Traista ciobanului

bursa-pastoris (L.)Medik.

Traista ciobanului;Fr.:Bourse-â-pasteur;G.:Gemeines Hirtentaschel;M.:Pasz tortaska;R.:Pastuşia sumka abîknavennaia

Caractere de recunoaştere: Planta : Specie ierboasă anuală, rar bienală, erectă, înaltă de 10—40 (60) cm ; rădăcina : pivotantă ; tul­pina : erectă, glabră ; frunze : cele bazale în rozetă, oblanceolate, întregi pînă la penat sectate, cele tulpinale sesile, amplexicaule, de formă sagitată, rare şi din ce în ce mai mici spre vîrf ; flori : grupate în raceme care se alungesc pe măsura înfloririi, mici, pe tipul 4, cu petale albe emarginate ; înflorirea se face de la bază spre vîrf ; fructe : silicule triun­ghiulare obcordate lungi pînă la 9 mm.

traista ciobanului

traista ciobanului

traista ciobanului

 

traista ciobanului

 

traista ciobanului

 

înflorire : IV—IX.

 

Materia primă: Herba Bursae pastoris formată din părţile aeriene ale plantei recoltate în timpul înfloririi. La bază, tulpina floriferă are o rozetă de frunze de culoare verde-deschis, cu flori mici albe şi cu fructe mici, triunghiulare cu latura mare de 3—6 mrn şi 2—3 mm lăţime (silicule imature). Atît tulpina cît şi frunzele sînt acoperite cu peri. Fără miros, cu gust amărui-iute.

 

Ecologie şi răspîndire : Este una dintre speciile cele mai răspîndite, datorită amplitudinii ecologice largi. Creşte în locuri însorite sau semiumbrite, pe soluri de la aride la foarte umede, cu texturi diferite, suportînd chiar şi locuri intens bătătorite. Acestor condiţii foarte variate le co­respund şi variaţii mari în talia şi chiar morfologia plantei : astfel, în locuri bătătorite şi aride, indivizii vor fi mici, neramificaţi, cu frunzele rozetei subţiri şi sectate puternic, iar in locuri umede cresc plante înalte, ramificate, cu frunze bazale groase şi întregi.

Apare din zona de cîmpie pînă în păşunile din etajul subalpin, adesea în masă, prin livezi, culturi, pe marginea drumurilor, pe lingă ziduri, în toată ţara.

 

Recoltare : Se recoltează întreaga parte aeriană, de preferinţă în aprilie-mai, cînd fructificaţidle sînt mai rare. Metode : — smulgerea plan­telor cărora li se îndepărtează apoi rădăcinile sau cosirea plantelor, dacă sînt în masă, dar în acest caz se obţine un produs mai slab, fără rozeta bazală.

 

Pregătirea produsului in vederea prelucrării: Uscarea naturală se face la umbră, în poduri acoperite cu tablă sau şoproane, iar cea artifi­cială la 35—40°. Randamentul la uscare 4—6/1.

 

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să conţină partea aeriană, cu sau fără rozeta bazală, avînd ca impurităţi max. 3% frunze decolorate sau brunificate, max. 0,5% resturi de rădăcini, max. 0,5% fructificaţii mature (îngălbenite), corpuri străine organice — max. 0,5% şi minerale — max. 1%, umiditate — max. 13%.

 

Compoziţie chimică : alcaloizii recent descoperiţi, tiramină, colină, acetilcolină, substanţe tanante, rezine, diozmină care se scindează în diozmetină şi rutinozid, cantităţi însemnate de oxid de potasiu. Seminţele conţin ulei gras şi sinigrozid.

 

Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : acţiunea hemo­statică şi vasoconstrictivă era atribuită în trecut unor ciuperci care parazitau planta ; în urma descoperirii principiilor active menţionate, acţiunea hemostatică se explică prin prezenţa acestora. S-a pus în evi­denţă şi acţiunea hipotensivă. În prezent, datorită alcaloizilor din cornul secarei şi derivaţilor acestora, utilizarea acestei specii este limitată.



Alte articole din aceasta categorie:



 

      

 


Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!