Urzica moartă albă
Lamium album L.
Fr.:Lamier blanc;G.: Weisse Taubnessel; M.:Feher arvacsalan; R.:Iasnotka belaia.
Caractere de recunoaştere: Planta : Specie erbacee perenă, înaltă de 20—50(70) cm, cu tulpini aeriene erecte sau ascendente; partea subterană: rizomi alungiţi orizontali, din care pornesc stoloni subterani; tulpina aeriană: se dezvoltă de pe stoloni, are 4 muchii evidente şi este păroasă, în general neramificată, goală la interior; frunze: dispuse opus, limb triunghiular-ovat lung de 4—7 cm şi lat pe jumătate, margine serată cu dinţi mari, peri pe ambele feţe; peţiol lung la frunzele inferioare (aproape cît limbul), la cele superioare redus; flori: dispuse în cime aşezate la subsuoara frunzelor, cu 3—6 flori albe, mari, corola avînd pînă la 2 cm, cu buza superioară în formă de coif, iar cea inferioară în formă de lingură; fructe: nucule trimuchiate, brune, grupate cîte 4 în caliciul persistent.
înflorire: III-IX.
Materia primă: Flores Lamii albi — flori fără caliciu de culoare albă-gălbuie pînă la brună-albicios-deschis. Mirosul este caracteristic, iar gustul dulceag, mucilaginos.
Herba Lamii albi — planta întreagă fără rădăcină, recoltată de la primele frunze în sus, în timpul înfloririi, cu caractere de recunoaştere ca la descrierea plantei. Mirosul este caracteristic, iar gustul dulceag, mucilaginos.
Ecologie şi răspîndire: Plantă cu temperament de umbră, necesită locuri umede şi soluri bogate în săruri minerale, uşoare. Se întîlneşte la marginea pădurilor sau în luminişuri, la umbra gardurilor, în tufărişuri, în întreaga ţară, rară în cîmpie, mai abundentă din zona colinară pînă în cea subalpină.
Răspîndită în întreaga Transilvanie, în Muntenia (judeţele Argeş, Prahova), Moldova (Neamţ, Suceava) etc.
Recoltare: Este una din plantele cu cea mai lungă perioadă de recoltare, din martie şi pînă în septembrie, căci înflorirea se face foarte eşalonat.
Florile se recoltează numai pe timp uscat, după ce se ridică roua, prin ciupire, fără a se strînge prea tare între degete; florile se pot obţine şi prin tăierea tulpinilor şi detaşarea ulterioară a florilor.
Partea aeriană se recoltează prin tăierea ei de sub ultimele frunze, iar dacă planta vegetează în masă — prin cosire.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Pentru flori, după ce se îndepărtează resturile de caliciu sau florile trecute, brunificate, uscarea naturală se face cît mai repede după recoltare, pe rame aşezate la soare. Peste noapte sau pe timp nefavorabil se pot pune în camere încălzite sau poduri bine ventilate. Culoarea albă naturală se menţine numai printr-o uscare rapidă, căci altfel se obţine un produs gălbui sau chiar brunificat.
Partea aeriană se usucă numai la umbră, în şoproane sau poduri acoperite cu tablă. La uscător, ambele produse se usucă la 35—40°.
Randamentul la uscare — pentru flori 6—7/1 ; — pentru partea aeriană 4,5—5,5/1.
Condiţiile tehnice de recepţie pentru flori diferenţiază produsul pe două calităţi, determinate de modul în care s-a făcut uscarea pentru a se menţine culoarea albă caracteristică.
Se admit ca impurităţi — flori brunificate — max. 7% la calit. I şi max. 10% la calit. II şi resturi de caliciu — max. 1 % pentru ambele calităţi, corpuri străine organice şi minerale — max. 0,5% pentru fiecare şi umiditate—max. 13% — de asemenea pentru ambele calităţi.
Pentru partea aeriană se admit max. 5% impurităţi (plante brunificate), corpuri străine organice — max. 0,5% şi minerale — max. 1%, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică: mucilagii, flavonoide, tanoizi, saponozide, glicozide cu structura chimică incomplet elucidată, ulei volatil, săruri minerale etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: acţiunea farmacodinamică a acestei specii nu a fost studiată temeinic. Florile se utilizează empiric — fie ca emolient şi expectorant, fie ca astringent. Planta întreagă datorită conţinutului ridicat în tanin (12—-14%) este utilizată ca antidiareic. În medicina populară, florile se întrebuinţează în special în bolile aparatului genito-urinar (dismenoree, leucoree etc.) şi în inflamaţii ale prostatei.
Confuzii: Datorită denumirii populare de „Urzică moartă" au fost cazuri de recoltare a unor specii de Lamium mult mai comune, cu floare roşie (în special Lamium purpureum L.,L. amplexicaule L., L. maculatum. L.) sau galbenă {Galeobdolon luteum Huds), care au aceeaşi denumire populară. De aceea, trebuie făcută precizarea că e vorba de „Urzica moartă albă" sau — şi mai bine — să se utilizeze numai denumirea ştiinţifică.
După morfologie se poate confunda cu alte Labiate cu port asemănător, ca de exemplu:
— Ballota nigra L. (Cătuşe)—plantă mai viguroasă (pînă la 1m), cu frunze mai mici (2—5 cm) şi flori evident mai mărunte (corola pînă la 1 cm, faţă de 2 cm la L. album, rareori albă, mai adesea purpurie);
— Marrubium vulgare L. (Unguraş) care are flori albe ca şi Lamium album, dar se recunoaşte imediat după părozitatea care îi conferă o culoare generală albă-cenuşie.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!