Salcâmul
Robinia pseudacacia L.
Salcîm; Fr. : Robinier ; G. : Gemeine Robinie ;M.: Feher akâc ; Robinia lojnoakaţia
Caractere de recunoaştere: Planta: Arbore cu lujeri spinoşi,înalt pînă la 30 m, cu coroana mare, luminoasă, rară ; tulpina : dreaptă,fără ramuri pînă la o înălţime destul de mare ; scoarţa : la început netedă, se transformă în ritidom gros cu crăpături longitudinale adinei şi largi; muguri : foarte mici, ascunşi cîte 3—4 în cicatricele foliare ;frunze : imparipenat-compuse, lungi de 20—30 cm, au 7—19 foliole eliptice cu vîrf rotunjit şi mucronat, margine întreagă, lungi de 2—4—5 cm şi late pe jumătate, moi; stipelele de la bază sînt transformate în 2 ghimpi rigizi; flori : dispuse în raceme pendente cu axul moale, lungi de 10—20 cm cu 20—40 flori papilionate, lungi de 1,5—2 cm,cu corola albă ; fruct : păstaie lungă de 5—10 cm, lată de 1—2 cm,comprimată, brun-rosiatică, cu 4—10 seminţe reniforme .
înflorire : V—VI.
Materia primă: Flores Acaciae formată din flori cu petale albe-gălbui sau albe-rozee, cu caliciu campanulat, puţin pubescent, cu 5 dinţi scurţi şi obtuzi, de culoare verzuie. Miros plăcut, gust dulceag.
Ecologie şi răspîndire : Specie exotică, pretenţioasă faţă de climă şi sol, dar datorită unei vitalităţi deosebite poate vegeta în condiţii foarte variate.Creşte mai ales în zona de cîmpie, unde temperaturile din timpul verii sînt foarte ridicate. Este afectată de îngheţuri timpurii, iar vînturile, poleiul, chiciura produc ruperea crăcilor.Fără să aibă cerinţe deosebite faţă de umiditate, nu suportă seceta îndelungată şi nici inundaţiile.Creşte bine pe soluri uşoare, chiar şi pe nisipuri nefixate, fiind cultivat pentru fixarea lor. Este cultivat în masive, în sate,la marginea drumurilor,în special în Oltenia (judeţele Mehedinţi, Dolj,Olt), în întreaga Muntenie, sudul Moldovei (judeţele Galaţi, Vrancea,Vaslui), vestul Transilvaniei (Satu Mare, Bihor,Arad, Timiş).
Recoltare : In lunile mai-iunie se recoltează inflorescenţele, fie direct cu mîna de pe arbore (cu ajutorul scărilor), fie tăind crenguţele cu ajutorul unei foarfeci de pomi,făcîndu-se detaşarea inflorescenţelor, după care se strujesc florile.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării:După ce se aleg foliolele,resturi din axul inflorescenţei, produsul se pune la uscat pe rame sau prelate la soare sau în poduri şi şoproane bine aerisite.Uscarea artificială se face la 35—40°. Randamentul la uscare 6—8/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca impurităţi admise +max. 2% flori brunificate şi max. 1% resturi din axul inflorescenţei,corpuri străine organice — max. 0,5% şi minerale — max. 0,25, umiditate — max. 12%.
Compoziţie chimică : Florile conţin robinină, acaciină — un glicozid de natură flavonoidică, ulei volatil etc. Scoarţa, care este şi ea utilizată rar în scop terapeutic (Cortex Acaciae), conţine toxalbumină (robină şi fazină), glicozi|dul silingina şi taninuri de natură pirocatechinică.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : Florile de salcîm se utilizează ca aromatizanţ şi în industria parfumurilor, iar în medicina populară calmant al tusei. Scoarţa se foloseşte tot empiric în hiperaciditate, în ulcer gastric şi duodenal şi ca purgativ. Datorită robinei,scoarţa trebuie utilizată cu multă atenţie, deoarece această substanţă este toxică.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!