsi sintetici, farmaceutici. Denumirea i-a fost data in 1935 de Dam si Schonheider de la proprietatea de a coagula singele (Koagulationsvitamin = vitamina coagularii). Cercetatorii au observat ca hemoragiile subcutanate si intramusculare ale puilor care nu aveau in alimentatie grasimi au putut fi prevenite prin suplimentarea dietei cu lucerna. Din aceasta planta au izolat vitamina K1. Vitamina K se gaseste atit in alimentele de origine vegetala, cit si in cele de origine animala. Mai bogate in aceasta vitamina s-au dovedit spanacul, salata verde, urzicile, rosiile, mazarea, cerealele, dar si ouale, laptele. Absorbtia si metabolismul. Nevoia unui adult (10 mg/zi) este acoperita prin sinteza intestinala proprie si aportul alimentar. Se absoarbe din intestin cu conditia unei cantitati suficiente de bila, daca mucoasa intestinala si functia hepatica sint normale. Dupa absorbtie se depoziteaza in ficat, dar rezervele sint mici si acopera nevoia pe o perioada de aproximativ o saptamina. Rolul fiziologic. Vitamina K stimuleaza sinteza protrombinei in celula hepatica. Efectele deficitului de vitamina K. in organism, hipovitaminoza se manifesta prin tendinta la singerari si tulburari de coagulare. in lipsa vitaminei K, timpul de coagulare a singelui se prelungeste cu atit mai mult, cu cit deficitul este mai accentuat si apar hemoragii. Cu ajutorul acestei vitamine la nivelul ficatului se elaboreaza patru din cei doisprezece factori ai coagularii (factorii II, VII, IX, X). in hipovitaminoza concentratia acestor factori scade uneori sub 25 % din valorile normale si survin hemoragii prin scaderea coagulabilitatii singelui. Masurarea timpului de coagulare a plasmei reprezinta o metoda mai simpla, accesibila, care permite evaluarea protrombinei. Timpul este cu atit mai lung, cu cit cantitatea de protrombina este mai mica. Sinteza protrombinei, dupa cum am vazut, depinde de prezenta vitaminei K, dar si de capacitatea functionala a ficatului. Un test de mai mare precizie pentru aprecierea concentratiei de protrombina si indirect al starii de nutritie in vitamina K este timpul de protrombina, care, de asemenea, este prelungit in deficitul de vitamina. INDICATII Diateze hemoragice, icterul grav al nou-nascutului, purpura, tendinte hemoragice in tulburari hepatice, hemoragii in boli infectioase, tratamente cu sulfamide, hemoragii consecutive tratamentelor cu anticoagulante.
VITAMINELE HIDROSOLUBILE
VITAMINA B1 (TIAMINA, ANEURINA)
In concentrajii semnificative o intilnim in drojdia de bere, cortexul si germenii boabelor de cereale (griu, porumb, secara, orez), legume (mazare, fasole, linte, sfecla, laptuci, spanac), fructe (prune, struguri, nuci). Cresterea proportiei de glucide din dieta mareste necesarul de vitamina B1. Absorbtia si metabolismul. Vitamina este sintetizata de plante si microorganisme, inclusiv de cele din tractul gastrointestinal. Tiamina este absorbita din alimente, fie printr-un proces de difuziune pasiva, fie printr-un transport activ. Capacitatea de absorbtie activa este de 4 mg/zi. Aciditatea gastrica in limite normale constituie un factor fiziologic al pastrarii integritatii chimice a vitaminei B1 (si a tuturor vitaminelor hidrosolubile), permitind astfel trecerea sa cu continutul intestinal la nivelul jejunului, unde se absoarbe. O parte din microorganismele din colon secreta enzime (tiaminaze) care scindeaza si inactiveaza tiamina. Odata absorbita trece in ficat, rinichi, inima, unde se transforma in forma activa prin fosforilarea cu resturi de acid fosforic. Prin cuplarea cu proteine specifice si in prezenta ionilor de mangan formeaza enzime ce participa la metabolismul glucidelor. in fluidele extracelulare (plasma, lichid cefalorahidian si interstitial) tiamina se afla in stare libera, iar in celule sub forma de ester (pirofosfat). in functie de marimea aportului, corpul omului contine 30-100 mg, organele cele mai bogate fiind inima, creierul, ficatul. Cea mai mare cantitate se gaseste in muschi, aproximativ jumatate din depozitele organismului. Surplusul de tiamina este eliminat pe cale renala si se gaseste deci in urma. Tiamina participa la procesele de conducere neuronala sub forma de coenzima, fiind regasita in teaca de mielina (membrana axonilor, componente ale celulelor nervoase). Efectele carentei de vitamina B1. in prima faza antreneaza tulburari biochimice care ulterior se traduc si prin manifestari clinice. Lipsa de vitamina B1 are ca prim efect perturbarea metabolismului glucidic. Starea de nutritie deficitara in tiamina antreneaza modificari din partea sistemelor cardiovascular si nervos. Tulburarile cardiovasculare sint percepute ca palpitatii, dureri si scaderea fortei musculare. Se constata tulburari ale ritmului cardiac (aritmie), numar crescut peste normal al batailor cordului pe minut (tahicardie) - fiziologic 60-80 batai/minut, scaderea tensiunii arteriale minime. Aceste tulburari cardiovasculare se pot agrava, aparind sindromul hiperkinetic cu debit cardiac crescut, sodiul este retinut in organism (edeme mai ales in regiunea gambelor, caracterizate prin cresterea lichidului in spatiile intercelulare). Efortul musculaturii cardiace creste, mai ales la nivelul ventriculilor, apare hipertensiunea arteriala, pulmonara si in etapa finala