Sânziene galbene
Galium verum L.
Sînziene galbene; Fr.: Caille-lait; G.: Echtes Labkraut; M.: Tejolto galaj; R.: Padmarennik nastaiaşcii.
Caractere de recunoaştere: Planta : Specie erbacee perenă erectă, simplă sau slab ramificată, înaltă de 30—100 cm; partea subterană: rizom subţire, ramificat; tulpina aeriană: cilindrică, cu 4 muchii slab evidente; frunze: liniare, foarte subţiri (0,5—2 mm), dispuse în verticile; flori: dispuse aglomerat în panicule terminale foarte bogate, sînt mărunte, galbene-aurii şi plăcut mirositoare (miros de miere); fructe: nucule mărunte (pînă la 1,5 mm), netede, grupate cîte 2.
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
înflorire: V—IX.
Materia primă: Herba Galii verii — părţile aeriene ale plantei recoltate în timpul înfloririi formată din tulpini obtuz 4-unghiulare, scurt păroase sau glabre. Frunzele cîte 8—12 în verticil sînt liniar lanceolate cu vîrful ascuţit, cu marginile răsfrînte în jos, pe faţă glabre, pe partea inferioară păroase. Floricele mici, galbene aurii, de 2,5—3 mm în diametru.
Ecologie şi răspîndire: Plantă cu temperament de lumină, are puţine pretenţii faţă de umiditate sau temperatură. Altitudinal se întîlneşte din zona de cîmpie pînă în cea montană, cu deosebire în fîneţe, marginea pădurilor, tufişuri, adesea la marginea drumurilor şi mai ales a căilor ferate.
Răspîndită în întreaga ţară, fiind abundentă în fîneţele din judeţele Cluj, Timiş, Argeş, pe coastele uscate, calcaroase ale Dobrogei.
Recoltare: întreaga parte aeriană se recoltează în timpul înfloririi, în lunile mai-august, tăindu-se la 3—5 cm de la nivelul solului cu cuţitul sau secera.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Din produs se îndepărtează resturile de rizomi şi părţile bazale îngălbenite sau brunificate. Uscarea naturală se face la umbră, în strat subţire, întorcîndu-se zilnic plantele pentru o uscare uniformă. Uscarea artificială se face la 40—50°.
Randamentul la uscare 4—5/1.
Condiţiile tehnice de recepţie admit numai partea aeriană recoltată în timpul înfloririi, admiţîndu-se ca impurităţi max. 1% resturi de rizomi cu rădăcini şi max. 3% plante brunificate, corpuri străine organice şi minerale — max. 1% pentru fiecare, umiditate — max. 12%.
Compoziţie chimică: părţile înflorite ale plantei conţin polifenoli: izocvercetină, rutozid, cvercetin-7-(şi 3,7) glicozid şi luteolină-7-glicozid; asperulozid, monotropeozid, palustrozid, acid clorogenic etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Nestudiată din punct de vedere farmacodinamic, această specie se utilizează pe scară redusă ca diuretic, depurativ şi sedativ uşor.
Confuzii: Spre deosebire de alte specii de Galium cu care poate semăna ca port, este singura care are florile galbene-intens (celelalte le au albe sau cel mult palid gălbui).
Alte specii din aceeași familie cu importanţă medicinală
Rubia tinctorum L. (Roibă) — Plantă mediteraneană, la noi cultivată prin grădini; odinioară i se atribuiau proprietăţi antihemoragice, antirahitice, remediu contra icterului, anemiei — neconfirmate de cercetări.
Cercetările efectuate în ţara noastră au arătat posibilităţile de introducere în cultură a acestei specii.
Rădăcinile acestei specii conţin derivaţi antrachinonici de natură glicozidică: acidul ruberitrinic, galiozina, rubiadinprimverozidul, rubiadin — glicozidul avînd ca agliconi: alizarina, pseudopurpurina, purpurina, rubiadina, purpuroxantina, munjistina etc. În fitoterapie produsele farmaceutice din această specie au aplicaţii în tratamentul litiazei renale, în colicile nefritice şi în afecţiunile infecţioase inflamatorii ale aparatului urinar.
Cercetările originale farmacodinamice şi microbiologice din ţara noastră au demonstrat acţiunea de prevenire a formării calcurilor renali şi efectele antibiotice a unor produse farmaceutice obţinute din această plantă.
Galium mollugo L. (Sînziene albe) — Mult răspîndită prin fîneţe, tufişuri, cu inflorescenţe abundente, este puţin utilizată azi. Era considerată în trecut ca diuretic, antigutos şi pentru ameliorarea tulburărilor circulatorii; s-a utilizat de asemenea în icter, pleurezie. În uz extern era indicată ca hemostatic. în prezent neutilizată în terapeutică.
Galium aparine L. (Turiţă lipicioasă) — Partea aeriană, care conţine un glicozid-asperulozidul, este utilizată numai în medicina populară germană şi franceză ca diuretic, sedativ, sudorific şi în combaterea obezităţii. În Anglia se menţionează utilizarea în trecut a sucului plantei pentru calmarea durerilor în cancer şi oprirea acţiunii ulcerante în această afecţiune.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!