TEIUL
Tilia species
T. tomentosa Mnch. ; Tei argintiu ; Fr. : Tilleul argente.;G.: Silberlinde ; M.: Eziistlevelii hârsfa ; R.: Lipa pusistaia.
T. cordata Mill. ; Tei pucios ; Fr.: Tilleul â petites f euilles ;G.: Winterlinde ; M.: Kislevelii hârsfa ; R.: Lipa serdţevidnaia.
T. platyphyllos Scop. ; Tei cu frunza mare : Fr.: Tilleul â grandes feuilles ;G. : Sommerlinde ; M.: Nagylevelii hârsfa ; R. : Lipa krupnolistnaia
Caractere de recunoaştere : Planta: Caracterele de recunoaştere şi diferenţiere între cele trei specii : — conform tabelului de mai jos şi figurii respective.
Materia primă: Inflorescenţele cu sau fără bractee recoltate la începutul înfloririi de la cele trei specii.Florile speciei T. tomentosa, în număr de 5—10 (15) sînt mai scurte decît bracteele. Bracteele sînt sesile sau scurt pedunculate, de 8—10 cm lungime, 1,5—2 cm lăţime, eliptice sau lanceolate cu faţa inferioară des stelat tomentoase (vizibil la lupă). Culoarea bracteei este verde-deschis,avînd nervura mediană concrescută cu pedunculul inflorescenţei pînă la jumătatea ei. Flori galbene-aurii, cu 5 sepale verzi-gălbui, caduce,stelat tomentoase ; 5 petale libere şi spatulate şi 5—11 parapetale (staminode) mai scurte decit petalele. Petalele şi parapetalele sînt mai groase decît la celelalte specii. Staminele 50—80 formează 5 grupuri.
Ovarul oval, tomentos, pistilul terminat cu un stigmat globulos, cu 5 lobi.Florile speciei T. cordata, în număr de 3—9 (16), sînt dispuse în inflorescenţe erect divergente sau întinse orizontal. Bracteele mai scurte decît la specia anterioară, de cea 6 cm lungime şi 1—1,5 (3) cm lăţime, sînt eliptice sau lanceolate, membranoase, glabre pe faţa superioară, cu peri rari pe cea inferioară, reticulat nervate, cu marginea întreagă. Culoarea bracteei este galbenă-verzuie, are nervura mediană concrescută cu pedunculul floral pînă la jumătatea inferioară. Florile galbene, cu diametrul de aproximativ 1 cm, caliciul cu 5 sepale libere, ovale, caduce,corola cu 5 petale libere, glabre, spatulate şi subţiri. Staminele în număr de 30—40, formînd 5 grupuri, au filamentele lungi şi subţiri, purtînd cîte 2 antere galbene ; ovar super, ovoid, acoperit de peri, pistil prevăzut cu un stigmat globulos cu 5 lobi.Florile speciei T. platyphyllos, în număr de 3 (9), sînt dispuse îninflorescenţe nutante. Sepalele sînt lungi pînă la 6 mm, petalele pînă la 8 mm, ovat-oblongi, gălbui. Nu au parapetale.La toate speciile mirosul este caracteristic, aromat, gustul dulceag,uşor astringent, mucilaginos. Florile de la specia T. tomentosa au mi-
rosul mai pronunţat.