insuficienta cardiaca. Forma acuta cardiovasculara, cunoscuta sub numele de beri-beri, are la baza leziunile muschiului inimii, cu aparitia unei coloratii violacee a tegumentelor (cianoza) si a edemelor. Aceasta boala este foarte rar intilnita astazi. Administrarea vitaminei B1 duce la scaderea tahicardiei si a cardiomegaliei, este ameliorat sindromul hiperkinetic, insa starea functionala a miocardului este mai putin influentata. In 1958 Olson a demonstrat rolul avitaminozei B1 in dereglarea metabolismului energetic al cordului. in experiente pe cobai s-a constatat ca la un nivel scazut al vitaminei B1 s-a produs dereglarea functiilor inimii. in afara de musculatura inimii sint afectate si alte grupe musculare. Survin dureri musculare difuze, sub forma de crampe, tulburarea reflexelor, furnicaturi sau intepaturi, contracturi care ingreuneaza mersul, iar in formele avansate prin continuarea deficientei se instaleaza asa-numitul beri-beri uscat, cu paralizia si atrofia musculaturii membrelor. Si aceasta forma de boala nu mai este intilnita astazi. Deoarece vitamina B1 participa la un numar mare de reactii ale metabolismului glucidelor si al cetoacizilor rezultati din dezaminarea aminoacizilor, se explica nu numai leziunile biochimice cauzate de insuficienta vitaminica in cadrul schimburilor metabolice, ci si simptomele afectarii sistemului nervos. Pentru acesta din urma unica sursa de energie este reprezentata de glucoza. Sistemul nervos este foarte sensibil la modificarile echilibrului acidobazic, cresterea acidului lactic si piruvic, mai ales in hipovitaminoza B1. Tulburarile psihice constau in nervozitate, apatie, irascibilitate, insomnie, slabirea atentiei si memoriei. Tulburarile neurologice au fost grupate in trei categorii: neuropatia periferica, encefalopatia Wernicke, sindromul Korsakoff. Neuropatia consta in afectarea simetrica a functiei senzoriale, motorii si reflexe, fiind foarte asemanatoare cu neuropatia alcoolica. Encefalopatia Wernicke se caracterizeaza prin varsaturi, pareza a muschiului drept extern al ochiului, febra, stare de confuzie, iar in cazurile grave se poate ajunge la coma si moarte. Prin administrarea de tiamina manifestarile encefalopatiei se diminueaza, in schimb persista tulburarile psihice cu scaderea memoriei pentru faptele din trecutul mai indepartat. De asemenea, scade capacitatea de memorare a faptelor recente si de formare a legaturilor dintre notiuni, persista miscarile sacadate ale globilor oculari. Deoarece in hipo- sau avitaminoza este tulburata succesiunea normala a reactiilor metabolice, organismul devine susceptibil fata de diferite microorganisme patogene. Experimental, la animalele carentate in tiamina s-a constatat scaderea capacitatii leucocitelor polimorfonucleare de a fagocita. Indicele fagocitar a fost de 2-3 ori mai mic la cei cu aportul de vitamina B1 redus. Capacitatea de fagocitoza este dependenta de enzime legate de vitamina B1. Avitaminoza tiaminica a provocat atrofia timusului la animalele tinere, organ important in reactivitatea imunologica a organismului. Continutul in complement, factor indispensabil al reactiilor imunitare umorale, scade in serul sangvin. Toate aceste afirmatii confirma rolul vitaminei B1 in apararea antiinfectioasa a organismului. INDICATII In neurologie, se recomanda pentru: polinevrite de origini diferite, pareze, paralizii medulare si ale nervilor periferici, accidente vasculare ale sistemului nervos central (hemoragia cerebrala, tromboza etc.) si boli infectioase ale sistemului nervos (meningoencefalite, coree, scleroza in placi). In medicina interna se administreaza in afectiunile cardiovasculare de origine carentiala (insuficienta cardiaca, miocardite, miocardoze ale gravidelor, alcoolicilor, diabeticilor), miocarditele hipertiroidienilor, cele din stari febrile, precum si in cele degenerative al batrinilor. Se recomanda de asemenea in afectiunile hepatice si ale cailor biliare.(insuficiente hapatice, hepatite, ciroze), in stari de dezechilibru acido-bazic, in tratamente prelungite cu glucoza, ca favorizant al reducerii dozelor de insulina, in guta, ca auxiliar cu efect analgetic in toate formele de reumatism acut sau cronic, in atoniile tubului digestiv si in anorexie. In chirurgie se indica in durerile postoperatorii, durerile amputatilor, in meteorismul postoperator, periarterite, soc, sindromul postoperator, reanimare. In pediatrie se da in cazuri de anorexii, tulburari de crestere, toxicoze, dispepsii, boli infectioase. Indicatii dermatologice: dermatoze, fenomenele nevritice din zona zoster, lichen plan, nevritele si polinevritele din pelagra. In oftalmologie se da in nevrite retrobulbare, paraliziile nervilor oculomotori, in afectiunile corneei, asociata cu vitamina A. In obstretica si ginecologie, doze mari in cursul sarcinii si in perioada alaptarii (pentru prevenirea si combaterea carentei de vitamina B1) in polinevrita gravidica, in edemele gravidice si in tulburarile digestive (anorexie, constipatie, atonie intestinala), de dinamica ureterala (pielite, atonie ureterala) sau de reglare cardiovasculara (palpitatii, dispnee) din cursul sarcinii. in cursul travaliului, vitamina B1 participa la mecanismul contractiei fibrei uterine si, in doze mari, are actiune analgetica.
