Țintaură
Centaurium umbellatum Gilib.
Ţintaură;Fierea pămîntului;Fr.:Petite centauree, Fiel de terre;G.:Tausendgulden-kraut;M.:Szazforintos foldepe; R.: Zalatotîsiacinik malîi.
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie erbacee anuală sau bianuală, erectă, simplă sau ramificată la partea superioară, înaltă de 10 —40 cm; rădăcina: pivotantă, puţin adîncă; tulpina: cu 4 muchii, glabră, ramificaţii superioare pornind opus; frunze: rozetă bazală care se usucă după înflorire din frunze obovate, scurt peţiolate; cele tulpinale opuse, alungite, sesile, cu 3—5 nervuri arcuate; flori: grupate în cime bipare terminale ; fruct: capsulă biloculară galbenă, lungă de cca 2 cm şi îngustă doar de 1,5 mm cu numeroase seminţe brune, mici.
înflorire: VII-IX.
Observaţii: Se pot recolta şi speciile înrudite Centaurium pulchellum (Sw.) Druce ramificată de la bază şi fără rozetă bazală şi Centaurium uliginosum (W.et K.) Beck. cu frunze mai înguste, din locuri nisipoase.
Materia primă: Herba Centauri— părţile aeriene înflorite ale plantei, formate din tulpini drepte, simple sau puţin ramificate, de 10— 15 cm înălţime de la ultimele inflorescenţe în jos. Frunzele tulpinale sînt opuse, sesile, stipelate, alungit ovale sau lanceolat eliptice, lungi de cca 3 cm, late de 1 — 1,5 cm, cu 3—5 nervuri şi cu marginile întregi. Inflorescenţa dispusă în corimb terminal fasciculat. Bracteele lat-liniare, florile roşii, rar roz-violaceu sau albe, aproape sesile, cu caliciul alungit, cu 5 dinţi aproape cît jumătatea tubului corolei. Corola lungă de 10 — 15 mm, are laciniile de 5 — 8 mm, stigmatul subrotund, bilobat. Floarea are 5 stamine cu antere galbene, răsucite spiralat după deschidere. Fără miros, gustul foarte amar.
Ecologie şi răspîndire: Specie cu temperament de lumină sau semiu-umbră, factorul ecologic limitant fiind umiditatea; în rest plasticitatea mare la ceilalţi factori (temperatură, sol) face ca planta să aibă o răspîndire largă în întreaga ţară, de la cîmpie şi pînă în zona subalpină, în fineţe şi poieni umede, tufărişuri, marginea pădurilor, mai abundentă spre zona de deal.
Mult răspîndită în Transilvania şi Banat (judeţele Arad, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Caras-Severin, Hunedoara, Timiş), Oltenia (Gorj, Mehedinţi, Vîlcea), Muntenia (Argeş, Dîmboviţa, Prahova), Moldova (Suceava, Vrancea).
Recoltare: Se face în timpul înfloririi, tăindu-se cu foarfeca sau cu cuţitul întrega parte aeriană a plantei. Deoarece planta se smulge uşor, se va evita recoltarea prin smulgere.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Uscarea trebuie să se facă cu precauţii mai mari ca la alte plante, deoarece se decolorează uşor în condiţii necorespunzătoare (uscare lentă, în strat gros). Ea se face la umbră, după următoarele metode:
— în buchete din plante legate nu prea strîns la bază, atîrnate pe sîrme sau sfori;
— întinse în strat subţire pe rame, hîrtii, rogojini, în încăperi călduroase şi bine aerate.
Pe cale artificială se face la temperatura de 40—50°.
Randament la uscare 3—4/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din plante recoltate în timpul înfloririi, conţinînd ca impurităţi max. 5% tulpini cu frunze şi flori îngălbenite şi max. 1% tulpini lipsite de frunze si flori, corpuri străine organice — max. 0,5% și minerale — max. 1%, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică: eritaurina sau eritaurozidul identică cu genţiopicrozidul — principiu amar de natură glicozidică, eritrocentaurozidul — un heterozid neamar, un alcaloid eritricina, rezine, acid oleanolic (0,1—0,7%), eritrosterină, substanţe minerale.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Datorită în special eritaurozidului, are proprietăţi stimulante ale secreţiilor gastro-intestinale. I s-au atribuit şi efecte febrifuge şi de stimulare a organismului, proprietăţi insuficient verificate ştiinţific.
Se utilizează ca eupeptic-amar în anorexii de natură diferită. Intră în compoziţia ceaiului gastric nr. 2 şi ceaiului tonic-aperitiv.
Confuzii: Uneori se confundă cu specia Silene armeria L. (Miliţea) din fam. Caryophyllaceae. Caractere de diferenţiere:
— tulpina cilindrică (la Ţintaură în 4 muchii);
— frunze cu o singură nervură (la Ţintaură 3—5 nervuri) (vezi figura de mai jos, în stînga țintaura,în dreapta silene armeria);
— floarea are corola din 5 petale libere, iar androceul cu 10 stamine (la Ţintaură corola cu 5 petale unite într-un tub şi androceu cu 5 stamine).
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!