|
Caractere |
T. tomentosa |
T. cordata |
T. platyphyllos |
|
Aspect |
- Arbore pînă la 30 m, |
- Arbore pînă la 20 m |
- Arbore pînă la 30 - |
|
Tulpina |
- dreaptă, bine curăţată de ramuri la bază. - cenuşie, rămîne netedă pînă la 20 — 30 ani, după care se formează ritidom cu crăpături înguste longitudinale, distanţate între ele |
||
|
Mugurii |
— ovoizi, cu 2 solzi păroşi aproape egali |
— Ovoizi, glabri, cu 2 solzi glabri, uneori se observă şi vîrful celui de al |
— Ovoizi-acuţi, cu 3 solzi; |
|
Frunzele |
— Cordiforme, de 5—10 cm lungime, cu vîrful brusc ascuţit, pe faţă verde-închis, pe dos cenuşii pînă la argintii cu peri stelaţi pe întreaga su- |
— Cele mai mici (3—7 cm),cordate,marginea acut serată; pe dos sînt verzi-albăstrui cu smocuri de peri ruginii la subsuoara nervurilor, în rest glabre; nervurile de ordinul III neproeminent reti- |
Mari de 6-12 (15) cm, bază asimetrică,peri simpli albicioşi pe ambele feţe, mai evidenţi la subsuoara nervurilor; faţa inferioară verde deschis; |
|
Florile |
— Cîte 5—10 în cime pendente, mai scurte decît lungimea bracteei acoperită şi ea cu peri stelaţi; |
— Mici, în cime orizontale cîte 3 — 16; pedunculul cimei porneşte din |
— Mai mari dar mai puţine într-o cimă pendentă;bracteea glabră mult mai scurtă decît inflorescenţa are 5 petale |
|
Fructul |
— Achenă tomentoasă |
— Achenă globuloasă glabră de 4 — 6 mm, netedă sau slab muchiată |
— Achenă globuloasă glabră cu vîrf apiculat, pînă la 10 mm 0, cu 5 coaste |
|
înflorire: |
— Cel mai tardiv (iulie) |
— A doua jumătate a lui iunie — începutul lui iulie |
înfloreşte primul, începînd din prima jumătate a lunii iunie |
Deosebirile dintre cele trei specii se pot observa in poza de mai jos!Dati click pe poza daca vreti sa o vedeti la marimea maxima!
Ecologie şi răspîndire: Tilia cordata este oel mai răspîndit în ţara noastră. Rezistent la geruri, suportă mai greu seceta, crescînd bine unde media precipitaţiilor este de 600—700 mm ; relativ pretenţios faţă de sol, fiind un indicator al fertilităţii acestora, întîlnindu-se pe cele brune sau brun-roşcate de pădure, cu textură nisipo-lutoasă pînă la lutoasă ;este specie de semiumbră.Altitudinal se întîlneşte în zona de deal — la 500—600 m de preferinţă fie în amestecuri, fie în arborete pure („teişuri"), mai rar în păduri din cîmpie sau montane. Frecvent în special în Transilvania şi Banat (Arad, Caraş-Severin, Maramureş, Timiş), Muntenia (Argeş,Prahova), Moldova (Bacău, Neamţ, Suceava).Tilia tomentosa are pretenţiile cele mai ridicate faţă de temperatură ; destul de rezistent la secetă ; vegetează bine pe soluri fertile reverie, dar rezistă şi la cele ceva mai compacte. Altitudinal se cantonează cel mai jos dintre toate speciile de tei, în pădurile de câmpie, cu deosebire în sudul şi estul ţării. în Dobrogea, în pădurile de la poalele Munţilor Măcinului, devine specie invadantă. Răspîndirea cea mai mare o
are în judeţele Tulcea, Vaslui, Iaşi şi Buzău ; se mai întîlneşte frecvent şi în alte judeţe din Transilvania şi Banat (Alba, Arad, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Cluj, Hunedoara, Sălaj, Sibiu, Timiş), Oltenia (Dolj, Gorj, Mehedinţi, Vîlcea), Muntenia (Argeş, Ilfov), precum şi în tot restul Moldovei.Tilia platyphyllos — Mai rar, mai pretenţios faţă de căldură şi lumină decît T. cordata. Se întîlneşte la limita dintre cîmpie şi deal, pe soluri fertile, uşoare, evitînd pe cele compacte sau inundabile.Toate speciile se cultivă — dat fiind portul lor frumos şi mai ales mirosul plăcut din timpul înfloririi datorat mior glande nectarifere din floare — şi în localităţi, pe marginea şoselelor, în parcuri, grădini, curţi.
Recoltare: Florile de Tilia platyphyllos (tei cu frunza mare) şi T, cordata (tei pucios) formează împreună produsul Flores Tiliae oficinalis şi se culeg — primele la începutul lui iunie, celelalte după circa două săptămîni, la începutul înfloririi, cînd o parte din flori sînt încă în boboc.
