Scai vînăt
Eryngium planum L.
Scai vinăt Fr.:Panicaut plane;G.:Flachblăttrige Mânnertreu ; M.:Kek iringo ; R.:Sinegolovnik ploskalistnîi.
Caractere de recunoaştere : Planta: erbacee perenă de o nuanţă albăstriu-vineţie (de unde şi denumirea populară), mai evidentă în timpul înfloririi, ghimpoasă, înaltă de 30—60 (100) cm şi ramificată numai la partea superioară ; partea subterană : rizom fuziform, la partea superioară cu coroană de fibre ; tulpina aeriană : cilindrică, cu 3—5 ramuri terminale ; frunze : rigide, diferenţiate, şi anume cele bazale întregi, cu margine dinţată, ovate, lungi de 8—15 cm şi lăţimea pe jumătate, baza cordată, iar cele tulpinale mai mici, sesile, palmat-sectate, cu 3—5 lobi puternic dinţaţi ; flori : în capitule albăstrui de cca 15 mm lungime, cu involucrul depăşind capitulul ; fructe : diachene spinoase pe partea dorsală.
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
Înflorire : VII—VIII.
Materia primă: Herba Eryngii plani — formată din planta întreagă fără rădăcină, recoltată în momentul înfloririi, cu frunze rigide, cele bazale întregi, lung petiolate, alungit eliptice, mărunt dinţate pe margini, cele tulpinale cu peţiol scurt sau fără peţiol, înconjurînd tulpina, 3—5 palmat divizate terminate în spini. Flori dispuse în capitule ovoide. întreaga plantă are culoare albastră-cenuşie cu aspect brumat. Nu are miros caracteristic, gustul uşor sărat-amărui.
Ecologie şi răspîndire : Plantă din păşuni şi fineţe, locuri necultivate (răzoare, margini de drumuri şi căi ferate), are cerinţe faţă de umiditate mai ridicate decît E. campestre(scaiul dracului). Creşte numai în lumină directă, vegetînd bine pe soluri uşoare, nisipoase.Altitudinal merge din zona de cîmpie pînă în cea de deal la 500—600 m. A fost găsită în întreaga ţară, în special în Transilvania Braşov, Cluj, Harghita, Hunedoara,
Recoltare: Partea aeriană (iulie-august), tăindu-se de la bază,pentru a se obţine un produs cu frunzele bazale. Planta fiind ghimpoasă, este bine să se apuce cu mina învelită într-o mănuşă groasă.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Se îndepărtează părţile lemnificate ale tulpinii, resturi din rizomi etc. şi se pune la uscat la umbră, deoarece lumina o decolorează. Se poate pune în strat mai gros dar lăsată afinat, deoarece fiind rigidă nu se apropie frunză de frunză şi aerul poate pătrunde în masa produsului. Uscarea pe cale naturală fiind lesnicioasă, nu se pune problema uscării pe cale artificială.Randamentul la uscare 3—3,5/1.
Condiţiile tehnice de recepţie cer ca produsul să fie format din plante cu culoarea albăstrie caracteristică, cu max. 5% plante decolorate, corpuri străine organice — max. 1% şi minerale — max. 0,5%, umiditate — max. 12%.
Compoziţie chimică: saponozide (1—2,5%) între care principala este saniculasaponozida B care prin hidroliză dă glucoza ; saniculagenina A, eringiumsapogenina D, F, G şi H ; zaharoză, chestoză, ferulol, un ester al izoferulolului etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : Remediu popular românesc utilizat în tuşea convulsivă. Această acţiune a fost confirmată de unele cercetări ştiinţifice. Datorită saponizidelor are şi acţiune diuretică. Intră în compoziţia ceaiului pectoral.
Confuzii: Deosebirile dintre E. planum şi speciile asemănătoare — E. campestre şi E. maritimum — au fost indicate la E. campestre(scaiu dracului). Culoarea albăstruie caracteristică este suficientă pentru a evita orice confuzie, celelalte două specii fiind verzui-deschis.
 |
| From selene |
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!