Romaniță nobilă
Anthemis nobilis L.
Muşeţel roman;Fr.: Camomille romaine; G.: Romische Kamille;M.: Romai kamilla; R.: Pupavka lekarstvennaia
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie perenă, cu port ascendent (baza puţin culcată, apoi erectă), exclusiv de cultură la noi, cu tulpini sterile mai scurte (10—15 cm) şi tulpini fertile care poartă inflorescenţele (20—40 cm); partea subterană: rizom multicapitat, lignificat, de pe care se formează mai multe tulpini aeriene; tulpini aeriene: ascendente, cilindrice, cu peri scurţi şi moi, pot emite de la bază ramuri culcate pe sol, care înrădăcinează la noduri; frunze: alterne, de 2 ori penat sectate, cu ultimele terminaţii liniare (asemănătoare cu cele ale muşeţelului); flori: în antodii terminale, solitare, lung pedunculate; receptaculul este conic pînă la emisferic şi plin la interior, poartă 12—20 flori marginale femele ligulate, albe, cu ligula pînă la 7 mm, iar în centru flori hermafrodite tubuloase galbene, în număr redus (la varietatea horticolă flore pleno DC toate florile sînt ligulate); fructe,: achene glabre, cenuşii, slab trunchiate, de cca 1,5 mm.
Materia primă: Flores Anthemis nobilis — formată din inflorescenţe (antodii) cu pedunculul de cel mult 1 cm, cu diametrul de 2—3 cm, cu receptaculul plin la interior, cu flori marginale ligulate albe, şi flori centrale tubuloase galbene, de cca 0,5 cm lungime. Mirosul este aromat, gustul aromatic amărui.
Ecologie şi zonare în cultură: Datorită originii sale mediteraneene, solicită pentru cultură zone călduroase şi o expunere bună la soare. Temperaturile scăzute iarna, mai ales cînd solul este descoperit, sînt dăunătoare plantei (la —8° în aceste condiţii cultura este parţial compromisă, căci rizomii sînt destul de superficiali). De asemenea, peste vară nu suportă temperaturi excesive, mai ales asociate cu o perioadă de secetă prelungită.
Pretinde soluri uşoare, bogate în humus, cele grele, umede, reci, fiind contraindicate.
Se pot cultiva în genere pe arealul muşeţelului (Cîmpia de vest a Olteniei, Bărăganului, Dobrogei, sud-estul Moldovei), exceptînd zonele sărăturoase şi semisărăturoase.
Tehnologia de cultură: Pentru cultura Romaniţei nobile bune premergătoare sînt plantele care lasă terenul curat de buruieni, cum sînt prășitoarele, cerealele de toamnă şi orice cultură timpurie care oferă posibilităţi de pregătirea terenului din vreme şi în condiţii bune. Pe acelaşi teren poate reveni după 4—5 ani.
După păioase sau alte culturi timpurii se ară superficial, iar cînd terenul începe să înverzească se ară la 22—25 cm. Odată cu această arătură se incorporează în sol 10—15 t/ha gunoi de grajd bine descompus sau, în lipsa acestuia, se va îngraşă cu 30—40 kg /ha s.a. fosfor şi 20—30 kg /ha s.a. potasiu, iar în primăvară, înainte de însămînţat 30—35 kg /ha s.a. azot.
