Salix alba L.
Salcie, Răchită albă ;
Fr. : Saule ; G. : Siiber Welde ;M. : Feher fuz ; R. . Iva belaia
Caractere de recunoaştere : Planta: Arbore pînă la 20 m înălţime cu coroană neregulată ; tulpina strîmbă, cu lujeri subţiri, flexibili, verde-gălbui ; scoarţa : cea tînără netedă, cenuşie-verzuie, formează timpuriu ritidom gros, cenuşiu-brun ; se desprinde cu uşurinţă ; muguri : alungit-ovoizi, alipiţi ; frunze : lanceolate, de 4—10 cm lungime, margine mărunt serată ; la început pubescente pe ambele feţe ceea ce le dă culoare argintie, apoi rămin cu peri numai pe dos ; flori : unisexuate, în amenţi ; cei masculi — galbeni, de 2—6 cm, cei femeli — verzui, de 3—4 cm ; fructe : mici capsule .
 |
| From selene |
 |
| From selene |
Înflorire salcie: (IV — odată cu înfrunzirea).
Observaţii: Sînt întrebuinţate în scopuri medicinale şi alte specii de Salix : S. purpurea L. (Răchita roşie) cu lujeri roşii purpurii, S. fragilis L. (Răchita) cu lujerii care se rup cu uşurinţă de la inserţia pe ramură, S. pentandra L. — cu frunze mai ovate, S. caprea L. (Salcie că-prească) — cu frunze late şi alte specii cu talie mare din zonele de luncă şi zăvoaie.
Materia primă: Cortex Salicis este formată din bucăţi de scoarţă de formă tubulară, în jgheab sau fîşii, cu suprafaţa exterioară netedă, de culoare verde-cenuşie pînă la verde-gălbuie roşcată, galbenă-brun-deschis la interior, fără lemn. Fractura este fibroasă. Nu are miros, gustul este astringent amărui.
Ecologie şi răspîndire pentru salcie: Toate speciile de salcie (cu excepţia celei căpreşti) sînt plante de lunci şi zăvoaie, cu cerinţe mari faţă de umiditatea solului, suportînd chiar înmlăştinirea, cu pretenţii reduse faţă de climă şi sol. Sînt răspîndite în toate zonele de luncă şi mlaştină, pe toate văile rîurilor, cu deosebire în zona de cîmpie.
S. caprea (Salcia căprească) este răspîndită în zona colinară şi montană prin păduri, fineţe, vîlcele, dar mai ales în tăieturi sau arsuri de păduri unde este invadantă şi de unde poate fi bine exploatată.
Recoltare: Perioada optimă este primăvara în martie-mai, cînd seva abundentă face ca desprinderea cojii să se facă uşor.
Metoda de recoltare : — la ramuri tinere de 2—3 ani se fac tăieturi circulare cu cuţitul la 10—20 cm, care se unesc printr-o tăietură în lung ; — la ramurile rupte se poate face cu uşurinţă şi simpla jupuire în fîşii.
Pregătirea salciei în vederea prelucrării : Uscarea se face la soare sau în încăperi cu circulaţie bună a aerului (uscarea lentă poate duce la mucegăirea sau brunificarea produsului). Uscarea artificială la max. 60°. Randament la uscare 2—3/1.
Condiţiile tehnice de recepţie pentru salcie prevăd un produs în formă de tuburi sau fîşii ; impurităţi : coji pătate sau înnegrite la interior — max. 5°/o şi fragmente cu lemn la interior — max. 2% ; corpuri străine organice şi minerale — max. cîte 0,5% din fiecare ; umiditate — max. 13%-
Compoziţie chimică salcie: Dintre componentele active prezente în majoritatea speciilor de salcie sînt : salicina, substanţă de natură glicozidică în proporţie de 0,3—0,8% (Salix alba) sau 3—7% (Salix purpurea, S. fragilis). Această substanţă, prin hidroliză, se dedublează în glucoza şi saligenină sau alcool salicilic. În toate speciile este prezent taninul de natură catechinică în proporţie de 3—10%. În S. purpurea se află şi un glucozid de natură flavonică-salipurpozidul. Scoarţa de salcie mai conţine rezine şi alţi derivaţi de natură flavonică sau heterozide. Amenţii diferitelor specii de salcie conţin substanţe estrogene.
Derivaţii salicilaţi naturali au servit ca model pentru sinteza aspirinei.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice ale salciei: În medicina empirică, scoarţa de salcie a fost utilizată încă din antichitate ca tonic, febrifug şi antireumatismal. Ulterior s-a demonstrat pe cale experimentală că saligenină se dedublează în organism în acid salicilic care îi imprimă acţiunea antipiretică şi analgezică şi deci utilizarea ca febrifug şi calmant al durerilor reumatismale are o bază ştiinţifică.
Produsele farmaceutice obţinute din scoarţă de salcie au de asemenea efecte sedative, în insomnii şi calmante ale durerilor uterine.
Scoarţa de salcie intră în compoziţia ceaiului antireumatic. în mai mică măsură se folosesc frunzele (Folium Salicis) şi amenţii (Flores Salicis) cu presupuse acţiuni sedative şi anafrodisiace.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!