Schinduf
Trigonella foenum — graecum L.
Schinduf ; Fr. : Fenugrec ; G. : Griechischer Hornklee ;M.: Gorog szena ; R. : Pajitnik sennoi
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie ierboasă anuală, erectă, înaltă de 30-—60 (70) cm, neramificată sau ramificată numai la partea superioară ; rădăcina : pivotantă ; tulpina : cilindrică, fistuloasă, glabră ; frunze : trifoliate, asemănătoare cu cele de trifoi, lung peţiolate (1—2 cm) şi cu stipele lanceolate, foliole obovate, uşor alungite, uşor dinţate, glabre la faţa superioară şi slab păroase pe dos ; cele terminale sînt peţiolate, lungi de 2—3 cm şi late pe jumătatea lungimii, iar cele laterale sesile ; flori : cîte 1—2 la subsuoara frunzelor superioare, lungi de 12—18 mm, sînt de tip papilionat, cu corola gălbuie sau slab liliachie, au caliciul păros, cu dinţii egali cu tubul, iar corola cu striuri violacee la bază, la care petalele inferioare care formează carena sînt foarte scurte ; fructe : păstăi alungite, drepte sau uşor curbate, comprimate, lungi de 8—10 cm şi late de 0,5—1 cm, se termină printr-un rostru lung de 2—4 cm ; conţin 10—20 seminţe comprimate prismatice, lungi de 4—5 mm şi late de 3—4 mm, brun-gălbui, fin tuberculate, cu miros de cumarină.
Înflorire : VI—VII.
Materia primă: Semen Foenugraeci — formată din seminţe romboidale mai mult sau mai puţin comprimate, de 3—5 mm lungime şi 4 mm lăţime, oblic paralelipipedice, gălbui sau brune, fin tuberculate. Miros particular asemănător cumarinei, gust aromatic, amar. În contact cu apa se umflă şi devin mucilaginoase.
Ecologie şi răspîndire : Fiind originară din regiunea mediteraneană, planta are cerinţe deosebite faţă de temperatură — atît a solului (germinează la +8°), cît şi a aerului (suportînd uşor temperaturi de +30, +35° şi chiar mai ridicate). În rest are cerinţe destul de reduse, atît faţă de umiditate, cît şi faţă de sol. Toţi aceşti factori determină ca planta să găsească cele mai bune condiţii în sudul ţării (judeţele Brăila şi Constanţa). Se întîlneşte rar şi sălbăticită prin semănături, dar fără importanţă economică.
Tehnologia de cultură : Schinduful luat în cultură, în asolament, intră în sola leguminoaselor anuale de nutreţ. în genere, nu este pretenţios faţă de planta premergătoare şi poate reveni pe acelaşi teren după o pauză de doi ani. Ca lucrări de bază se recomandă o arătură adîncă de 25—30 cm care va rămîne în brazdă crudă peste iarnă. în primăvară, pînă la semănat, solul se menţine curat de buruieni, executînd lucrarea cu cultivatorul sau grapa cu discuri, urmat de grapa reglabilă. în ce priveşte fertilizarea, schinduful reacţionează favorabil la 50—60 kg/ha s.a. fosfor, 10—15 kg/ha s.a. potasiu şi amendare cu 1—1,5 t/ha praf de var care se încorporează în sol odată cu arătura de bază. Primăvara, înaintea cultivatorului, se dau şi 25—35 kg/ha s.a. azot.
Se seamănă primăvara devreme, în prima epocă, avînd în această fază nevoie de un grad de umiditate mai mare. Semănatul se execută cu SUP-21 sau SU-29 la 45—50 cm între rînduri şi la adîncimea de 1—2 cm. La hectar se dau 20 kg sămînţă, cu puritatea de 95%, germinaţia de 80% şi umiditatea maximă de 12%- Greutatea medie a 1 000 boabe este de 16,11 g şi la un gram intră cea 62 boabe.
Ca lucrări de întreţinere se recomandă distrugerea scoarţei, o praşilă superficială chiar oarbă dacă terenul o impune. La 2—3 săptămîni după răsărire se execută o praşilă mecanică şi una manuală cu care ocazie se răresc plantele pe rînd la 8—10 cm. Pînă la recoltare se mai execută 2—3 praşile mecanice.
Momentul optim de recoltare este atunci cînd seminţele din păstăi s-au îngălbenit, iar păstăile au început să se usuce. Pentru a evita scuturarea, recoltarea se va face dimineaţa pînă la orele 10 ; se recoltează cu combina C-12 căreia i se aduc adaptările necesare rezultate după 3—4 probe de încercare pe loc, în staţionar. Producţia la hectar este de 1 300—1 800 kg. Evaluarea producţiei este similară cu cea a soiei.
