Sulfina
Melilotus officinalis (L.) Medik.
Sulfină ;Fr.:Melilct ;G.:Gelber Steinklee ;M.:Orvosi somkoro ;R.:Donnik lekarstvennî
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie erbacee anuală sau perenă, bogat ramificată, erectă, înaltă pînă la 1 m sau chiar mai mult; rădăcina : pivotantă, bine dezvoltată, cu nodozităţi ; tulpina : cilindrică, glabră, cu ramificaţii prismatice ; frunze : trifoliate, cu foliole scurt pedunculate, dinţate pe margine, lungi de 2,5—3 cm, ca lăţime diferă — cele inferioare fiind obovate, iar la cele superioare lanceolate ; la bază au stipele înguste, lungi de 6—7 mm ; flori : în raceme alungite (5—10 cm), dispuse la subsuoara frunzelor, cu numeroase flori (30—70) oare se deschid de la bază spre vîrf, sînt galbene şi papilionate ; fructe : păstăi brun-negricioase, mici de 3,5—4 mm, lăţite, cu dinţii caliciului persistenţi şi cu un mucron de 2—3 mm, au pe suprafaţă o reţea, iar în interior cu o singură sămînţă.
Înflorire : VI—IX.
Materia primă: Flores Meliloli — formată din inflorescenţe fără frunze sau din flori izolate de culoare galbenă, de 6 mm lungime, cu caliciul cu 5 dinţi triunghiulari de culoare verde. Miros aromat de cumarină, gust sălciu.
Herba Meliloti — constituită din tulpini şi ramuri înflorite de maximum 30 cm lungime. Foliolele frunzelor sînt alungit-lanceolate, la vîrf obtuze, pe margini serat-dinţate, de culoare verde. Miros plăcut aromat de cumarină, gust sărat-amărui, fad.
Ecologie şi răspîndire : Plantă de locuri însorite, puţin pretenţioasă faţă de soluri, vegetînd chiar şi pe cele mai aride, pietroase, este o specie calcifilă. Are, de asemenea, pretenţii destul de reduse faţă de umiditate. Altitudinal se dezvoltă din cîmpie pînă la 1 200—1 400 m, cu deosebire însă la altitudini medii. Creşte prin fîneţe, semănături, coaste pietroase, dar cu deosebire pe marginea drumurilor şi căilor ferate, în toate judeţele ţării.
Recoltare : Ambele produse se recoltează în timpul înfloririi plantei. Pentru produsul Flores Meliloti se strujesc inflorescenţele de pe tulpini fără frunze la subsuoara cărora se află (dacă se strujesc numai florile, fără axul inflorescenţei, produsul este şi mai valoros).
Pentru produsul Herba Meliloti se taie vîrfuri de ramuri cu inflorescenţe la o distanţă de cel mult 30 cm de la vîrf.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Uscarea pe cale naturală se face în locuri umbrite, în strat subţire, cu o bună aerisire, iar pe cale artificială la 30—35°.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd pentru produsul Flores Meliloti că acesta poate fi format din inflorescenţe şi flori izolate, admiţîndu-se ca impurităţi max. 5% flori decolorate şi max. 1% resturi de frunze, corpuri străine organice — max. 0,5% şi minerale — max. 0,1%, umiditate — max. 12%. Produsul Herba Meliloti va fi format din ramuri înflorite de cel mult 30 cm, admiţîndu-se max. 5% plante decolorate sau brunifioate, corpuri străine organice şi minerale — max. 0,5% pentru fiecare, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică : Prin dedublarea, în timpul uscării materiei prime, a melilotozidului, se formează glucoza şi acid cumaric (cis-O-hi-droxicinamic), iar apoi lactona acidului O-hidroxicinamic sau cumarină care imprimă mirosul specific plantei uscate. Părţile înflorite ale plantei mai conţin melilotină sau dihidroxicumarină, acid melilotocumarinic şi alţi derivaţi ai acidului cumarinic, taninuri, substanţe de natură flavo-noidică, rezine, săruri minerale etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : Printr-o uscare defectuoasă a plantei, se poate forma un derivat al cumarinei — dicumarolul — cu acţiune inhibantă asupra producerii de protrombină, respectiv de diminuare a capacităţii de coagulare a sîngelui. Aceasta joacă rolul de antivitamină K. S-au semnalat accidente mortale la animalele care au consumat furaje cu sulfină sau lucerna încinsă.
In medicina empirică, florile de sulfină se utilizează intern sub formă de infuzie, ca antispastic şi diuretic, iar extern în loţiuni ca as-tringent şi antiinflarnator.
La noi, utilizarea terapeutică este limitată ca aromatizant în compoziţia ţigărilor antiastmatice.
Confuzii: In aceleaşi condiţii ecologice cu specia medicinală, adesea în amestec cu aceasta, este specia Melilotus albus Medik., la care — aşa după cum arată şi numele — florile sînt albe.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!