Florile de Tilia tomentosa se culeg cel mai tîrziu, la începutul lui iulie, cu sau fără bractee, fără a se amesteca cu cele ale celorlalte două specii.Recoltarea se face numai pe timp frumos, la un interval de 1—2 zile după ultima ploaie, necesitînd scări duble, foarfeci de pomi cu coada lungă etc. Este de dorit ca tăierile de tei care se fac în păduri să se coreleze cu perioada înfloritului, fiind cel mai lesnicios mod de recoltare. De la arborii care nu se doboară se recoltează produsul cu mina sau se taie cu foarfecă de pomi ramurile tinere de 1 an de pe care se iau florile. Recoltarea florilor din parcuri, spaţii verzi, de pe şosele etc.trebuie să se facă în aşa fel încît să nu fie afectat aspectul ornamental al arborilor, floare cu floare sau vîrfuri mici de crenguţe, evitîndu-se dezbinările de ramuri sau tăieri de ramuri mari.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Uscarea se face la umbră, în strat subţire, în încăperi sau poduri cu curent puternic. Se evită uscarea lentă deoarece produsul se brunifică uşor. De asemenea,se evită să se pună în încăperi cu podele de lut, deoarece produsul prinde miros. La uscător, uscarea se face la 35°.Randamentul la uscare 3,5—4/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd :- pentru produsul Flores Tiliae argenteae cum bracteis (flori de tei argintiu cu bractee), acesta să conţină faţă de bractee cel puţin 60% flori, conţinutul de impurităţi admis fiind de max. 5°/0 flori brunificate, max. 5»/o bractee decolorate, max. 3°/o resturi de frunze şi fructificaţii, max. 5% braotee atacate de insecte, corpuri străine organice şi minerale — max. 0,5% pentru fiecare, umiditate — max. 13% ;- pentru produsul Flores Tiliae argenteae sine bracteis (flori de tei argintiu fără bractee) conţinutul de impurităţi admis este de max. 5%o flori brunificate şi max. 4% resturi de bractee, frunze, fructificaţii,corpuri străine minerale şi organice - max. 0,5% pentru fiecare, umiditate max. 13%;- pentru produsul Flores Tiliae ojficinalis (flori de tei oficinal)un amestec de flori de Tilia cordata şi T. platyphyllos cu max. 8% flori de tei argintiu, cu un conţinut maxim de impurităţi, corpuri străine organice şi minerale şi umiditate ca la florile de tei argintiu fără bractee.
Compoziţie chimică : Mucilagiile din frunzele sau florile de tei au compoziţie diferită. Astfel, mucilagiile frunzelor de tei pucios conţin acid poliuronic, hexoză şi metilpentozane ; mucilagiile florilor de tei argintiu conţin acid galacturonic, arabinoză, galactoză şi ramnoză ; ulei volatil (0,04—0,07%) în inflorescenţe ; flavonoide : cvercetrină, izoevercetrină,rutozid, tilirozidă, gume, tanin, zahăr, colină şi acetilcolină. în uleiul volatil se află un alcool alifatic sescviterpenic — farnesolul — care imprimă florilor de tei mirosul caracteristic.Scoarţa conţine polifenoli : floroglucinol, taninuri de natură catehică şi galică, cantităţi mici de heterozide cumarinice între care fraxozid şi esculozid.Seminţele conţin ulei gras şi albumine, zaharoză, rafinoză, stachioză etc.Cercetările din ţara noastră au demonstrat că sub aspect fitoterapeutic florile provenind de la specia T. tomentosa Mnch, nu numai că nu constituie o impurificare a produsului (aşa cum consideră unele farmacopee de peste hotare), dar au o valoare mai mare şi sînt mai bine tolerate de bolnavi.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : Inflorescenţele datorită uleiului volatil au acţiune neurosedativă şi antispastică ; datorită muicilagiilor reduc inflamaţiile căilor respiratorii. Datorită acestor proprietăţi florile de tei sînt utilizate ca sedative nervoase, în insomnii şi ca expectorant în bronşite. Acţiunea sedativă poate fi utilizată şi la copii mici sub formă de băi cu flori de tei.Scoarţa are proprietăţi antispastice, coleretice, vasodilatatoare, fiind
utilizată uneori în afecţiuni hepato-biliare şi în migrene.Intră în compoziţia ceaiului calmant, ceaiului calmant împotriva tulburărilor cardiace, ceaiul pectoral 2, în ceaiul sedativ şi sudorific, la prepararea apei de tei şi în compoziţia unor preparate magistrale.
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!