VITAMINA B2 (RIBOFLAVINA)
Numele de riboflavina provine de la denumirea de pigment galben (flavina) ce intra in compozitia vitaminei. Activitatea pigmentului este proportionala cu intensitatea fluorescentei galben-verzui a extractelor din diferite alimente (lapte, albus,etc). in functie de origine, vitamina a fost numita lacto-, ovoflavina. Surse de vitamina B2 sint laptele, ouale. Cea mai mare cantitate de vitamina se afla in drojdia de bere; 6 mg vitamina B2 Ia 100 g de produs. Nucile, caisele, castanele, fasolea, mazarea, spanacul, salata verde si rosiile contin mai multa riboflavina decit cerealele, morcovii, cartofii. Absorbtia si metabolismul. Vitamina B2 este prezenta in alimente in stare libera sau in combinatie cu fosforul. Se absoarbe fara dificultate, prin peretele unei portiuni a intestinului subtire (jejun), aproximativ 10 mg/zi. Este fosforilata in peretele intestinal. Trece pe calea venei porte in torentul sangvin. in tesuturile organismului o gasim sub forma de flavoproteine sau coenzime. La aport vitaminic identic, organismele carentate retin mai mult si excreta mai putin comparativ cu organismele normale. Scaderea excretiei urinare sub 50 ug riboflavina pe zi permite afirmarea diagnosticului de hipovitaminoza B2. Vitamina B2 actioneaza conjugat cu vitamina B1 si PP, stimulind sinteza de proteine pornind de la aminoacizi. De asemenea, participa la metabolismul glucidelor si lipidelor. Efectele deficientei de vitamina B2. Insuficienta acestei vitamine, foarte frecvent asociata cu deficitul de tiamina si PP, determina dermatita seboreica, manifestata prin eritem mai ales in regiunea mediana a fetei (intre sprincene), pe nas, barbie, in jurul gurii. Initial leziunile sint localizate la nivelul comisurilor bucale (coltul gurii), unde crapaturile fiind mai profunde se suprainfecteaza si deseori apar acoperite de o secretie purulenta (stomatita angulara). De asemenea, dermatita poate fi scrotala sau vulvara. Limba devine rosie, purpurie, se descuameaza, papilele se tumefiaza si pot surveni dureri in timpul masticatiei. Pot fi afectate si conjunctivele bulbare. Apare fotofobia, corneea e hipervascularizata, iar formele avansate prezinta microulceratii, dureri oculare. Scaderea coenzimelor flavinice produce un deficit de eritropoetina, care duce in timp la o anemie normocitara neregenerativa. Alteori anemia este hipocroma, insotita de disfagie (tulburari de inghitire), leziuni ale mucoaselor, care sint caracteristice sindromului Plummer Vinson. S-au constatat tulburari psihice manifestate prin apatie, stari de emotivitate crescuta, scaderea tonusului muscular, tremuraturi, ameteli. Deficitul de vitamina B2 influenteaza reactiile imunologice de aparare prin scaderea activitatii complementului din ser si a continutului de lizozim din saliva. Carenta in riboflavina contribuie la scaderea rezistentei organismului fata de unele substante toxice (metale grele). INDICATII In stari patologice cu simptome de avitaminoza in care sint dovezi asupra impiedicarii aportului de vitamine: In oftalmologie (conjunctivita, irita, keratita, catar de primavara, hemoragii retiniene, tulburari de acomodare, blefarospasm, fotofobie, hemeralopie, nevrite retrobulbare, panus mixt ulcerat). In dermatologie (keilozis, ragade, dermite seboreice, prurigo, eczeme infantile, lupus eritematos, manifestari ale pelagrei rezistente la vitamina PP). In medicina interna: enterocolite cronice, sindroame de malabsorbtie, porfirinurie, anemii si tulburari de absorbtie a fierului (in asociere cu celelalte vitamine din complexul B), insuficienta hepatica, afectiuni alergice (astm bronsic).
VITAMINA B6 (PIRIDOXINA)
Cercetatorii au gasit ca exista trei substante cu acelasi efect: piridoxina, piridoxalul si piridoxamina. Aportul principal in ratia zilnica este asigurat prin alimente de origine animala - galbenus de ou, apoi in ordine descrescinda, de cartofi si alte vegetale, produse lactate, cereale. - Vitamina B6 se gaseste in alimente in stare libera, in combinatie cu fosfat sau cu fosfat si proteine. Nevoile alimentare cresc in alimentatia hiperproteica sau in diete cu continut scazut in acizi grasi esentiali. Absorbtia si metabolismul. Cele trei forme, piridoxina, piridoxalul si piridoxamina sint rapid si complet absorbite la nivelul intestinului. in organism se afla sub arma de piridoxalfosfat. Piridoxalul in cantitate crescuta este transformat in ficat in acid 4-piridoxinic, forma prin care excesul se elimina prin urina.
CONTINUTUL DE VITAMINA B6 IN mg/100 g PRODUS
Produsul Cantitatea
porumb 1
soia 0,9
brinza 0,7
ceapa 0,5
mazare 0,4
spanac 0,3
oua 0,2
cartofi 0,2
piersici 0,2
Vitamina B6 nu se depoziteaza in organism. In cazul unui aport mai bogat nu produce fenomene toxice, nu este influentat nivelul sangvin si se elimina prin urina sub forma metabolitului sau. Rolul metabolic a! vitaminei B6. Coenzima vitaminei B6 participa la sinteza aminoacizilor neesentiali necesari formarii proteinelor, ia parte la degradarea glicogenului din muschi pentru producerea energiei, contribuie la scaderea colesterolului. De asemenea, contribuie la formarea unor substante active ca niacina si serotonina. Efectele carentei de vitamina B6. Manifestari spontane ale deficitului vitaminic s-au observat la copii sub un an hraniti cu diferite preparate industriale de lapte (care nu au fost imbogatite prin suplimente vitaminice potrivit cu concentratiile laptelui matern), Scaderea nivelului vitaminei B6 in singe antreneaza diminuarea activitatii transaminazelor si o crestere a eliminarii prin urina a acidului xanturenic si a celui oxalic. Hipovitaminoza produce modificari ale tegumentelor si mucoaselor: coloratia rosietica a pielii (eriteme), dermatita seboreica in jurul ochilor si nasului. Bolnavul poate prezenta glosita edematoasa (inflamatia limbii). Modificarile pielii si mucoaselor sint asemanatoare celor descrise in pelagra, una din cauze fiind insuficienta sintezei vitaminei PP derivata din carenta coenzimei vitaminei B6. Anemia care insoteste carenta de vitamina B6 este hipersideremica (fierul crescut) si nu dispare decit dupa administrarea de vitamina. In organismul bolnavilor cu hipertensiune arteriala, continutul de vitamina B6 este mult mai redus decit la persoanele sanatoase. Sindromul neurologic se manifesta prin slabiciune musculara, tulburari de mers, furnicaturi, amorteli ale extremitatilor. Din punct de vedere psihic, bolnavii carentati in vitamina B6 manifesta un sindrom maniaco-depresiv. In conditiile deficitului de piridoxina, mecanismele imunitatii naturale sint influentate negativ. Se reduce capacitatea de aparare antiinfectioasa, mai ales formarea de anticorpi. Un aport suficient de piridoxina stimuleaza activitatea de fagocitoza a celulelor sistemului reticuloendotelial si a granulocitelor, favorizand distrugerea microorganismelor. INDICATII E recomandata in glosite, keiloza, stomatite (in asociatie cu vitaminele B2 si PP); in tratamentul pelagrei cind aceasta nu cedeaza Ia vitamina PP si vitamina B2, in dermatite seboreice, eczeme, acnee (in asociere cu vitaminele P si B2). De asemenea este indicata in parkinsonism postencefalitic sau neaterosclerotic, sindrom Meniere, paraplegie spastica, scleroza diseminata, distrofii musculare, nevrite, astenii nervoase, coree Sydenham. Este indicata in anemii macrocitare anemii aplastice, leucopenie, agranulocitoza, hepatita epidemica, boala de iradiere.
