Rotungioară
Glecoma hederacea L.
Fr.: Lierre terrestre; G.: Gundelrebe; M.: Kerek repkeny; R.: Budra pliuşcievidnaia.
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie perenă erbacee tîrîtoare, cu numeroşi lăstari ascendenţi, puţin păroasă, înaltă de 10—20 cm; rădăcina: lignificată, puţin dezvoltată; se formează rădăcini filiforme şi la nodurile tulpinii; tulpina: culcată, lungă de 50—60 cm, cu peri rari; din ea se formează numeroşi lăstari ascendenţi; frunze: cu dispoziţie opusă, lungi de 2 — 5(8) cm, cu peţiol aproape egal cu limbul; flori: în cime cu puţine flori (3—10) la subsuoara frunzelor din partea superioară a lăstarilor; caliciul are nervuri evidente şi 5 dinţi triunghiulari de 3—4 ori mai scurţi decît tubul acestuia, corola albastră-violacee, lungă de 1—2 cm cu cele două buze evidente; fructe: nucule brunii grupate cîte 4, lungi pînă la 2 mm, protejate de caliciul persistent.
înflorire: IV—VI.
Materia primă: Herba Glecomae sau Herba Hederae terestris — este formată din părţile aeriene ale plantei recoltate în timpul înfloririi. Tulpini lungi de 50—60 cm cu numeroşi lăstari floriferi. Frunzele sînt reniforme sau cordat ovale cu margini crenate, rar serate, pe faţă de culoare verde-închis, lucioase, pe partea inferioară verde-deschis uneori cu nuanţă slabă de roşu-violet, des, glandulos punctate. Florile cu corola albastru-liliachie, rar roşie-liliachie sau albă. În stare uscată, fără miros caracteristic, cu gustul slab amărui.
Ecologie şi răspîndire: Plantă de locuri umbrite, solicită umiditate ridicată şi soluri cu multă substanţă nutritivă provenită din descompunerea litierei. Vegetează în pădurile de foioase din întreaga ţară, uneori formînd pilcuri întinse, pînă acum fiind exploatată în cantităţi mai mari din pădurile din jurul Bucureştiului, Clujului, Cheia-Mt. Roşu (Prahova) şi Bran.
Recoltare: Se face în perioada înfloririi (aprilie-iunie) prin smulgerea plantelor sau cosire (cînd acestea sînt în masă).
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Plantele se curăţă de rădăcini, de resturile de litieră şi de pămîntul prins în rădăcinile adventive de la noduri. Uscarea se face la umbră în strat subţire, întorcîndu-se din timp în timp. La uscarea artificială se ţin la max. 50°.
Randamentul la uscare este 5—7/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să conţină max. 3% impurităţi (frunze îngălbenite, brunificate), corpuri străine minerale — max. 1% şi organice —max. 0,5%, umiditate— max. 13%.
Compoziţie chimică: ulei volatil (0,03—0,06%), tanoizi, colină, substanţe amare (glecomină), saponozide substanţe grase, ceruri, rezine etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: acţiune puţin studiată, se utilizează empiric şi în medicina populară în cele mai diferite afecţiuni, ca: antidiareic, în bolile aparatului urinar, în litiază renală, în bolile aparatului respirator şi digestiv, în afecţiuni hepatice etc.; extern ca cicatrizant în leziunile greu vindecabile etc. în uzul veterinar, sub formă de pulbere ca vermifug pentru cai.
Confuzii: Este foarte răspîndită şi specia înrudită Glecoma hirsuta W. et K., de care deosebirile morfologice şi ecologice sînt atît de mici încît şi denumirea populară este aceeaşi. G. hirsuta este mai păroasă (acesta nefiind însă decît un caracter relativ, căci şi la specia medicinală sînt forme mai păroase). Singurul caracter mai evident este caliciul, dinţii acestuia fiind foarte alungiţi (aproape cît tubul) la G.hirsuta şi triunghiulari, de 3—4 ori mai scurţi decît caliciul la G.hederacea (caracter observabil la lupă) (fig. de mai jos).
Figura: A. aspectul plantei;B. forma caliciului la G. hederacea(1) și G.hirsuta(2) observîndu-se lungimea diferită a dinților acestuia.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!