Adonis vernalis L.
Ruşcuţă de primăvară
Fr. : Adonis d'hiver ; G. : Adoniskraut,Fruhlings Adonisroschen ; M.: Tavaszi herics ;R. : Adonis vesenîi
Caractere de recunoaştere : Planta: Specie ierbacee, perenă, de 10-40 (50) cm ; partea subterană : rizom brun-închis, scurt şi tare, gros de cca 3 mm, cu numeroase rădăcini fibroase ; tulpina aeriană - cea floriferă erectă ; ramificată, glabră, foliată ; lăstarii sterili lipsiţi de frunze bazale, cu scvame brune, membranoase la bază ; frunzele - numeroase,de 2-4 ori penat sectate, cu lacinii înguste, late de 1 mm, răsfirate ;flori-solitare, mari pînă la 8 cm diametru, cu 5 sepale, 10-20 petale pînă la 4 cm, galbene-aurii strălucitoare, numeroase stamine şi pistile ;fructul - polinucule ; nucule globuloase de 4 mm diametru, cu suprafaţa
cu verucozităţi şi peri scurţi, cu rostru încîrligat, monosperme.
înflorire : IV-V.
Materia primă: Herba Adonidis - este constituită din planta întreagă recoltată în timpul înfloririi, la o distanţă de cea 5 cm deasupra solului, fără tulpini lignificate, cu frunze de culoare verde, cu flori solitare de culoare galbenă-auriu, cu sepale păroase. Nu se admit tulpini acoperite cu solzi bruni-negricioşi şi nici fructificaţii. Miros slab, nespecific, gustul amar.
Ecologie şi răspîndire în flora spontană şi zonare în cultură : Creşte în locuri însorite, pe coaste abrupte, în păşuni şi fineţe uscate, cu deosebire pe soluri calcaroase, din zona de şes pînă în cea montană (mai adesea în zone de deal şi podiş).Răspîndită în întreaga ţară, îndeosebi în Transilvania (judeţele Cluj,Bistriţa-Năsăud, Alba, Hunedoara, Sibiu, Mureş), nordul Moldovei (Botoşani), Dobrogea (Tulcea), Oltenia (Dolj).Specia se propune a fi cultivată în Transilvania şi nordul Moldovei.
Tehnologie de cultură : Ruşcuţa de primăvară este puţin pretenţioasă faţă de sol şi de planta premergătoare. Rezultate bune dă cînd urmează după o cereală timpurie sau o prăsitoare care lasă terenul curat de buruieni. Pe acelaşi teren poate reveni după 3-5 ani. Lucrările de înfiinţare sînt cele obişnuite, se ară la 20-22 cm şi terenul se menţine curat de buruieni pînă la plantare sau însămînţare prin lucrări executate cu grapa cu discuri sau cu cultivatorul. Odată cu arătura se încorporează în sol 40—50 kg/ha fosfor s.a., iar înaintea plantării sau însămînţării se administrează 10—15 kg/ha potasiu s.a. şi 35—45 kg/ha azot s.a. Fiind o plantă iubitoare de soluri calcaroase, în lipsa acestui element se încorporează în sol şi 1,5—3 t/ha praf de var înainte de însămînţare-plantare.însămînţarea se face toamna, în pragul iernii sau primăvara devreme. Se seamănă cu maşina SPC-6 la distanţă de 40—45 cm şi la adîncime de 1,5—2 cm, dîndu-se 5 kg la hectar cînd seminţele au puritatea de 90% şi germinaţia de 80%. Pentru o mai mare reuşită a răsăririi,de brăzdarele maşinii de semănat se leagă greutăţi care tasează după însămînţare rîndul formînd un început de rigole cu scopul de a reţine zăpada sau apa provenită din ploi şi a crea o oarecare umbră solicitată de această specie în primele faze. în primăvară răsare după 17—21 zile.înmulţirea Ruşcuţei de primăvară se poate face pe cale vegetativă prin rizomi în care caz la un hectar sînt necesari 500—600 kg şi se plantează pe rînd la distanţa de 20 cm la un interval de 40—45 cm şi la adîncimea de 6—10 cm. In acest caz, perioada de plantare poate fi în iunie dacă există umiditate suficientă sau în septembrie-octombrie. De asemenea,se poate înmulţi prin răsaduri obţinute în straturi reci (150 m2 răsadniţă pentru un hectar). Răsadurile executate în vară se pot planta în toamnă în septembrie-octombrie iar cele produse în primăvară devreme se pot planta în aprilie-mai, la intervale de 40—50 cm şi la distanţa de 20 cm pe rînd.