VITAMINA B12 (CIANCOBALAMINA)
In 1948, cercetatorii au izolat din ficatul proaspat o substanta cristalin pe care au denumit-o vitamina B12 (dintr-o tona de ficat au obtinut 20 mg). Aceasta s-a dovedit a fi identica cu o alta care influenta cresterea unui bacil (Lactobacilus lactis dorner). Se gaseste numai in proteinele animale, nu si in cele vegetale. La om, aportul este alimentar, fiind asigurat din produsele de origine animala. Sinteza vitaminei B12 este facuta numai de catre microorganisme. Sursa intestinala datorita bacteriilor saprofite este redusa. Date noi privind necesarul, recomandat de OMS/FAO, indica in conditii fiziologice cantitatea de 2 ug pe zi.
CONTINUTUL DE VITAMINA B12 IN ug/100 g PRODUS
Produsul Cantitatea
brinza 20
oua 5-10
lapte de vaca 0,2-1
Absorbtia si metabolismul. in alimente, vitamina B12 este prezenta sub forma legata de peptide si nu este disponibila pentru absorbtie decit dupa desfacerea acestor legaturi. Desfasurarea proceselor necesita un mecanism activ dependent de factorul intrinsec si unul pasiv de difuziune. Absorbtia vitaminei B12 din hrana ingerata necesita prezenta unei mucoproteine, factorul intrinsec, in sucul gastric. Castle dovedeste ca un factor intrinsec format in stomac este necesar sa se combine cu un factor extrinsec alimentar (vitamina B12) pentru a putea preveni anemia pernicioasa. Tehnici moderne au sustinut aceasta afirmatie, dovedind ca in lipsa factorului intrinsec s-a eliminat prin fecale 70-80 % din vitamina marcata radioactiv si administrata per os, fata de 20-30 % dupa asocierea ei cu factor intrinsec. Absorbtia activa are loc numai in ileon si este de prima importanta. Eficienta absorbtiei pina la un anumit nivel este in raport direct proportional cu cresterea dozei administrate. Scaderea procentului absorbit este semnificativa in cazul dozelor orale care depasesc 3 ug. in prima etapa are loc combinarea vitaminei B12 din alimente la nivelul stomacului cu factorul intrinsec, actiune favorizata de prezenta unui pH scazut (aciditate gastrica normala). Cobalamina favorizeaza formarea globulelor rosii pina la stadiul de maturitate, ca si sinteza lipoproteinelor din teaca de mielina si are rol in metabolismul neuronului. Cauzele si efectele hipo- sau avitaminozei B12. Absorbtia vitaminei B12 este foarte redusa in lipsa acidului clorhidric si a factorului intrinsec. Anticorpii anticelula parietala gastrica si antifactor intrinsec contribuie la hipovitaminoza B12. Ca urmare, cantitatea de vitamina ingerata apare in fecale. Cresterea florei intestinale, reducerea ionilor de calciu in lumen si a enzimelor pancreatice sint factori ai hipovitaminozei. Daca ciancobalamina scade in plasma sub 40 ug/ml (normal 360 ug/ml), iar in hematii sub 50 ug/ml (normal 180 ug/ml) apare anemia. Aceasta este macrocitara (megaloblastica), normo- sau hipercroma, cu reducerea duratei de viata a globulelor rosii pina la jumatate (60 de zile), cu scaderea numarului de leucocite (leucopenie) si a numarului de trombocite (trombocitopenie). Examinarea celulelor din maduva osoasa (mielograma) arata prezenta megaloblastilor cu nuclei mari, reticulati, ca rezultat ai tulburarii metabolismului acizilor nucleici. Deci, vitamina B12 favorizeaza inmultirea celulelor (mitoza), aceasta constituind argumentul contraindicarii ei in neoplasm. Pacientii cu anemie megaloblastica au greturi, dureri in partea superioara a abdomenului (epigastru), furnicaturi, astenie, inflamatia limbii (glosita). Recent s-a constatat in mecanismul bolii importanta deosebita a transmitem ereditare. Dintre factorii imunologici,.prezenta anticorpilor anticelula parietala duc la atrofia mucoasei gastrice si lipsa acidului clorhidric din stomac. Sindromul neurologic si psihic se caracterizeaza prin leziuni degenerative in nervii periferici si in cordoanele laterale si posterioare ale maduvei spinarii (polinevrita, tulburari de coordonare, sindrom piramidal). Tulburarile psihice constau in iritabilitate, tulburari de memorie, stari depresive. Scaderea acuitatii vizuale este prezenta mai ales la marii fumatori prin suferinta nervului optic (nevrita retrobulbara). INDICATII Se recomanda in tratamentul anemiei Biermer si pseudobiermeriene: anemiile mcgaloblastice dupa gastrectomie sau asociate cu tulburari gastrointestinale (sprue, pelagra, celiachie), anemiile megaloblastice ale sugarilor si copiilor, anemiile toxiinfectioase ale hepaticilor. Da rezultate foarte bune in polinevritele alcoolice si diabetice, in nevrite, nevralgii (cervicobrahiale, trigeminale, faciale), debilitate, astenie, convalescenta, anorexie, denutritie, achilie gastrica, glosite, ciroze hepatice si se comporta ca un protector contra noxelor hepatice la imaturi si in distrofia sugarilor. Contraindicatii. Boli precanceroase, intrucit stimuleaza cresterea tumorilor; policitemii.
