Stanjenel
Iris germanica L.
Fr.: Iris; Gr.: Schwertlilie; M.: Liliom; R.: Kasatik ghermanskii
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie ierboasă perenă de cultură, cu frunze radicale şi tulpina floriferă viguroasă înaltă pînă la 1 m.; partea subterană: rizom orizontal brun, lung de 5 — 10 cm, ramificat, cu porţiuni mai groase pînă la 4 cm (creşteri de primăvară) şi strangulări (creşteri mai tardive), cu numeroase rădăcini adventive; tulpina aeriană: cilindrică, ramificată de la mijloc, cu frunze reduse; frunze: se formează de pe rizom, sesile, enziforme (în formă de sabie), dispuse cîte 5—8 în evantai, lungi de 50—70 cm şi late de 2—4 cm, nervaţiune aproape paralelă; flori: solitare la vîrful tulpinii şi ramificaţiilor, mari pînă la 8—9 cm, violete, cu perigonul pe două cicluri, cel exterior din trei elemente răsfrînte, cel interior din alte 3 îndreptate în sus; floarea e protejată de bractee membranoase în partea lor superioară; fructe: capsule mari, triunghiulare în secţiune, lungi pînă la 5,5 cm şi late pînă la 2 cm, care se deschid pe trei linii longitudinale .
înfloreşte: V—VI
Observaţii: în cultură mai sînt luate şi speciile Iris florentina L. , avînd flori albe brăzdate cu vinişoare albăstrui, cu miros plăcut şi Iris pallida Lam. cu flori violet mai deschis, mai mici şi miros de asemenea plăcut.
Materia primă: Rhizoma Iridis — formată din rizomi uscaţi numai pe cale naturală, lungi de 5—10 cm, turtiţi, de culoare brun-deschis la exterior, albicioşi la interior, cu îngroşări neregulate pe partea superioară. Miros aromat caracteristic, gust dulceag, mucilaginos.
Ecologie, răspîndire în flora spontană şi zonare în cultură. Specie cu pretenţii destul de modeste. Vegetează foarte bine în lumină directă (creşte şi la semiumbră dar cu un ritm mai slab), pe soluri variate, fie uscate, nisipoase sau chiar pietroase, fie grele, argiloase, dar adînci şi bine drenate, apa stagnantă putînd duce la putrezirea rizomului. Rezistă destul de bine la ierni reci, dar cele mai bune rezultate le dă în zone cu climă blîndă şi veri călduroase. Se vorbeşte impropriu despre răspîndire în flora spontană, întrucît planta este exclusiv cultivată în întreaga ţară ca specie ornamentală, totuşi se foloseşte acest termen pentru exploatarea produsului din locuri unde planta are în principal rol ornamental.
Culturi în scop medicinal se pot face în întreaga ţară, de preferat însă zonele mai sudice.
Tehnologia de cultură: Stînjenelul luat în cultură se recomandă să urmeze după o prășitoare îngrăşată cu gunoi de grajd bine fermentat. Poate reveni pe aceeaşi solă numai după 5—7 ani.
Deoarece se cultivă pentru rizomi, stînjenelul are nevoie de terenuri profunde, unde se poate ara adînc la 27—30 cm. La arătura de bază se va încorpora în sol 50—60 kg/ha s.a. fosfor şi 35—45 kg /ha s.a. potasiu.
Stînjenelul nu suportă îngrăşămintele azotoase şi nici îngrăşarea directă cu gunoi de grajd.
Pentru înmulţire se folosesc părţile de la vîrful rizomului, cu rădăcini proprii. Înmulţirea se mai poate face prin rizomi vechi, din care se taie bucăţi care trebuie să aibă porţiuni inelate, sub care se ascunde mugurele. Rizomii se plantează toamna, în aşa fel încît înrădăcinarea lor să aibă loc înainte de îngheţul permanent.
Plantarea se face la 5—8 cm adâncime, la interval de 40 cm între rînduri şi 20 cm între plante pe rînd, cu o cantitate de 750—800 kg rizomi la hectar. Terenul în care se sădesc rizomii trebuie să fie mărunţit şi nivelat cu cultivatorul sau grapa urmată de bara nivelatoare.
Înainte de venirea iernii se verifică plantaţia şi se procedează la acoperirea cu pămînt a plantelor rămase descoperite. Primăvara, atunci cînd se deschid biloanele, starea de sănătate a plantelor se verifică din nou.
Cultura se întreţine curată de buruieni şi afinată prin 3—4 praşile pe an. Înainte de venirea gerului, se acoperă rizomii descoperiţi.
Pentru obţinerea de recolte mari de rizomi, cu un conţinut bogat de substanţe aromatice, se retează tulpinile florale înainte de apariţia mugurelui.
Evaluarea producţiei de rizomi se face cu 4—5 zile înainte de recoltare, după metoda folosită la valeriană sau la săpunariţă.
Rizomii se recoltează în al II-lea sau în al III-lea an de cultură, în luna septembrie, cînd conţin maximum de substanţe active.
Înmulţirea se face în mod frecvent şi cu rizomi maturi (vechi) şi care trebuie să corespundă următoarelor caracteristici: să corespundă speciei, să aibă lungimea de 5—10 cm, 3 cm grosime, cu 2—3 muguri, de culoare albă-opac, în secţiunea transversală albă-punctat, cu gust aromatic.
În stare uscată rizomii au un gust de micşunele. Din 4—7 kg rizomi verzi fasonaţi rezultă 1 kg rizomi uscaţi. La hectar se pot obţine 2 000—2 500 kg rizomi în stare deshidratată.
Bolile, dăunători şi mijloace de combatere: Frunzele stînjenelului sînt atacate de boli criptogamice dintre care cele mai frecvente sînt făinarea şi rugina.
Ca mijloc de combatere se recomandă stropirea plantelor cu zeamă bordeleză (0,5—1%) sau cu floare de pucioasă (0,4—0,7%).
Recoltarea produsului din flora spontană: Se scot rizomii de 2—3 ani, de preferinţă în lunile septembrie-octombrie, cu ajutorul unei cazmale.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Rizomii se fasonează tăindu-se părţile cu muguri (care pot fi replantate), rădăcinile, părţile seci sau atacate de insecte, se spală foarte bine şi se pun la uscat fie întregi, fie tăiate în lung în 4—8 felii, fie în felii ca de cartof (grosime de 0,2—3 cm) la soare,într-un singur strat pe rame. Se recomandă o uscare mai lentă care duce la formarea unor substanţe cu miros plăcut, de micşunele.
Pe cale artificială nu se va trece de 35°, dar de preferat rămîne uscarea naturală. Randamentul la uscare 4—5/1.
Condiţiile tehnice de recepţie admit în produs ca impurităţi max. 2% rizomi brunificaţi la interior seci şi max. 1% rizomi cu resturi de rădăcini, corpuri străine organice — max. 0,5% şi minerale — max. 1%, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică: Conţine un heterozid flavonic, iridozidul, amidon, glucide etc. Mirosul plăcut este datorat unor cetone (ironele α şi β care se formează în timpul uscării.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: nespecifică, în trecut a fost utilizat ca pectoral. în prezent se foloseşte în industria parfumurilor.
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!