Pentru obţinerea materialului de înmulţire se va proceda la alegerea parcelelor cele mai bune, cărora li s-a asigurat o izolare de 1 500—2 000 m şi li s-au executat lucrările de purificare biologică.
Schinduful la noi fiind de dată recentă nu a prezentat deocamdată boli şi dăunători specifici, în ţările de origine este sensibil la rugină şi mană.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După recoltare, produsul se ţine în strat subţire în încăperi uscate şi bine aerate, lopătindu-se din timp în timp pînă ajunge la procentul de umiditate admis.
Condiţiile tehnice de recepţie admit max. 2% impurităţi (resturi din pereţii fructului, boabe imature, spărturi), corpuri străine organice — max. 0,5% (în afară de seminţe de plante de carantină care nu sînt admise) şi minerale — max. 0,5%, umiditate — max. 12%.
Compoziţie chimică : compuşi azotaţi : colina şi trigonelina (N-metil-betaina acidului nicotinic) în proporţie de cea 0,40% ; 20—30% substanţe de natură glucidică reprezentate în special prin stachioză şi galactomanane care conferă materiei prime în contact cu apa aspectul mucilaginos ; 8—10% lipide sterolice, în compoziţia cărora intră lecitina, fitina şi alte fitosterine, trigliceride ale acizilor linoleic, linolic, oleic şi palmitic ; 30% protide şi nucleo-protide, cantităţi mici de rutozid, substanţe amare, ulei volatil, taninuri, săruri de fier, magneziu, fosfaţi etc.Seminţele conţin o cantitate mare de substanţe proteice, grăsimi, precum şi mucilagii, saponozide, fitosteroli, taninuri, cumarine, substanţe alcaloidice (trigonelina).
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: metil-betaina acidului nicotinic dă naştere la vitamina PP, adică amida acidului nicotinic, care joacă un rol deosebit în metabolismul glucidic, protidic şi lipidic şi în metabolismul sistemului nervos central. Datorită compoziţiei chimice atît de bogate în substanţe esenţiale, seminţele de schinduf constituie un bun stimulent neuro-muscular dotat şi cu proprietăţi afrodisiace. Mult utilizată în trecut, această valoroasă specie medicinală şi cu o remarcabilă valoare nutritivă, în prezent este insuficient valorificată.
Seminţele de schinduf şi preparatele obţinute din ele stimulează apetitul, cresc secreţia de salivă şi suc gastric. Studiile recente arată că preparatele din schinduf au proprietatea de a scădea nivelul de colesterol din sânge. Remarcabil este faptul că administrarea pulberii din seminţe de schinduf la pacienţi cu colesterol crescut, a dus la scăderea nivelului de colesterol rău (LDL) şi a trigliceridelor, fără să fie însoţite de scăderea colesterolului bun (HDL). La fel de benefic este şi un alt efect, constatat la persoanele care suferă de diabet zaharat, la care seminţele de schinduf în cantitate relativ mică au dus la o normalizare persistentă a nivelului de glucoza din sânge.
Indicaţii terapeutice
Seminţele de schinduf şi preparatele fitoterapeutice derivate sunt indicate în stări de anemie, convalescenţă, astenie fizică şi astenie psihică, nevroze, anorexie şi mai ales ca tratament complementar pentru scăderea colesterolului sanguin şi controlul valorilor glicemiei la persoanele diabetice. La adulţii sănătoşi cu risc de diabet, seminţele de schinduf au capacitatea de a creşte gradul de toleranţă la glucoza, ceea ce le face binevenite în prevenirea apariţiei diabetului manifest.
Preparare şi administrare
Infuzia se poate prepara din 1 linguriţă de pulbere de seminţe, la 1 cană cu apă. După strecurare se îndulceşte şi se beau 1-3 căni pe zi.
Decoctul se prepară din 1 linguriţă de seminţe măcinate, la 1 cană cu apă. Mai întâi se ţine la macerat 6 ore, după care se fierbe 5 minute. Se strecoară şi se bea îndulcit, pe parcursul unei zile.
O altă modalitate de preparare este macerarea timp de 24 de ore. Se pun 50 g de seminţe la 1/2 de litru de apă. După 24 de ore se pot bea 1-2 căni pe zi. Seminţele măcinate de schinduf se pot folosi şi ca atare, în cantitate de 1 linguriţă pe zi.
La persoanele cu colesterol şi trigliceride crescute, respectiv cu diabet zaharat, se recomandă consumarea a 25 g (5 linguriţe) de seminţe măcinate, în fiecare zi.
Intră în compoziţia comprimatelor Plantofort.
Precauţii, contraindicaţii
Nu se administrează la femeile însărcinate.
Diverse
În ţările mediteraneene şi Orient, plantele tinere, dar şi seminţele uscate şi măcinate, sunt folosite în alimentaţie ca aromatizant în diverse preparate culinare.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!