VITAMINA PP(NICOTINAMIDA)
In prima jumatate a secolului al XVIII-lea, Don Caspar Casal studiaza pelagra sub numele de "mal de rosa". Numele de pelagra, "Pella Agra", este dat afectiunii de medicul italian Frapoli. Semnele bolii au fost descrise in Spania si in sudul Europei, mai ales vara si toamna. Observatiile au demonstrat originea alimentara a pelagrei. Alimentele de origine animala, s-au dovedit eficiente in prevenirea pelagrei. La inceput s-a crezut ca boala se datoreste insuficientei unor aminoacizi in alimentatie, dat fiind unele succese obtinute in combaterea bolii cu triptofan si cistina (aminoacizi). Ulterior, extractul apos din drojdia de bere a fost la fel de activ si cercetatorii au apreciat ca efectul se datoreste prezentei unei vitamine necunoscute pina atunci (1925), pe care" au denumit-o "pelagra preventing" (PP). Desi acidul nicotinic reprezinta precursorul vitaminei PP (nicotinamida), numele acesteia este niacina, prin prescurtare de la "nicotinic acid vitamin". in trecut, in regiunile unde alimentatia se axa cu predominanta pe porumb, pelagra aparea ca urmare, pe de o parte, a unui continut redus in niacina din aceasta cereala, iar, pe de alta parte, proteina din porumb este saraca in triptofan. Sint cunoscute doua surse ale vitaminei PP: una endogena, vitamina putind fi sintetizata in organismul mamiferelor si la om din triptofan, dar numai in prezenta vitaminei B6 (din 60 mg triptofan se produce aproximativ 1 mg vitamina PP) si alta exogena, din alimente. Se mai gaseste in lapte, oua si mai putin in cereale. Influenta alimentelor in prevenirea pelagrei este direct proportionala cu bogatia lor in triptofan. Laptele este un aliment antipelagrogen datorita continutului sau crescut in triptofan, deci este indicata consumarea lui cu mamaliga. intre vitaminele B2, B6 si PP este o strinsa legatura, argumentata de metabolismul triptofanului.
CONTINUTUL IN VITAMINA PP IN mg/100 g PRODUS
Alimentul Cantitatea
drojdie de bere 80-140
germeni de griu 17
mazare, fasole, soia 2-113
cartofi 0,8
tomate 0,6-0,7
Rolul fiziologic al vitaminei PP. Nicotinamida si niacina intra in structura unor enzime de oxidoreducere. Nicotinamida participa la formarea piridinnucleotidelor care au rol important in metabolismul celulelor, in degradarea si utilizarea proteinelor, glucidelor si lipidelor. Acidul nicotinic poate determina scaderea colesterolului prin reducerea sintezei lui hepatice. Are rol in protejarea celulelor beta ale pancreasului. Viata este imposibila fara coenzimele la a caror formare participa si vitamina PP. In singe vitamina PP se gaseste fiziologic intre 230 si 650 ug/100 ml. Nu se elimina sub forma coenzimelor in care intra, ci sub forma de N-metilnicotinamida. Nu intervine in efortul muscular. Are o actiune vasodilatatoare la nivelul pielii, circulatiei cerebrale si coronariene, favorizeaza eliminarea bilei (colagoga si coleretica). Efectele deficitului de vitamina PP. Manifestarile cutanate constau in inrosirca pielii (eritem) la inceput, apoi apar vezicule, fisuri. Leziunile pot imbraca aspectul unei eczeme infectate, cunoscute sub denumirea de dermatita pelagroasa, localizate in regiunile expuse la lumina solara: pe fata, ceafa, regiunea dorsala a miinilor, picioarelor. Eritemul din pelagra are un maxim de intensitate in zilele a treia si a opta, dureaza aproximativ trei saptamini, apoi dispare. Pielea ramine pergamentoasa, albicioasa. Tegumentele se ingroasa, capata fisuri, au aspect de "piele de crocodil" sau "smalt fisurat". Eritemul localizat in jurul gitului este cunoscut sub numele de "colierul lui Cajal". Comisurile buzelor sint congestive, tumefiate, uneori chiar singereaza. in formele cronice limba capata un aspect lucios, cicatricial. Leziunile mucoasei gastrice duc la scaderea sau lipsa acidului clorhidric din stomac (hipo- sau aclorhidrie), iar inflamatia intestinului se manifesta prin diaree. inainte de a apare toate aceste manifestari clinice, scade excretia metabolitilor niacinei. INDICATII Medicina interna: asociata cu un regim bogat in proteine si cu vitaminele din complexul B, vitamina PP constituie tratamentul etiologic al tuturor manifestarilor din pelagra: leziuni cutanate, gastro-intestinale si nervoase. Se da, de asemenea, in cursul terapiei cu hidrazida izonicotinica (H.I.N.), in afectiuni cardiovasculare (arterita, hipertensiune, angor pectoris, spasm al vaselor retiniene, coronarite), in astm bronsic, hepatite, inflamatii ale cailor biliare, glomerulonefrita acuta difuza si infarcte renale, datorita actiunii sale vasodilatatorii. Neurologie: se da in afectiuni neuropsihice, sindrom Korsakov, confuzie mintala, tulburari ale auzului (in special in cazuri de pierderea sensibilitatii la sunete inalte pentru cei care lucreaza in medii zgomotoase), herpes zoster, nevralgii, migrene, nevrite, polinevrite, nevralgii ale trigemenului. Contraindicatii. Este contraindicata in sindroame hemoragice de origine capilara, in tromboflebite si in ateroscleroza cerebrala.
