• Acasă
• Hartă Site
• Articole
• Căutare
• Despre
• Contact
• Foto

Ultimele articole

• lumea sunetelor
• ochii si vederea
• ochii si formarea vederii
• ochii-lumea luminii
• motherwort
• oregano
• wild thyme
• al treilea ochi
• lufa
• romanita
• vetrice
• stanjenel
• plamanarica
• volbura,rochita rindunicii
• plante melifere

Revent

Rheum palmatum L.

  Caractere de recu­noaştere : Planta: Spe­cie ierbacee, perenă, foarte viguroasă, de 1,50—2,50 m înălţime ; partea subte­rană : rizom napiform multicapitat, gros de 3— 6 cm, din care pornesc rădăcini cărnoase, cu dia­metrul de 2—5 cm ; tul­pina aeriană : apare numai din anul II, cilindrică, goală, cu articulaţii evi­dente şi ochree ca un manşon membranos bine dezvoltat la fiecare nod ; frunze : în primul an frunze bazale care apar sub formă de rozetă, iar în anii următori şi frunze tulpinale ; formă cordiformă, palmat-lobată, cu 5 lobi fiecare cu 1—2 dinţi (la Rh. palmatum) sau mai mulţi dinţi (Rh. offi­cinale), cu suprafaţa aspră şi nervuri proeminente ; peţiol semicilindric gros ; mărimea limbului de la 20 cm la frunzele superioare pînă la 1 m la cele bazale ; flori : mici, grupate în panicule compuse, mari, terminale, au culoarea purpuriu-închis datorită perigonului din 6 elemente ; fruct : nuculă de cca 1 cm, cu 3 muchii continuate cu aripi, de culoare brună-roşcată .

Reventul cultivat la noi are două provenienţe : Rh. officinale H. Bn. adus din Tibet în Franţa (sec. XVI) şi Rh. palmatum L. var tanguticum Maxim, ori­ginar, de asemenea, din Extremul Orient şi adus în Rusia (sec. XIX) ambele provenienţe răspîndindu-se în Europa (Rheum nostras). Între aceste două specii deosebirile sînt reduse şi s-au creat probabil şi forme intermediare.

From selene

From selene

From selene

 Materia primă: Rhizoma Rhei mundatae este formată din bucăţi de rădăcini şi rizomi de dimensiuni variabile şi forme diferite : cilindrice, conice, rotunde sau plan-convexe, decorticate pînă la cambiu ; are culoarea galbenă-brună sau galbenă-brună-roşiatică, cu supra­faţa externă prezentînd linii rombice albicioase şi steluţe caracteristice. Pe suprafaţa bucăţilor se disting resturi de suber şi urmele rădăcinilor subţiri care au fost îndepărtate. Mirosul este caracteristic, gustul amar-astringent, seîrţîie între dinţi şi colorează saliva în galben.

 Ecologia şî răspîndirea reventului : La noi este plantă exclusiv de cultură. Ce­rinţa ecologică principală este umiditatea ridicată atît în sol (precipitaţii cel puţin 700—800 mm/an), cît şi în atmosferă, pe toată durata vege­taţiei, avînd condiţii optime în zona de deal. Faţă de sol — cele mai potrivite sînt cele brune şi brun-roşcate de pădure, adînci, fertile, bine desţelenite, cu conţinut ridicat de calciu. Se vor evita solurile grele, acide, băltite sau cu apa freatică sub 3 m. Terenurile trebuie să fie plane sau cu expunere sudică, ferite de vînturi puternice. Ca urmare, se va cultiva în zona Subcarpaţilor şi în sudul Podişului Transilvaniei.

 Tehnologia de cultură a reventului: Reventul nu are pretenţii speciale faţă de planta premergătoare, solicită totuşi un teren cît mai curat de buruieni. Rezultate bune s-au înregistrat cînd planta premergătoare a fost o cereală, culturi timpurii pentru masă verde sau o prăsitoare care eli­berează repede terenul. Nu se recomandă revenirea reventului pe acelaşi teren mai devreme de 5—7 ani.

Reventul, fiind o plantă perenă (rămîne în cultură 3—5 ani) a cărui produs principal este rizomul cu rădăcini, solicită lucrări speciale de bază. Astfel, după păioase şi culturi prăsitoare timpurii se face o arătură de vară, imediat după recoltarea plantei premergătoare. La circa 20 zile, cînd terenul începe să înverzească, se ară la 30—35 cm sau cînd permite grosimea solului cu subsolierul (pînă la cea 40 cm). Imediat după această lucrare se grăpează în lung şi în lat cu grapa cu discuri sau se face lucrarea cu cultivatorul. în cazul cînd însămînţarea se face primăvara, atunci operaţiunea cu grapa cu discuri sau cu cultivatorul se va executa în primăvară însă imediat ce terenul s-a zvîntat şi permite executarea, lucrării în bune condiţii.

