Viola tricolor
Trei-fraţi-pătaţi
Fr.: Pensee sauvage, Violette tricolore ; Gr.: Stiefmutterchen ; M.: Hăromszinu ârvâcska ; R.: Fialka trehţvetnaia
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie anuală sau hibernantă, ascendentă, cu peri scurţi şi drepţi repartizaţi uniform, înaltă de 10—40 cm ; rădăcina : subţire, lungă de 3—5 cm ; tulpina : arcuită de la bază sau ascendentă ; frunze : diferite ca formă după nivelul la care se găsesc ; astfel, cele inferioare sînt lat ovate şi lung peţiolate, iar cu cît sînt mai sus se alungesc, peţiolul scade ; la baza fiecărei frunze se găsesc stipele mari, lungi pînă la 3 cm, penate, cu lobul terminal mai mare ; flori : lung pedunculate (3—12 cm) cu simetrie bilaterală, lungi de 15—20 mm ; petalele sînt colorate diferit; fruct : capsulă alungit ovată — de 7—10 mm.
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
Înflorire : V—VIII.
Materia primă: Herba Violae tricoloris sau Herba Jaceae este formată din planta întreagă, fără rădăcină, recoltată în timpul înfloririi. Tulpina este simplă sau ramificată, acoperită cu peri scurţi şi drepţi ; frunzele lungi de 1—3 (5) cm, late de 5—20 mm, pe margini cu dinţi obtuzi. Forma lor diferă după nivelul la care se găsesc (vezi descrierea plantei). Petalele superioare ale florilor, de obicei de culoare violet-închis sau deschis, mai rar alb-gălbui ; cea inferioară aproape triunghiulară este galbenă cu dungi de culoare închisă, iar cele laterale ovale, albe, galbene sau violet-albăstrui. Fără miros, gust mucilaginos, amărui.
Ecologie, răspîndîre în flora spontană, zonare în cultură : Plantă de lumină directă, suportînd cel mult semiumbra, cu cerinţe destul de mari faţă de umiditate. Rezistă bine la temperaturi scăzute, însă nu poate suporta temperaturi prea ridicate vara, mai ales însoţite de secetă. Se dezvoltă pe soluri bogate în substanţe nutritive, nisipo-argiloase, permeabile. Altitudinal se dezvoltă în zona de deal (începînd de la 200—300 m) pînă în etajul subalpin, în lunci umede, la marginea pădurilor, prin fîneţe montane, pe coaste şi stîncării.
Se află în cantităţi mai mari îndeosebi în Transilvania (mai ales în judeţele Cluj, Sălaj, Bihor, Arad), precum şi în Moldova (Suceava, Bacău, Iaşi), Muntenia (Prahova).Zonată în cultură în judeţele Cluj, Sălaj, Suceava, Neamţ, Prahova.
Tehnologia de cultură : „Trei-fraţi-pătaţi" reuşeşte în cultură urmînd după o prăşitoare care a fost îngrăşată cu gunoi de grajd bine fermentat în cantitate de 25—30 t/ha. Solicită mai mult decît orice specie un teren curat de buruieni pe toată durata vegetaţiei. Poate rămîne în cultură doi ani ; foarte rar, cînd cultura este viguroasă şi terenul lipsit de buruieni dar bogat în humus poate rămîne şi în anul trei de cultură. Urmare acestei particularităţi, Trei-fraţi-pătaţi poate reveni pe acelaşi teren după o pauză de 1—2 ani.
Solicită pregătirea unui pat germinativ lucrat grădinăreşte. Arătura se execută la adîncimea de 20—25 cm, toamna, plugul fiind prevăzut în agregat cu grapa cu colţi reglabili pentru însămînţarea din pragul iernii. În vederea însămînţării de primăvară arătura de toamnă rămîne în brazdă crudă pînă în primăvară devreme cînd se poate intra în cîmp şi cînd terenul se lucrează în lung şi în lat cu cultivatorul sau grapa cu discuri. Înainte şi după însămînţare, în funcţie de umiditatea din sol, se execută tăvălugirea. Odată cu arătura adîncă de toamnă se introduc sub brazdă 50—70 kg/ha fosfor s.a., iar primăvara, înainte de însămînţare, 35—45 kg/ha azot s.a. In cazul solurilor acide se vor introduce şi 1,5—3 t/ha, praf de var.