Specia fiind sensibilă la buruieni, se recomandă o praşilă oarbă sau în caz de formare a crustei distrugerea acesteia. In anul întîi se vor aplica 2—3 praşile manuale şi tot atîtea mecanice, precum şi 1—2 pliviri.Culturile însămînţate în rînduri se răresc la 18—20 cm odată cu aplicarea praşilei a doua manuală, adică atunci cînd plantele au o talie de 4—6 cm. Momentul optim de recoltare este în plină floare. Recoltarea se poate face cu secera, cu coasa sau cu cositoarea mecanică de la 5—7 cm deasupra coletului. În anul al doilea şi al treilea de cultură, primăvara, imediat ce se poate intra în cîmp, se execută o praşilă mecanică şi una manuală.Această lucrare se repetă după recoltarea produsului, respectiv a părţilor aeriene de Ruşcuţă de primăvară. La hectar se pot obţine 800—900 kg de Ruşcuţă uscată. Materialul de înmulţire se va obţine numai din parcelele cele mai reprezentative, viguroase, sănătoase, cărora li s-au aplicat lucrările de purificare biologică. La hectar se obţin 120—180 kg sămînţă.
Recoltarea produsului din flora spontană: se face în perioada înfloririi, prin tăierea părţii aeriene foliate (fără partea solzoasă). Se poate face şi recoltarea în două faze : se taie florile, apoi la un interval de cîteva săptămîni şi tulpina foliată a cărei masă a continuat să crească.După uscare se amestecă tulpinile cu florile şi se omogenizează. Se obţine astfel un spor important de produs.Datorită toxicităţii, după recoltare, culegătorii trebuie să se spele pe mîini.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Uscarea trebuie făcută imediat după recoltare, de preferinţă pe cale artificială, pentru păstrarea principiilor active. Pe cale naturală, uscarea se face în poduri acoperite cu tablă, cu ventilaţie bună. Randament de uscare, 4—5/1.Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul Herba Adonidis să fie recoltat în timpul înfloririi, fără porţiunea inferioară a tulpinii cu solzi bruni-negricioşi, fără rădăcină şi fără porţiuni lemnificate ; impurităţi : plante decolorate — max. 5% şi fructificaţii — max. 1% ;corpuri străine organice — max. 0,5% şi minerale — max. 1% ; umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică : Părţile aeriene ale plantei recoltate la începutul înfloririi conţin giicozide cardiotonice ca : adonitoxina, care prin hidroliză se scindează în adonitoxigenină şi 1-ramnoză. Adonitoxina este izomerul convalatoxinei (v. Convallaria majalis). Alţi glicozizi cu structură încă incomplet definită sînt : adonidozidul şi adonivernozidul, care conţine cimarina şi care prin hidroliză dă strofantidină şi cimaroză. Alături de aceşti glicozizi planta mai conţine 2,6 dimetoxichinoină, saponine.rezine, colină, fitosteroli, acid palmitic şi linoleic, vernadină — un derivat de natură cumarinică etc.
Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice: Acţiunea preparatelor de Ruşcuţă de primăvară datorită prezenţei glicozidelor cardiotonice este de tip digitalic. Prezintă avantajul că nu se cumulează ca digitalicele.In secundar, are acţiune diuretică, calmantă, uşor hipertensivă, dînd bune rezultate în tahicardiile şi extrasistolele de natură nervoasă, în tulburări neurovegetative. Pentru acţiunea diuretică este indicată în pleurite şi în ascite de natură hepatică. Din planta uscată se prepară infuzie, extract, sirop, pilule, medicamente care se administrează numai cu avizul medicului. Pentru a obţine rezultate mai bune în tulburările neurovegetative, tinctura de Ruşcută de primăvară se asociază cu tinctura de Lăcrămioare şi Valeriană.
Doza maximă pentru planta uscată este de 1 g o dată şi 3 g în 24 de ore.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!