Reacţionează puternic la îngrăşăminte. Odată cu arătura de vară, la hectar se introduc 30—40 tone gunoi de grajd, dat sub brazdă. Fiind o plantă iubitoare de soluri cu conţinut ridicat de calciu, pe solurile acide sau cu conţinut redus de calciu se recomandă să se introducă 2—3 tone de calcar praf la hectar, concomitent cu incorporarea îngră­şămintelor naturale. La arătura de bază se administrează şi 80—90 kg îngrăşăminte fosfatice, 40—50 kg îngrăşăminte azotoase şi 40 kg îngră­şăminte potasice, toate exprimate în substanţă activă la hectar. Începînd cu al doilea an pînă în anul al treilea de cultură se dau îngrăşăminte suplimentare de cîte două ori pe vară, respectiv 30—40 kg fosfatice uşor solubile, 20—25 kg azotoase şi 10—15 kg potasice substanţă activă la hectar. Prima jumătate a acestor îngrăşăminte se dau înainte de for­marea rozetei şi a doua după o lună.

Însămînţarea se face direct în cîmp, la începutul lunii august, în pragul iernii sau primăvara foarte devreme, cînd cultura este mai puţin atacată de purici. Se seamănă cu maşini de semănat legume prevăzute cu dispozitiv de amestecat sămînţa sau cu maşina SPC-6. Distanţa între rînduri este de 80 cm, adîncimea de semănat de 1—2 cm ceva mai mare în terenuri uşoare. La hectar se dau 10 kg sămînţă la puritatea de 95%,, germinaţia de 70% şi umiditatea de 12%. La hectar trebuie asigurate 15 625—18 000 plante. La 1 gram intră 3—4 seminţe, respectiv 1 000 se­minţe au o greutate medie de 236,705 g.

Rezultate bune se obţin la însămînţarea în cuiburi cu o suprafaţă de alimentaţie de 80/80 cm. Se pun în cuib, pe un strat de pămînt tasat uşor, 15—20 seminţe ; pentru o răsărire mai bună, în loc de pă­mînt, sămînţa se acoperă cu 2 cm mraniţă. La însămînţarea în cuiburi se dau 6 kg sămînţă la hectar. Pe lîngă economia de sămînţă, însămîn­ţarea în cuiburi are avantajul că se poate face foarte devreme primă­vara, evitînd prin aceasta atacul puricilor şi a altor dăunători, care de multe ori pot distruge complet cultura.

În cazul însămînţării de vară sau în cel de primăvară foarte de­vreme, reventul răsare după 14—20 zile. Dacă sămînţa se umectează, atunci perioada de răsărire se reduce la 5—8 zile.

Pentru umectarea seminţei, cu 4—5 zile înainte de semănat, aceasta se înmoaie în apă, la temperatura de 18—20 °C (o parte seminţe şi două părţi apă, socotit la greutate). Timp de 8—10 ore se ţine într-o putină, butoi sau vas emailat, in prealabil bine spălat cu apă fierbinte. Pentru ca înmuierea să se facă uniform, sămînţa se amestecă bine de 3—4 ori, după care se trece la încolţire într-o încăpere cu temperatura de 16—20°C. Aici se întinde pe o prelată curată, în strat de 4—5 cm şi se acoperă cu o pînză ce se menţine permanent umedă. După ce 1—2% din seminţe au încolţit, se zvîntă pînă ce seminţele nu se mai lipesc şi se seamănă într-un pămînt reavăn ; în pămînt uscat însămîn­ţarea seminţelor tratate nu este admisă.

Reventul fiind sensibil la buruieni în prima fază de vegetaţie (de Ia încolţire şi pînă la apariţia primelor frunze adevărate), se recomandă aplicarea unei prasile oarbe sau dacă s-a format crustă şi n-a răsărit, se va executa o grăpare cu grapa stelată. După 1—2 zile de la răsă­rire, între rînduri se prăşeşte superficial la 2—3 cm adîncime, cu multă atenţie pentru a nu distruge plantele răsărite.

Culturile semănate în rînduri se răresc lăsîndu-se buchete de 2—3 plante la intervale de 80 cm. Operaţia de rărire se execută şi la culturile însămînţate în cuiburi, lăsîndu-se acelaşi număr de plante la cuib (2—3). în fiecare vară, în anii 1—2 de cultură, se fac 5—6 prasile şi pliviri; în anii 3—4 numărul acestora se reduce la 3—4. Ultima praşilă din fiecare an se execută toamna tîrziu. Mecanic se lucrează cu cultivatorul la 6—8 cm adîncime şi se reglează astfel ca să lase o zonă de cea 15 cm pînă la rind pentru a nu vătăma rădăcinile. Aceste porţiuni se lucrează apoi superficial cu sapa.

