Trifoi rosu
Trifolium pratense L.
Trifoi roşu ; Fr. : Trefle violet ; G. : Wiesen-Klee ; M.: Reti lohere ; R.: Klever lugovoi
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie ierboasă perenă, erectă, cu 2—5 tulpini înalte de 20—50 cm ; rădăcina : pivotantă,ramificată, cu nodozităţi, multicapitată; tulpini : simple sau ramificate, foliate ; frunze : trifoliate, cele bazale lung peţiolate, formînd adesea rozete, cele superioare mai scurt peţiolate ; foliolele sînt aproape sesile, ovate, obovate sau eliptice, cu margine întreagă, pe spate şi pe margini uşor păroase, pe faţă, la mijloc, cu o pată mai deschisă ; la baza frunzei stipele alungite, concrescute cu peţiolul, cu vîrf ascuţit; flori; în capitule globuloase, cu diametru de 2—3 cm, sesile, cu corolă papilonată, de la roz pînă la purpuriu-deschis ; la baza capitulelor se află un involucru din două frunzuliţe trifoliate ; fructe : păstăi mici, comprimate, cu 3—4 seminţe.
Înflorire : V—IX.
Materia primă: Flores Trifolii rubri formată din inflorescenţele întregi de culoare violacee. Florile sînt de regulă sesile, fără bracteole, lungi de 13—18 mm. Caliciul tubulos, 10-nervat, alburiu sau roşiatic. Pedunculul admis este de max. 1 cm lungime. Miros caracteristic, gustul dulceag.
Ecologie şi răspîndire: Plantă specifică pentru păşuni şi fîneţe, precum şi în rărituri de păduri, buruienişuri de coastă. Altitudinal se întîlneşte din zona de cîmpie, mai abundentă în păşuni de deal, iar la munte urcă pînă la 2 100 m. Sînt şi forme furajere cultivate. Se poate recolta în toate judeţele ţării, cu deosebire în cele de deal şi munte. Recoltare : ca la Trifolium repens(trifoiul alb).
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: se face ca la T. repens.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd inflorescenţe cu peduncul de max. 1 cm şi frunzuliţele înconjurătoare. Sînt admise ca impurităţi - max. 5% inflorescenţe total brunificate, max. 0,5% resturi din plantă şi max. 3% pedunculi peste 1 cm ; corpuri străine organice şi minerale -max. 0,5% pentru fiecare, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică: un glicozid al cvercetinei — izoramnetin, 3-metil esterul cvercetinei, substanţe de natură fenolică, pigmenţi galbeni, urme de ulei volatil (0,028% în florile uscate), rezine, acid salicilic şi derivaţi cumarinici.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Utilizat în medicina populară ca expectorant, diuretic şi antidiareic. Extern, sub formă de cataplasme ca emolient. În America este utilizat tot empiric contra scrofuiozei şi în tuşea convulsivă.Întrebuinţare medicinală limitată.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!