Vinariță
Asperula odorata L.
Vinariţă;Fr.: Asperule odorante; G.: Waldmeister; N.: Szagos muge; R.: Iasmennik duşistîi.
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie erbacee perenă, neramificată, înaltă de 15—25 cm; partea subterană: rizom subţire, lung, orizontal şi ramificat, din care pornesc la noduri rădăcini adventive, precum şi mai multe tulpini aeriene: tulpina aeriană: în 4 muchii, netedă, glabră cu excepţia nodurilor; frunze: dispuse caracteristic, în verticile de 6 spre bază, 8—9 în partea superioară, sînt sesile, lucioase şi glabre cu excepţia marginilor şi dosului nervurii pe care apar peri mărunţi (în fapt numai 2 sînt frunze propriu-zise, celelalte fiind stipele); flori: mărunte de 4—6 mm şi albe, grupate în cime laxe ca nişte bucheţele la vîrful tulpinii; caliciul este redus la o dunguliţă verde, corola din 4 petale unite în formă de pîlnie cu gît lung; fructe: nucule mici de 2 — 3 mm, concrescute cîte 2, acoperite cu peri ţepoşi şi recurbaţi la vîrf.
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
înflorire: V—VI.
Materia primă: Herba Asperulae — formată din părţile aeriene ale plantei recoltate în timpul înfloririi. Frunzele dispuse cîte 6—8 în verticile, sînt oval alungite, lungi de 3—5 cm şi late de 1 —1,5 cm, cu o singură nervură de culoare verde-închis cu marginea şi nervura foarte mărunt şi aspru dinţate. Florile sînt de culoare albă. După uscare mirosul este plăcut, caracteristic de cumarină, gustul amar.
Ecologie şi răspîndire: Plantă cu temperament de umbră, caracteristică pentru păduri cu soluri bogate în substanţe organice şi umiditate suficientă, putînd fi dominantă pe mari suprafeţe în păduri de fag sau fag cu brad, urcînd şi în molidişuri pînă la 1 300—1 400 m.
Răspîndită în mari cantităţi în întreaga ţară, cu deosebire în Transilvania şi Banat (judeţul Braşov în special, Caraș-Severin, Covasna, Hunedoara, Mureş), Muntenia (Buzău, Ilfov, Prahova), Moldova (Bacău, Neamţ, Suceava).
Recoltare: Perioada optimă este în lunile aprilie-iunie, adică înainte sau pe timpul înfloririi. Se taie cu secera sau cuţitul întreaga parte aeriană foliată de la 3—4 cm de sol. Sînt zone în care densitatea mare a plantei face posibilă cosirea ei.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După ce se îndepărtează plantele străine, ca şi părţile brunificate de la bază, produsul se pune la uscat la umbră, în poduri sau şoproane bine aerisite, în strat subţire, întorcîndu-se cu grijă în fiecare zi. Uscarea artificială se face la 30—35°.
Randamentul la uscare 6—7/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din partea aeriană recoltată exclusiv în timpul înfloririi, admiţîndu-se ca impurităţi max. 0,5% resturi de rizomi cu rădăcini şi max. 5% plante brunificate, corpuri străine organice — max. 5% şi minerale — max. 0,5%, umiditate — max. 12%.
Compoziţie chimică: glicozizi cumarinici, asperulozid, substanţe amare, tanin, cumarină, cantităţi mici de acid nicotinic şi amida acidului nicotinic, ulei gras, substanţe antibiotice, săruri minerale etc.
Acţiune farmacodinamică—utilizări terapeutice: acţiunea farmaco-dinamică puţin studiată este cea imprimată de prezenţa derivaţilor cumarinici în cantităţi mici, reducînd puterea de coagulare a sîngelui. În trecut această specie a fost mult folosită în medicina populară ca depurativ, în afecţiuni hepatice, ca diuretic, sedativ şi calmant în insomnii etc. În prezent utilizarea acestei specii este limitată.
Se utilizează ca aromant pentru ţigări, vin sau ceaiuri alimentare şi în industria brînzeturilor.
Confuzii: Genul Asperula mai cuprinde şi alte specii, la care însă tulpina este bogat ramificată spre deosebire de specia medicinală. Aşa este cazul speciei Asperula rivales Sibth.et Sm., care poate fi confundată după frunze cu A.odorata, dar de la fiecare verticil de frunze pornesc ramificaţii. În plus, aceasta creşte numai în locuri deschise şi mlăştinoase.
Atenţie deosebită trebuie să se dea la confuzia cu Galium schultesii Vest. (Cucuta de pădure), foarte înşelătoare la prima vedere şi crescînd cam în aceleaşi condiţii cu specia medicinală.
Principalele caractere de deosebire:
— tulpina tot în 4 muchii, dar ramificată şi umflată la noduri;
— florile au tubul corolei foarte scurt, puţin vizibil (la A.odorata lung) (fig. de mai jos), iar înflorirea este mai tardivă — în iulie, august (A.odorata mai-iunie);
— fructe netede (la Asperula ţepoase, cu ţepi recurbaţi) (fig. b);
— întreaga plantă degajă un miros neplăcut de cucută, de unde şi denumirea populară.
 |
| From selene |
În figura de mai sus:Forma corolei(a) și a fructelor(b) la Asperula odorata(A) și Galium shultesii(G).
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!