Viorea
Viola odorata L.
Viorea, Toporaş;Fr.:Violette odorante;G.:Wohlreichendes Veilchen;M.:Illatos ibolya;R.:Fialka duşistaia
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie ierboasă perenă, fără tulpină, la care frunzele şi stolonii pornesc direct din rizomi, înaltă de 3—15 cm ; partea subterană : rizom lung de 2—3 cm şi gros de cîţiva mm, articulat, cu numeroase rădăcini adventive şi stoloni repenţi;tulpina aeriană : lipseşte ; frunze : lung peţiolate, cordate, cu marginea crenată, la bază cu stipele triunghiulare ; frunzele apar în două serii : odată cu florile, fiind mai mici (1,5—3 cm diametru) şi frunze de vară, mult mai mari (4—6 cm) ; flori : solitare, lung pedunculate ; spre mijlocul pedunculului sînt 2 frunzuliţe sau bracteole mici, plăcut mirositoare, au simetrie bilaterală, datorită inegalităţii petalelor ; acestea sînt de culoare violetă sau albă, cea inferioară mai mare, cu un pinten drept sau îndoit în sus, lung de 2—4 mm (se mai formează un al doilea rînd de flori — vara — care însă nu se deschid) ; fructe : capsulă sferică, cu muchii puţin pronunţate.
înflorire : III—IV.
Materia primă: Flores Violae odoratae — flori solitare, cu pedunculul de max. 1 cm, parfumate, cu 5 sepale inegale de culoare verde-deschis, ovate, obtuze la vîrf. Petale ovate de culoare violet-închis (rar albe sau roşcate, albăstrui) lungi de 1—2,5 cm, cele laterale lanceolate, cea inferioară prevăzută cu un pinten obtuz lung de 2—4 mm, puţin mai lung decât apendicele sepalelor, drept sau îndoit in sus, de culoare violetă. în stare uscată fără miros pronunţat, gust dulceag-mucilaginos.
Folium Violae odoratae — frunze de culoare verde-închis, fără peţiol, cu limbul rotund, reniform, cordate sau lat ovate de 1,5—3 cm în diametru, glabre sau aproape glabre. Miros caracteristic, gust mucilaginos apoi puţin iute.
Radix Violae odoratae constituit din rizomi groşi de 2—5 mm şi lungi de 2—3 cm, articulaţi, cu cicatrice tulpinale, de culoare brună-gălbuie pînă la brună-cenuşie, cu rădăcini subţiri, lungi de cea 10 cm. Fără miros caracteristic, gust astringent amărui.
Ecologie şi răspîndire : Plantă de semiumbră, se dezvoltă şi înfloreşte în păduri de foioase, zăvoaie sau tufărişuri, primăvara, înainte de înfrunzirea speciilor lemnoase. Rezistă la temperaturi scăzute şi are cerinţe moderate faţă de umiditate.
Se dezvoltă pe soluri bogate în humus, nisipo-argiloase, afinate, în întreaga ţară în zona de cîmpie şi deal.
Recoltare : Rădăcinile se recoltează primăvara devreme sau toamna, florile în timpul înfloririi, iar frunzele în martie-aprilie, fără peţiol, prin ciupire cu mîna.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După înlăturarea impurităţilor şi corpurilor străine, se usucă la umbră pe rame sau pe hîrtie, în spaţii aerate. Se păstrează la întuneric pentru a nu se decolora. Uscarea artificială se face la 40°. Randamentul la uscare 4—5/1 pentru frunze, 3/1 pentru rizomi şi 7/1 pentru flori.
Condiţiile tehnice de recepţie pentru flori prevăd ca impurităţi — max. 3% frunze brunifieate, decolorate sau înnegrite şi max. 1% resturi de peţioli, corpuri străine organice şi minerale — max. 0,5% pentru fiecare, umiditate — max. 13%.
Compoziţia chimică : Florile conţin cca 0,003% ulei volatil format din aldehide şi alcooli alifatici nesaturaţi între care nonadienol şi octodienol, alcool benzilic şi o cetonă nesaturată (parmona), urme de eugenol; rezine, zaharuri, violacvercetină (rutozid), violamina — o substanţă colorantă albastră, urme de acid salicilic, mucilagii, substanţe minerale.
Frunzele conţin un ulei volatil de culoare brună format din esteri metilici ai acidului salicilic şi nonadienol.
Rizomii şi rădăcinile conţin saponozide, un alcaloid — odorantina, acid 2-nitropropionic, 0,04% ulei volatil, substanţe amare, esteri ai acidului salicilic etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : Florile au acţiune emolientă, fiind utilizate în diferite formule pectorale, rizomii şi rădăcinile, datorită saponozidelor, au proprietăţi expectorante, iar la doze mai mari emetice asemănătoare cu ale rădăcinilor de Ipeca, uşor laxative. Odorantina din rizomi şi rădăcini are proprietăţi hipotensive.
Rizomii şi rădăcinile constituie un bun succedaneu al rădăcinii de Ipeca.
Florile şi frunzele (bogate în nonadienol) sînt utilizate în industria parfumurilor.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!