Primăvara, imediat ce permite starea de umiditate a terenului, se va grapa perpendicular şi paralel cu arătura de bază. În situaţia cînd terenul este bătătorit sau îmburuienit, se va lucra cu cultivatorul în agregat cu grapa, astfel ca la însămînţare terenul să fie perfect curat de buruieni şi afînat. Momentul optim de însămînţare este primăvara foarte devreme, deoarece în acest stadiu Romanița nobilă are nevoie de o umiditate crescută a solului.În funcţie de aceasta, de starea de afînare şi pentru ca sămînţa să nu se introducă prea adînc, înainte de însămînţare, în aceeaşi zi însă, terenul se tăvălugeşte. Semănatul se face cu SU-29 sau SUP-21 la care se ataşează cutii pentru seminţe mici, iar la brăzdare limitatoare de adîncime. Intervalul între rînduri va fi de 40—45 cm, iar adîncimea de semănat va fi de 0,3—0,5 cm. La hectar sînt necesare 2 kg sămînţă cu puritatea de 90%, germinaţia de 75% şi umiditatea maximă de 12%. Greutatea medie a 1000 seminţe este de cca 0,1698 g, iar la un gram intră în medie 5 892 seminţe. Se recomandă ca materialul de înmulţire să se amestece în prealabil cu material inert, o parte seminţe la patru-cinci părţi material inert şi 50—70 g salată ca plantă indicatoare. Plantele se dezvoltă foarte încet şi sînt copleşite adesea de buruieni. De aceea, imediat ce rîndurile se disting (apare evident planta indicatoare), se prăşeşte superficial printre rînduri şi cu multă grijă se pliveşte pentru a nu deranja tinerele plante de Romaniță nobilă.
În general se recomandă 3—4 praşile şi 2—3 pliviri pe rînd. Recoltarea florilor de Românită nobilă (capitulele florale) se face în iulie-august la începutul înfloririi, înainte de a se veşteji petalele albe.
Florile se recoltează cu mîna sau cu recoltatorii de muşeţel ceva mai bine ascuţiţi pentru a nu le recolta cu codiţe. Recoltarea se va face numai pe timp frumos după ce roua s-a ridicat.
Florile, pe măsură ce se recoltează, se aşază cu grijă în coşuri de nuiele în strat de 8—10 cm şi cît mai repede posibil se transportă la locul de uscare. Florile recoltate şi ţinute în soare mai mult de 2—3 ore se încing, se brunifică şi pierd în conţinut, rezultînd un produs cu defecte, impropriu uzului medicinal.
Un hectar cultivat cu romaniță nobilă produce 800—1200 kg flori deshidratate, randamentul de uscare fiind de 5:1.
Pentru obţinerea materialului de înmulţire, seminţele, se vor alege parcele cu plantele cele mai reprezentative soiului, bine dezvoltate, sănătoase la care se face eliminarea negativă.
Recoltarea capitulelor semincere se face cu secera bine ascuţită, dimineaţa pe rouă pentru a evita scuturarea seminţelor. Se leagă în snopişori şi se transportă la locul de uscare care trebuie să fie o încăpere curată bine aerisită şi fără crăpături în duşumea. Snopii se aşază astfel încît să se asigure o circulaţie liberă a aerului printre ei. De altfel, pe durata uscării lor se va controla de 3—5 ori şi se vor întoarce pentru a evita încingerea sau mucegăirea lor. După uscare, se treieră şi se vîntură. Sămînţa rezultată se păstrează în saci de pînză obişnuită, în locuri uscate.
La hectar se pot obţine 150—350 kg sămînţă corespunzătoare de reproducere.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: La uscare, pe cale naturală se aşază în straturi subţiri, un kilogram pe un metru pătrat. Pe cale artificială se usucă la o temperatură de 33—35°C. După uscarea artificială se lasă 2—4 ore pentru a se răcori după care se ambalează în lăzi căptuşite cu hîrtie.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca inflorescenţele să nu aibă peduncul mai lung de 1 cm. Se admit ca impurităţi max. 5% flori brunificate, max. 5% resturi de frunze şi pedunculi mai lungi decît limita admisă şi max. 20% fragmente de flori ce trec prin sita de 1 mm, corpuri străine organice — max. 10% şi minerale — max. 0,5%, umiditatea — max. 13%.
Compoziţie chimică: 0,4—1% ulei volatil format din acid angelic esterificat cu alcoolii butilic şi izoamilic; alcooli n-butilic, izoamilic hexilic, acid izobutiric etc.; apiină, apigenină, acid 3, 4-dioxicinamic, antemol, camazulen, colină, inozitol, taraxasterol, sitosterol, stigmasterol, substanţe minerale bogate în Mn etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Similare Muşeţelului (Matricaria chamomilla). În medicina populară este apreciat ca stomahic şi carminativ şi folosit extern la fel ca muşeţelul.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!