Spinul cerbului
Rhamnus cathartica L.
Verigariu,Spinul cerbului Fr.:Nerprun,Epine de ceri;G.:Kreuzdorn;M.:Varjutovis benge;R.:Joster slabitelnîi
Caractere de recunoaştere : Planta: Arbust de 2—3 m sau chiar arbore pînă la 6—8 m, cu coroană neregulată, cu numeroase ramuri laterale scurte, terminate în spini ; tulpina : cilindrică ; scoarţa : brună, aspră, se exfoliază în inele ; frunze : opuse, ovate pînă la subrotunde şi eliptice, lungi de 4—8 cm şi late de 1—3,5 cm, margine mărunt crenată, au numai 3—4 perechi de nervuri arcuite încă de la bază, glabre ; flori : grupate în fascicule axilare de cîte 2—5 flori, sînt mici de 3—4 mm pe tipul 4, verzi-gălbui ; fructe : drupe sferice de 6—8 mm, negre la maturitate (rar galbene), cu un peduncul de 0,5—1 cm.
înflorire : V—VI.
Materia primă: Fructus Rhamni cathartica sau Fructus Spinae cervinae sau Fructus Nerpruni — drupe, rotunde, globuloase, de culoare neagră-violacee la exterior, cu diametrul de cea 6 mm, cu o cicatrice la bază lăsată de pedicel, la partea opusă prezentînd resturile stilului. În interior au pulpa roşie-violacee în care se găsesc 4 seminţe (rar 2 sau 3) ovoidale, cu trei muchii. Miros neplăcut, gust dulceag, amărui.
Ecologie şi răspîndire : Arbust rezistent la condiţii de ariditate, suportînd seceta şi gerul. Pretenţii reduse faţă de sol, crescînd cu deosebire pe cele mai uscate. Nu suportă umbrirea şi de aceea nu se va găsi în interiorul pădurii ci la liziere, precum şi în tufărişuri — în regiuni mai joase (etajul stejarului), avînd cerinţe ecologice apropiate de Prunus spinosa şi Crataegus monogyna.
Răspîndit în toate judeţele de stepă, silvostepă şi dealuri joase, în cantităţi mai mari în Transilvania (Bihor, Braşov, Caraş-Severin, Cluj), Oltenia (Dolj), Muntenia (Ilfov, Teleorman), Moldova (Galaţi, Iaşi), Dobrogea (Constanţa).
Recoltare : Fructele verzi se recoltează în iulie-august, iar cele mature în septembrie-octombrie, adunîndu-se cu mîna, fără pedunculi.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După ce se face alegerea fructelor zdrobite, a frunzelor şi resturilor de peduncul, se pun la uscat pe cale artificială, deoarece este necesară o temperatură de 50—60°. Uscarea lentă poate duce la deprecierea lor.
Randament la uscare 4—5/1.
Condiţiile tehnice de recepţie pentru fructele mature prevăd ca impurităţi admise max. 1% resturi din plantă şi max. 1% fructe imature, corpuri străine organice şi minerale — max. 0,5% pentru fiecare, umiditate — max. 15%.
Compoziţie chimică verigariu: Fructele uscate conţin 0,80—1,50% derivaţi antracenici, în special în seminţe. Spre deosebire de scoarţa de cruşin, formele libere predomină în materia primă uscată. Dintre derivaţii antracenici prezenţi în fructele de verigariu, literatura de specialitate menţionează : emodolul, frangulozidul sau ramnoxantina, un glicozid al emodin-antranolului ş.a. Mai sînt prezente flavonoide aparţinînd cvercetolului şi camferolului, catarcticozida etc. ; acizi organici, zaharuri, pectine, pigmenţi antocianici etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : Fructele au acţiune laxativă in special datorită derivaţilor antracenici din seminţe şi diuretice datorită flavonoidelor din pulpă.
Confuzii: Prezintă asemănări cu specia Rh. frangula (Cruşin). Caracterele de deosebire sînt arătate la descrierea acesteia.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!