În anii I şi II, pe măsură ce apar tulpinile florifere, acestea se îndepărtează şi se ard. De asemenea, în fiecare primăvară, înaintea primei prasile, se fac lucrări de igienizare a culturii, îndepărtîndu-se toate părţile uscate ale plantei, care se ard la capătul locului.

Pentru obţinerea materialului de înmulţire, se vor alege parcelele cele mai reprezentative, cu plante viguroase, neatacate de boli şi dău­nători, izolate la 1 000—1 500 m faţă de celelalte parcele cu aceeaşi cultură. Pentru a-i asigura calitatea, în perioada îmbobocirii se vor elimina din loturi toate plantele anormal dezvoltate sau necaracteristice soiului. Seminţele se coc succesiv şi se scutură uşor, pentru care motiv recoltarea se face înainte de a se ajunge la completa maturitate, cînd o parte din seminţe capătă culoarea cărămiziu-închis.

Tulpinile semincere, recoltate cu foarfecă de vie sau cu secera, dimineaţa pe rouă, se transportă în saci sau în prelate în magazii, poduri sau alte încăperi închise, se aşază pe stelaje pentru uscat. Aici are loc şi maturizarea seminţei care capătă culoarea aurie-cărămizie. După ce s-au uscat bine se treieră, se usucă, se curăţă de impurităţi şi se depo­zitează în încăperi uscate şi ventilate, unde se lopătează din cînd în cînd. Prin învechire (2—3 ani) seminţele pierd uşor puterea de germi­naţie. La un hectar se pot obţine 400—500 kg de sămînţă aptă de re­producere. O cultură reprezentativă pentru producere de sămînţă se poate menţine timp de 10—11 ani, anual executîndu-se lucrările nece­sare de îngrăşare şi întreţinere specifice obţinerii materialului de în­mulţire.

În anii 3—4 de cultură, după recoltarea seminţelor, are loc recol­tarea rizomilor cu rădăcini, folosind plugurile de desfundat fără cormană, cu putere de străbatere la adîncimea de 50—55 cm. Recoltarea începe pe măsură ce vegetaţia se opreşte, toamna în octombrie sau primăvara înainte de a porni în vegetaţie — martie-aprilie. Pe parcele mai mici recoltarea se poate face şi cu cazmaua. Pot fi folosiţi şi rizomii cu rădăcini din anul doi, de la plantele îndepărtate prin rărire.

La un hectar cultivat cu revent se pot obţine 6 000—10 000 kg rizomi cu rădăcini în stare proaspătă sau 1 500—2 500 kg în stare uscată decorticaţi.

Evaluarea producţiei de rizomi cu rădăcini de revent se face în anul II de cultură, care va fi o evaluare informativă, avînd ca ele­mente : densitatea plantelor, starea fitosanitară, condiţiile de sol şi climă existente şi macroprognozele respective, precum şi respectarea tehnologiei de cultură.

Evaluarea estimativă se execută în anii III şi IV de cultură cu 30—35 de zile înainte de recoltare, iar evaluarea ştiinţifică se face cu 5—10 zile înainte de începerea recoltării. Pentru executarea ei se iau 5—7 probe medii, străbătînd în lung, în lat şi în diagonală parcela supusă evaluării. Fiecare probă reprezentînd rizomii cu rădăcini recoltaţi de pe cîte un metru pătrat, de la care s-au îndepărtat părţile aeriene, pămîntul, s-au spălat bine şi s-au decorticat. Se cîntăresc, se face o medie a rezultatelor pentru un metru pătrat şi se raportează la un hectar.

Exemplu : să presupunem că s-au executat 7 sondaje şi că am obţinut 1056,4 g la proba 1 ; 849,2 g la proba 2 ; 836,2 g la proba 3 ; 920,1 g la proba 4 ; 799,8 g la proba 5 ; 1002,4 g la proba 6 şi 988,5 g la proba 7.

 (1056.4 g + 849,2 gr + 836,2 g + 920.1 gr + 799,8 gr + 1002.4 gr + 988.5)/7=921,8 gr/m2

 921,8-(921,8x5)/100=875,71 gr/m2

Bolile, dăunătorii şi mijloacele de combatere. Cultura de revent este atacată de putregaiul reventului, o ciupercă denumită Phytophthora cactorum var. rhee şi de rugină — Puccinia phragmitis. Combaterea lor se face prin igienă culturală.În special în primele faze de vegetaţie — la plantele tinere — sînt atacate frunzele şi vîrfurile de creştere de purici — Chaetocnema concinna. Periculos este, de asemenea, gîndacul reventului — Rhinoncus pericarpius — care atacă frunzele şi florile, iar larvele lui sfredelesc rădăcinile pînă la compromiterea re­coltei. Gărgăriţa frunzelor — Phytonomus rumicis — atît adultul cît şi larvele acestuia, atacă frunzele, mai ales pe timp uscat.