VITAMINA C (ACIDUL ASCORBIC)
Scorbutul (avitaminoza C) isi datoreaza prima descriere lui E. Cordus (1534). Avitaminoza aparea la populatia oraselor asediate, in cursul calatoriilor pe mare, in expeditiile polare, din cauza lipsei din dieta a alimentelor proaspete. S-a observat ca plantele verzi au avut efect terapeutic. De asemenea, in secolul al XVIII-lea s-a dovedit ca sucurile de fructe proaspete au o actiune antiscorbutica. La inceputul acestui veac, prin suprimarea nutretului proaspat la cobai, s-a realizat scorbutul experimental. in 1928 Szent Gyorgy a izolat vitamina C din glanda suprarenali si a denumit substanta acid hexuronic. Dupa patru ani s-a reusit identificarea factorului antiscorbutic din sucul de lamiie, s-a stabilit structura chimica a acidului ascorbic si s-a obtinut prima sinteza. Acidul ascorbic (vitamina C) este cel mai puternic agent reducator din tesuturi. Cresterea metabolizarii vitaminei C produce cresterea oxalatului si a uratilor in urina. In organism cea mai mare cantitate de acid ascorbic se gaseste in glanda suprarenala. Dupa injectarea de ACTH scade continutul glandei suprarenale in acid ascorbic si in colesterol. Intr-o interpretare actuala, hormonii corticoizi antagonizeaza vitamina C, deci cresterea lor determina sporirea nevoii de vitamina C. Sursele de vitamina C sint, in primul rind. produsele vegetale.
CONTINUTUL DE VITAMINA C IN mg/100 g PRODUS
Alimentul Cantitatea
macese 1000
ardei 250
patrunjel 200
marar 150
citrice 50
varza 30
tomate 30
cartofi 20
Absorbtia si metabolismul. Acidul ascorbic traverseaza mucoasa intestinala prin difuziune. Absorbtia rapida intestinala initiala a vitaminei C este urmata de o incetinire a ratei de difuziune pe masura stabilirii unui echilibru intre concentratia din lumen si mucoasa. in starile de carenta, retentia vitaminei C de catre organisme este mai mare pentru refacerea rezervelor normale ale acestuia. Rolul fiziologic al vitaminei C. Este necesara in biosinteza tesuturilor proteice, de structura, participa la sinteza acidului dezoxiribonucleic. Bolnavii carentati in vitamina C au modificari ale metabolismului glucidic, cu tendinta spre hiperglicemie. Adaugarea vitaminei in dieta normalizeaza metabolizarea glucozei prin favorizarea actiunii insulinei. Participarea la metabolismul lipidic este inca incomplet elucidata. Efectele deficitului de vitamina C. Reactiile inflamatorii sint accentuate de deficienta de acid ascorbic. In bolile sistemului cardiovascular, vitamina C are rol in mentinerea rezistentei peretelui vascular si a pastrarii structurii acestuia. Hiponutritia vitaminica induce scaderea rezistentei manifestata prin fragilitatea si tendinta la hemoragii a vaselor subcutanate. Variatiile sezoniere ale cazurilor de infarct miocardic s-au corelat pozitiv cu balanta negativa a acidului ascorbic, altfel spus, incidenta infarctului miocardic a fost mai mare in anotimpul cu un aport mai mic de vitamina C. La inceputul primaverii, cind nutritia organismului in acid ascorbic este mai redusa, s-a inregistrat o crestere a mortalitatii prin infarct miocardic, fata de sfirsitul verii sau inceputul toamnei. Vitamina C influenteaza formarea hemoglobinei, favorizind absorbtia fierului din intestin si depozitarea acestuia in ficat. Vitamina C protejeaza acidul folic. Asa se explica.de ce hipovitaminoza C se poate manifesta si prin aparitia unei anemii asemanatoare cu cea prin carenta de acid folic (anemie macrocitara). Vitamina C favorizeaza rezistenta organismului fata de diferite microorganisme. Omul poate deveni sensibil chiar fata de bacterii obisnuit nepatogene. Inflamatia si edematierea gingiilor, de exemplu, poate fi o consecinta a scaderii rezistentei fata de flora saprofita. Aportul de vitamina C micsoreaza incidenta afectiunilor gripale sau "a frigore", scurteaza durata si intensitatea acestora. De asemenea, cercetatorii au remarcat cresterea rezistentei fata de germenii intens patogeni si toxinele lor, de exemplu, bacilul difteric. S-a constatat scaderea rezervei organismului in acid ascorbic in timpul infectiilor. Aportul de vitamina C creste capacitatea de raspuns imunologic a limfocitelor, certificind astfel influenta asupra puterii de aparare antiinfectioasa. Rezistenta la noxe este si ea marita de un aport crescut de acid ascorbic. Semnele clinice de hipovitaminoza C sint frecvente, dar uneori neglijate. Bolnavii acuza oboseala, slabiciune, depresie, lipsa poftei de mincare, dureri osoase moderate. Pentru practica este necesar consultul medical, deoarece aceste semne pot insoti si inrautati alte boli care necesita, pe linga o dieta bogata in vitamina C si tratamente complexe. INDICATII In medicina interna se indica in scorbut, in bolile aparatului cardiovascular (insuficienta cardiaca, boala hipertonica, tulburari ale permeabilitatii si rezistentei vaselor, sindroame hemoragipare), bolile aparatului respirator (pneumonii, pleurezii, hemoptizii, tuberculoza pulmonara, astm bronsic), bolile hepatice (hepatite, ciroze, hemoragiile hepaticilor, inflamatii ale cailor biliare), reumatismul cardiovascular specific. In bolile de nutritie (diabet), in tratamentul