Sovîrv
Origanum vulgare L.
Şovârv;Fr.:Origan;G.:Wohlgemut;M.:Szurokfu;R.:Duşiţa abîknavennaia.
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie erbacee, perenă, erectă, ramificată la partea superioară, înaltă de 30—60 (80) cm, cu miros aromat; partea subterană: rizom orizontal, brun-cenuşiu, gros de 2—3 cm, din care pornesc stoloni subterani şi numeroase rădăcini filiforme; tulpina aeriană: din rizom pornesc atît lăstari sterili cît şi tulpini florifere, cu 4 muchii puţin proeminente, verzui sau cu nuanţe roşietice, acoperite cu peri, cu ramificaţii care pornesc opus de la nodurile superioare; frunze: opuse, ovate, lungi de 3—5 cm, scurt peţiolate; flori: dispuse numai la terminaţiile ramurilor, în inflorescenţe corimbiforme; acestea au caliciul redus (doar 2 mm), corola pînă la 6 mm, roz-violacee, evident bilabiată, buzele aproape egale, cea inferioară fiind răsfrîntă în jos şi divizată în 3 lobi; fructe: nucule ovoidale, mici de 1 mm, grupate cîte 4 în caliciul persistent.
Înflorire: VII - VIII.
Materia primă: Herba Origani — formată din tulpini drepte, ramificate, de 15—25 cm lungime, fără partea inferioară lignificată, de culoare roşiatică, fin pubescente; frunzele sînt peţiolate, întregi, ovate, pubescente în special pe partea inferioară, cu marginea slab crenat-serată, cu 3—5 perechi de nervuri secundare. Inflorescenţa dispusă în corimb este formată din cime contractate, alcătuind spiculeţe cilindrice sau prismatice. Bracteele sînt roşietice, ovate, sesile de lungimea caliciului. Florile sînt poligam-dioice, cu caliciul campanulat glabrescent, păros la interior. Corola bilabiată, tubuloasă, infundibuliformă, roşietică-purpurie, mai rar albă-rozee, staminele divergente, 4 la număr, cu stilul lung. Mirosul este aromat, caracteristic, gustul amar-aromatic.
Ecologie şi răspîndire: Plantă larg răspîndită în flora spontană, din cîmpie pînă în zona subalpină. Este specie cu temperament de lumină, puţin pretenţioasă faţă de sol şi umiditate, rezistentă atît la temperaturi scăzute în timpul iernii, cît şi la călduri extreme. Se întîlneşte în special prin tăieturi şi margini de păduri, tufărişuri, la margini de drumuri, în întreaga ţară, mai ales în Transilvania şi Banat (judeţele Arad, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Harghita, Hunedoara, Maramureş), Oltenia (Gorj, Vîlcea), Muntenia (Buzău, .Ilfov) şi Moldova (Bacău, Neamţ, Suceava, Vaslui).
Recoltare: Perioada optimă este în perioada de înflorire (iulie-august), în cursul dimineţii, după ce se ridică roua. Se taie cu secera, cosorul sau cuţitul partea aeriană de la locul de ramificare, astfel încît produsul să aibă lungimea de cca 20 cm, fără părţi lignificate.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După ce se aleg şi se îndepărtează părţile lignificate, plantele se pun la uscat la umbră, în locuri bine aerate. Metode: — uscarea în strat subţire pe rame sau hîrtii întinse; — uscarea plantelor legate în formă de buchet şi atîrnate pe sîrme, sfori etc.; în acest caz, plantele se pun la uscat mai lungi, iar după uscare se taie la lungimea necesară, îndepărtîndu-se astfel partea unde au fost legate şi care de obicei se degradează, mucegăind.
Uscarea artificială se face la temperaturi pînă la 35° pentru a nu se pierde uleiul eteric.
Randamentul la uscare 2 — 3/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din terminaţiile înflorite, în lungime de 20 cm de la vîrf, admiţîndu-se max. 5% impurităţi (plante decolorate, brunificate sau cele care depăşesc 20 cm lungime), corpuri străine organice — max. 1% şi minerale — max. 0,5%, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică: Părţile aeriene recoltate în timpul înfloririi conţin 0,15 — 1% ulei volatil cu conţinut ridicat în timol şi carvacrol; cimol şi cantităţi mai mici de α-tuionă (origanen), dipenten, selinen, α-terpinen şi alte terpene; tanoizi formaţi din acid cafeic şi depsidele lor (cca 8%), acid ursolic, substanţe amare cu structura încă nestabilită etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Datorită componentelor din uleiul volatil are acţiune antispastică asupra musculaturii netede şi sedativă asupra sistemului nervos central şi în special asupra centrilor respiraţiei; produce o uşoară bronhodilataţie. Datorită substanţelor amare şi tanoizilor are acţiune tonic-amară şi uşor astringentă, carminativă.
Se utilizează în traheite şi bronşite şi în unele afecţiuni stomacale, în special în gastritele anacide.
Intră în compoziţia ceaiului antibronşitic şi în ceaiul sedativ.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!