Ca măsuri de combatere se recomandă : adunarea şi distrugerea toamna a resturilor de plante; nu se vor înfiinţa culturi în apropierea celor vechi, pe terenuri infestate şi revenirea culturii pe acelaşi teren mai repede de 5—7 ani; însămînţări primăvara cît mai timpuriu; prăfuirea culturii cu Pinetox-10, Detox sau Heclotox în cursul vegetaţiei la apariţia dăunătorilor şi după ploi, cu 10—20 kg/ha.

Reventul mai poate fi atacat de diferite specii de păianjeni care se combat prăfuind culturile cu sulf (8—10 kg/ha).

Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Rizomii cu rădăcini scoşi din pămînt se curăţă de părţile aeriene, părţile putrede şi vătă­mate, se spală în apă rece şi se pun pe rogojini, prelate etc. pentru scurgerea apei. După ce apa s-a scurs, se verifică din nou, se curăţă de coajă cu cuţite inoxidabile şi se înlătură resturile de plante rămase. Se scurtează în bucăţi conform, caietului de sarcini, despicîndu-i pe cei groşi (lungi de 10—12 cm şi groşi de cea 3 cm). Rădăcinile astfel fasonate, se pun la zvîntat pentru 10—12 zile în şoproane sau alte încăperi uscate şi foarte bine aerisite. Uscarea definitivă pe cale natu­rală se face în poduri, sure, pătule etc. pe timp călduros durînd cea 10 zile, pe un metru pătrat aşezîndu-se 3—3,5 kg produs în stare proaspătă. Uscarea în încăperi neîncălzite pe timp răcoros sau umed se face încet şi cere atenţie permanentă, întrucît rizomii cu rădăcinile de revent mucegăiesc uşor şi pierd mult din calitate. Uscarea mai sigură se face pe  cale artificială în orice tip de uscător care are o bună ven­tilaţie, la o temperatură de pînă la 60°C. în aceste condiţii o şarjă durează 6—7 ore. Din 4 kg rizomi cu rădăcini în stare proaspătă rezultă 1 kg produs uscat. Culoarea rizomilor şi rădăcinilor uscate este galbenă-brună, mirosul specific, gustul amărui, colorînd saliva în galben. Pro­dusul uscat se ambalează în lăzi, baloţi sau în saci de pînză, conform cererii beneficiarilor şi se păstrează în încăperi curate, uscate. Nu se admite depozitarea produsului la un loc cu alte plante oleo-eterice, deoarece împrumută uşor mirosul acestora.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie sub formă de fragmente uscate lungi de cea 10—15 cm şi groase de 2—4 cm ; im­purităţi : rizomi seci, înnegriţi în spărtură — max. 1%, iar rizomi cu resturi de coajă — max. 2% ; corpuri străine minerale — max. 0,50/0 (cele organice nu se admit) ; umiditate — max. 12%.

Compoziţie chimică revent : Conţine 2—4% derivaţi oximetilantrachinonici formaţi din antrachinone libere : crizofanolul, reoemodina, reocrizidina şi reina, precum şi heterozidele lor cu partea glucidică constituită dintr-o moleculă de glucoza, respectiv : crizofaneină, glucoemodină, reocrizină şi glucoreină. În planta proaspătă atît oximetilantrachinonele libere cît şi cele glucozidate se găsesc parţial în stare redusă sub formă de antranoli şi antrone. Pe lîngă aceste substanţe, rizomii de revent mai conţin substanţe tanante : glucogolina, catecolul şi tetrarina, acid oxalic şi oxa-laţi de calciu, acid galic şi cinamic, rezine, ulei volatil şi substanţe mi­nerale.

Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice:  Datorită taninurilor, reventul, în doze mici (0,10-—0,20 g), are acţiune tonic-aperitivă, fiind utilizat în combinaţie cu alte produse de acest fel. În doze ceva mai mari (0,25—0,50 g), datorită oximetilantrachinonelor, are pro­prietăţi laxative, iar în doze mari (1—4 g) proprietăţi purgative. Res­pectând aceste doze, prezenţa acidului oxalic şi a oxalatului de calciu nu este nocivă. Poate fi utilizat timp îndelungat în general fără in­conveniente. Nu se administrează bolnavilor cu afecţiuni inflamatorii ale micului bazin, nici persoanelor predispuse constipaţiei cronice, de­oarece acţiunea purgativă este urmată de constipaţie.Se utilizează la prepararea extractelor, fineturilor, siropurilor etc.

Alte articole din aceasta categorie:

• troscotul