bolilor alergice, in combaterea manifestarilor toxice si a intolerantei la medicamente (sulfamide, salicilat de sodiu, saruri de aur), in anemii si in bolile infectioase acute febrile, vitamina C este un component indispensabil al terapeuticii. In chirurgie, in pregatirea preoperatorie asigura integritatea vaselor si impiedica, in asociere cu vitamina K si P, singerari secundare, fiind absolut indispensabile intensificarii metabolismului in urma actului chirurgical. Exista o carenta prin aport insuficient preoperator in stenoze pilorice, ulcer gastroduodenal, in tulburarile de tranzit. Postoperator, prin metabolismul exagerat ca si prin hipovitaminoza de aport cauzata de regimuri postoperatorii, nevoile de vitamina C sint crescute. in starile de soc, arsuri, artrite, in plagi neinfectate sau infectate, supuratii, osteomielita, in tuberculoza osoasa, nevoile sint mult mai mari. in fracturi se da in asociatie cu alimente ce contin calciu in primele 10 zile, dupa care se asociaza cu alimente ce contin vitamina D. in pediatrie, in afara de indicatiile aratate mai sus, vitamina C se adauga in alimentatia artificiala a sugarilor, in tulburari de crestere, stari de astenie, toxicoze, dispepsii, oboseala scolarilor, boli infectocontagioase. In neurologie si psihiatrie se da asociata cu cortizonul in traumatisme craniene, edem cerebral, accidente hemoragice cerebrale, boli infectioase ale sistemului nervos (scleroza in placi, coree, encefalite), astenii. in obstretica se indica in perioada de sarcina si de lactatie, in gingivita gravidica, in varsaturile de sarcina in cursul travaliului (sensibilizirid fibra uterina la actiunea hormonilor ocitocici) in avortul habitual, in iminenta de avort si in sterilitatea de origine hormonala.in otorinolaringologie: flegmoane, sinuzite, angine. In stomatologie (gingivite, hemoragii gingivale si postextractionale, paradontoze, pioree alveolara, carii dentare) este de asemenea indicata.
ACIDUL FOLIC (VITAMINA B9)
In 1941, Mitchell si Snell descopera in frunzele de spanac o substanta pe care au denumit-o acid folic (de la folium). in 1945 Angier si colab. au sintetizat acidul folic (acidul pteroilglutamic). in 1950 s-a reusit sinteza acidului folinic, care este forma activa a vitaminei. Sursele alimentare de acid folic sint plantele (partile verzi), precum si alimentele de origine animala. Microflora intestinala sintetizeaza acid folic in cantitati mari si de aceea insuficienta survine cind, concomitent cu perturbarea echilibrului ecologic microbian intestinal, bolnavul are si pertubari ale absorbtiei. in alimente acidul folic se gaseste sub forma conjugata (legata peptidic) cu 2 sau 3 molecule de acid glutamic, din care se elibereaza datorita unei enzime existente in organism (intestin, rinichi, ficat, pancreas). Se gaseste de asemenea in concentratii diferite in oua, drojdie de bere, faina.
CONTINUTUL DE ACID FOLIC IN ug/100 g PRODUS
Alimentul Cantitatea
leguminoase (fasole, soia) 160
legume frunze 25-100
Absorbtia si metabolismul. Zilnic se absorb 0,5 ug acid pteroilglutamic printr-un proces activ, cu cheltuiala de energie. Se absoarbe si pasiv o cantitate mica prin difuziune. Prin metode radioactive si microbiologice s-a dovedit ca doza fiziologica de acid folic administrata oral a fost absorbita rapid si aproape complet. Dupa absorbtie trece in singe, apoi in ficat, care are si rolul de depozit temporar. Tot aici se face si conversia in acid folinic, forma activa, dupa care se raspindeste in tot organismul. Absorbtia se face la nivelul duodenului si jejunului. Rolul fiziologic. Acidul folic participa la sinteza acizilor nucleici, are rol in sinteza proteinelor in organism, in cresterea si reproducerea celulara. Participa la formarea acidului clorhidric in stomac si, prin aceasta, la stimularea apetitului. Efectele deficitului de acid folic. Principala manifestare clinica in carenta de acid folie este aparitia unei anemii cu hematii imature, de dimensiuni mari (macrocitara, megaloblastica). Se aseamana cu anemia din boala Biermer, cu deosebirea ca in carenta de acid folic nu se inregistreaza lipsa acidului clorhidric in stomac (achilie gastrica) si factorul intrinsec este prezent in sucul gastric. Leucocitele, ca toate celulele sangvine, se formeaza sub actiunea stimulatoare a acidului folic, iar antagonistii acestuia inhiba maturizarea celulelor. Asa se explica de ce anemia se asociaza cu scaderea numarului de globule albe. in carenta de acid folic sufera si alte celule, cum sint cele ale mucoaselor (bucala si digestiva in general), cu aparitia inflamatiei limbii (glosita), cu diaree cu scaune grase (steatoree). Acidul folic din ser scade, iar in urina creste acidul formiminoglutamic. Existenta carentei poate fi apreciata prin proba de incarcare prin injectarea subcutanata sau intravenoasa a vitaminei si apoi masurarea excretiei urinare si a vitezei de disparitie din plasma. in deficitul vitaminic scade excretia urinara si creste viteza de disparitie plasmatica. Administrarea de acid folic produce remisiunea anemiei. Aportul dozelor mari de acid folie nu produce nici o tulburare a functiilor organismului.