Însămînţarea se execută fie toamna în pragul iernii, fie primăvara foarte devreme. însămînţarea se face cu maşina de semănat legume sau cu SPC-6 în rînduri duble, la distanţa de 12—15 cm între rândurile apropiate şi 45—50 cm intre celelalte. Adâncimea de semănat este de 0,5—1,5 cm. Sămînţa necesară, la puritatea de 90%, germinaţia de 70% şi umiditatea maximă de 12%, este de 6 kg/ha. Pentru o însămînţare cît mai uniformă, sămînţa se va amesteca cu material inert în proporţie de 1—3 părţi, în funcţie de material şi cu 100—150 g sămînţa de salată ca plantă indicatoare. Răsare în 14—21 zile. Ca lucrări de întreţinere sînt recomandate 1—3 praşile manuale şi tot atîtea mecanice, precum şi 2—3 pliviri, mai ales între rîndurile apropiate şi pe rînd.În funcţie de natura terenului în anul doi şi eventual în anul al treilea de cultură se recomandă aceleaşi lucrări de întreţinere. S-a constatat o producţie constantă cînd, imediat după recoltat, terenul s-a mobilizat şi au fost înlăturate în întregime buruienile.
Pentru obţinerea materialului de înmulţire, se vor alege parcele cu plantele tipice cele mai reprezentative şi cărora li s-au aplicat lucrările necesare de purificare biologică. Distanţa de izolare 500—1 500 m. Recoltarea semincerilor se face cu seceri sau coase dimineaţa pe rouă. Plantele recoltate se aşază pe prelate la soare 1—2 zile, după care se treieră şi se condiţionează mecanic pentru a corespunde caietului de sarcini privind puritatea 90%, germinaţia 70% şi umiditatea 12%. Greutatea a 1000 boabe este de oca. 0,6299 g, iar la 1 g intră cca.1497 seminţe ; energia germinativă este de 5—6 zile, iar facultatea germinativă de 11 zile. La un hectar se pot obţine 80—150 kg seminţe. Acestea se păstrează în saci de iută la locuri uscate şi umbrite.
Produsul medicinal se recoltează la începutul înfloritului, pe timp uscat, după ce s-a ridicat roua. Recoltarea se va face la 4—5 cm de la colet pentru a da posibilitate plantelor să se regenereze cit mai repede. Recoltarea se poate face cu secera pe parcele mai mici sau cu coasa.
Mecanic se poate recolta cu cositoarea de fin însă bine reglată pentru a tăia planta la o înălţime de 4—5 cm de la colet şi cu cuţite bine ascuţite pentru a preîntîmpina dislocarea plantelor. Producţia obţinută la un hectar este de 800—1000 kg în stare deshidratată sau de 4500-5500 kg în stare proaspătă.
Recoltarea produsului din flora spontană : Partea aeriană se recoltează în perioada de înflorire, adică în mai-iunie, tăindu-se în întregime, cu secera sau cu coasa.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După ce se aleg plantele străine, frunzele îngălbenite şi fructificaţiile, se pune la uscat în strat subţire, la umbră, întorcîndu-se cu grijă pentru a evita fărîmiţarea. Uscarea pe cale artificială se face la 45—50°. Randamentul la uscare 5—6/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din plante întregi, fără rădăcină, neadmiţîndu-se tulpini defoliate ; ca impurităţi se admit max. 4% plante decolorate, corpuri străine organice — max. 2% şi minerale — max. 1%, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică: Planta conţine mucilagii, cantităţi mici de saponozide triterpenice, derivaţi şi esteri ai acidului metil salicilic, săruri minerale ; florile conţin un pigment galben de natură flavonoidică (violacvercetina) sinonim cu rutozidul, carotenoide (violaxantine), anto-cianozide, violanina care prin hidroliză se dedublează în glucoza, ramnoză, acid p-cumaric şi delfinidină, mici cantităţi de ulei volatil, vitamina C, tanin, β-caroten şi gume.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Datorită prezenţei saponozidelor triterpenice şi rutozidului, are proprietăţi diuretice şi expectorante. Are activitate depurativă, antialergică şi uşor laxativă. Se recomandă şi în tratamentul unor dermatoze de natură artritică şi în unele dermatoze frecvente la copii.
Intră în compoziţia ceaiului depurativ şi pectoral.
Extern — sub formă de comprese ameliorează dermatozele şi tuberculoza pielii.
Observaţii: Avînd aceleaşi proprietăţi terapeutice, specia Viola arvensis Murr. se recoltează împreună cu V. tricolor. Aceasta este o specie de altitudine mai joasă, urcînd pînă la limita culturii cerealelor, comună în toate regiunile ţării, pe ogoare, islazuri, marginea drumurilor, locuri cultivate.
Specia e asemănătoare ca port cu V. tricolor, de care se deosebeşte prin : — forma frunzei — mai alungit ovată decît la V. tricolor ; — flori ceva mai mici (pînă la 1,5 cm), cu corola mai scurtă decît caliciul, de culoare galbenă, fără variaţii mari de nuanţe între petale.
Se poate recolta în toate zonele de cîmpie şi dealuri joase.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!