ACIDUL PANTOTENIC (VITAMINA B5)
Factor al complexului B, acidul pantotenic s-a dovedit a fi identic cu un factor de crestere din drojdia de bere. Sinteza lui s-a facut in 1940, iar denumirea i-a fost pastrata datorita raspindirii lui pretutindeni. in natura se gaseste liber sau legat de proteine si este indispensabil pentru toate vietuitoarele. O alimentatie normala asigura aportul zilnic de 5-20 mg acid pantotenic.
CONTINUTUL DE ACID PANTOTENIC IN mg/100 g PRODUS
Alimentul Cantitatea
drojdie uscata 12
mazare 2,1
soia 1,6
oua 1,5
griu 1,1
porumb 0,5
faina 0,3
tomate 0,3
lapte 0,3
Absorbtia si rolul fiziologic. Acidul pantotenic este absorbit la nivelul intestinului. Se gaseste in toate tesuturile sub forma de coenzima A, dar mai ales in ficat, inima, stomac si suprarenale. Se elimina prin urina si fecale. Acidul pantotenic intervine in formarea de acetoacetat, acizi grasi, colesterol, corticosteroizi si vitamina D, hormoni sexuali. Stimulind suprarenalele, creste producerea de cortizon si participa la eliberarea energiei, prin degradarea glucidelor, lipidelor si chiar proteinelor. Efectele deficitului de acid pantotenic. Fiind larg raspindit, nu s-a observat carenta pantotenica spontana nici la animale, nici la om. La voluntari alimentati cu o dieta saraca in aceasta vitamina, suplimentata cu o substanta antagonista acidului pantotenic, au aparut astenie, tulburari ale somnului, cefalee, greata, balonari, crampe musculare, scaderea colesterolemiei, disparitia eozinopeniei dupa administrare de ACTH (semn de insuficienta corticosuprarenala). Organismele cu insuficienta de acid pantotenic au o rezistenta scazuta la infectii. Acidul pantotenic nu a provocat fenomene de toxicitate la om.
BIOTINA (VITAMINA B8, VITAMINA H ,COENZIMA R)
Initial, in 1920, aceasta vitamina s-a decelat ca factor de crestere (bios) pentru drojdia de bere, apoi pentru unele microorganisme (exemplu Rhizobium), de unde a derivat si denumirea de coenzima R. Vitamina a fost obtinuta in 1936 din galbenusul de ou si numita biotina. Sursele naturale. Vitamina este raspindita atit in regnul animal, cit si in cel vegetal. Desi este sintetizata de bacteriile intestinale, aceasta sursa nu poate fi folosita. Se gaseste mai ales in galbenus de ou, fasole uscata, ciuperci, ciocolata, nuci, drojdie de bere, lapte, orez. Absorbtia si rolul fiziologic. Locul absorbtiei este intestinul subtire, apoi difuzeaza in singe, tesuturi, organe (mai ales ficat, creier si piele). in ficat s-a apreciat o concentratie de 0,2 mg pentru 100 g tesut. Eliminarea vitaminei se face prin urina si fecale. Biotina este coenzima a numeroase carboxilaze, asigura transportul radicalilor C02 in reactiile de carboxilare, asigura sinteza acizilor grasi, a diferitilor aminoacizi. Efectele carentei de biotina. Se stia ca albusul de ou crud contine cantitati apeciabile de biotina si, totusi, animalele supuse acestei diete au evidentiat ca sint sarace in aceasta vitamina. In vitro, 1 g de albus de ou crud se combina ireversibil cu 2 ug de vitamina si, prin separarea acestor complexe, s-au gasit proteine care manifestau o mare afinitate pentru biotina (fiecare molecula din aceasta glicoproteina leaga doua molecule de biotina). Se creeaza astfel un complex care este rezistent la actiunea hidrolizanta a sucurilor digestive si astfel vitamina nu se mai poate absorbi. Albusul crud este cel mai utilizat mijloc de a induce experimental avitaminoza biotinica la diferite animale. Continutul albusului crud in antivitamina (avidina) fiind mai mare decit cantitatea de biotina din galbenus, pot aparea tulburari si dupa consumarea mai multor oua, insuficient fierte sau prajite. Deci aceste procedee nu sint recomandate. Manifestarile clinice si de laborator dispar dupa administrarea de 150 ug de biotina zilnic, timp de 5-6 zile.
VITAMINELE P (FLAVONOIDELE. VITAMINELE PERMEABILITATII)
Szent Gyorgy a observat ca sucurile proaspete din legume si fructe au in afara vitaminei C inca un factor care intareste actiunea acestei vitamine, care contribuie la intarirea peretelui vaselor capilare, in scorbutul experimental. Acest factor a fost numit "citrina", apoi vitamina permeabilitatii sau vitamina P. Sursele naturale. Se afla in fructele si florile unor plante, formind un grup de substante viu colorate, impreuna cu vitamina C. Au fost evidentiate pentru prima data in regiunea alba a fructelor citrice (citrina). In aceasta parte se afla de 10 ori mai multa vitamina decit in sucul colorat. Se gaseste in citrice, prune, caise, cirese, mure, macese, coacaze etc. Absorbtia, metabolismul si rolul fiziologic. Sint absorbite in intestin si trec in singe. Excesul se elimina prin urina si respiratie. In vitro vitaminele P inhiba actiunea hialuronidazclor, enzime litice. Sint necesare pentru absorbtia si utilizarea mai eficienta a vitaminei C in procesul de formare a colagenului. Creste rezistenta vaselor capilare si a tesutului conjunctiv. Au rol de a modera singerarile, in echimoze (vinatai), in singerarea gingiilor (jgingivoragii). Protejeaza organismul de efectele secundare ale razelor X. Intervine in ameliorarea suferintei retinei in diabet (retinopatie hemoragica), in prevenirea gripei. Administrarea de vitamina P influenteaza cresterea calciului in singe. Efectele deficitului de vitamina P. Carenta este responsabila de aparitia petesiilor si marirea fragilitatii capilare. in prezenta semnelor de carenta in vitamina P se administreaza suc de lamiie, ceai de macese, fructe proaspete.
alte articole conexe aici!
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!