pubertatea perioada pubertara debut varsta medie evolutia perioadei pubertare,etape,cresterea si modelarea organismului maturizarea sexuala,crestere..
PUBERTATEA
Pubertatea este perioada de dezvoltare a organismului care face tranzitia intre copilarie si virsta adulta. Puberul nu mai este copil, dar nu este inca nici adult. Trecerea de la copilarie la adolescenta este un proces complex, care se produce treptat, existind un paralelism intre cresterea si maturarea diferitelor aparate si sisteme ale organismului, care, in final, duc la o dezvoltare armonioasa, la cistigarea trasaturilor adultului, specifice fiecarui sex.
In perioada pubertara se produc modificari profunde ale intregului organism privind dezvoltarea somatica, maturizarea sexuala si dezvoltarea neuropsihica. Asa cum remarca Zeller, pubertatea este incoronarea unei evolutii lente a organismului, drum obositor spre maturizare.
Virsta debutului pubertatii prezinta mari variatii individuale, familiale, rasiale si este influentata de climat, luminozitate si de factori sociali-economici. Climatul rece intirzie aparitia pubertatii cu 2-3 ani, iar climatul cald in conditii normale de alimentatie o precipita : astfel, in India fata este considerata pubera la virsta de 8-9 ani. In mediul urban, pubertatea apare, la ambele sexe, mai devreme decit in mediul rural.
Din considerentele de mai sus reiese ca data aparitiei pubertatii este diferit apreciata de autori, care o situeaza intre 10 si 17 ani.
In tara noastra, debutul pubertatii propriu-zise la fete (marcata de venirea primei menstre) se situeaza in mediul urban la o medie de virsta de 13,26 (+0,01) ani, iar ca limite de virsta intre 11 si 14 ani (luind in consideratie repartitia procentuala a seriilor studiate) si de 14,15 (+0,01) ani in mediul rural, ca limite de virsta fiind intre 12 si 15 ani (dupa studiile efectuate de Maria Cristescu).
In mediul urban, la noi in tara, pubertatea la fete se instaleaza in medie cu un an mai devreme, decit in mediul rural. De semnalat ca dupa statistica autoarei, virsta medie pubertara cea mai mica este in orasul Bucuresti (12,71 ani) si cea mai tardiva, in seria rurala din culoarul Bran (14,51 ani) existind o diferenta in medie de 1 an si 10 luni.
Virsta medie pubertara la baieti, pentru mediul urban, este de 15 ani si 4 luni, in timp ce pentru mediul rural este de 16 ani si 3 luni. Virsta medie pubertara cea mai mica pentru baieti este inregistrata in Bucuresti (14,8 ani) si in Brasov (14,98 ani), iar cea mai mare, pentru seriile rurale studiate in jud. Suceava (16,61 ani) si jud. Iasi (16,68 ani).
Aceste cifre nu au un caracter absolut, deoarece in studiile statistice efectuate pe serii de baieti nu s-a putut stabili direct debutul pubertatii prin aparitia primelor polutii, ci pe baza unor semne indirecte. Din prezentarea sumara a acestor date statistice se degaja importanta complexului de factori definiti sub termenul de urbanizare (tipul de alimentatie, igiena, solicitarile nervoase), care influenteaza maturizarea sexuala atit la fete, cit si la baieti.
EVOLUTIA PERIOADEI PUBERTARE
Evolutia perioadei pubertare se intinde pe o perioada de timp care in medie dureaza 4-5 ani. Acestei perioade i se disting trei etape :
Etapa prepubertara (prepubertatea) incepe la virsta de 10 ani la fata si de 12 ani la baiat, fiind dominata de secretia de hormon somatotrop (STH), care stimuleaza cresterea generala a organismului si determina saltul statural prepubertar. De asemenea, in aceasta etapa prepubertara incepe secretia de hormoni ovarieni si testiculari.
Etapa pubertara (pubertatea propriu-zisa) apare la virstele citate mai sus, fiind dominata de procesele de maturare sexuala, ca urmare a cresterii secretiei de hormoni gonadotropi si sexuali. Se produce o dezvoltare morfologica si functionala a organelor genitale, astfel ca, dupa o perioada de acumulari cantitative, are loc saltul calitativ, adica aparitia primului ciclu menstrual la fete si a primului ejaculat, sub forma de polutii, la baieti.
III. Etapa postpubertara (adolescenta) dureaza de la aparitia pubertatii si pina la inchiderea cartilajelor de crestere, ceea ce coincide si cu ivirea molarului al 3-lea. In aceasta etapa se desavirseste maturarea sexuala si indeosebi se produce maturarea neuropsihica. Etapa postpubertara este dominata hormonal de secretia hormonilor tiroidieni, care intervin in procesele de crestere si diferentiere tisulara a organismului.
Exista deci, in cursul pubertatii, cu cele trei etape (prepubertara, pubertara, adolescenta) o intricare a patru fenomene deosebite, care au o intensitate inegala in aceste trei etape, si anume : Cresterea organismului (mai intensa in timpul prepubertatii) si modelarea proportiilor corporale (prezenta indeosebi in etapele pubertara si postpubertara). : Maturarea sexuala (organele genitale isi incep dezvoltarea in timpul prepubertatii, se dezvolta intens la pubertate, procesul se desavirseste in timpul adolescentei). Corelatia dintre crestere si maturizarea sexuala. Maturarea neuropsihica (in perioada adolescentei). Intre aceste procese majore - cresterea, sexualizarea si inceputul maturarii neuropsihice - exista o interdependenta si o influenta reciproca. Pentru claritatea expunerii insa, le vom prezenta separat.
1. CRESTEREA SI MODELAREA ORGANISMULUI
In perioada prepubertara, adica in jurul virstei de 10 ani la fete si 12 ani la baieti, se produce o accelerare a cresterii staturale.
Astfel, la fete intre I0.5 si 13 ani, ritmul cresterii este accelerat, cu virful vitezei in medie de 8,4 cm pe an, aceasta fiind perioada de crestere maxima ; ulterior ritmul cresterii diminueaza, pentru ca apoi dupa 14-15 ani cresterea sa fie si mai inceata, ajungindu-se la atingerea staturii definitive in jurul virstei de 16-17 ani. La baieti, cresterea maxima se situeaza intre I2.5-15 ani, cu virful vitezei in medie de 9,4 cm pe an. Dupa 15 ani ritmul cresterii scade, intre 16 si 17 ani diminueaza si mai mult, apoi cresterea se incetineste pina la 19-20 de ani, virsta la care se definitiveaza statura prin inchiderea completa a cartilajelor de crestere.
Cresterea in lungime preceda cu 1-1.5 ani cresterea in greutate. Pina la virsta de 13-14 ani, fetele sint mai inalte si au greutatea mai mare fata de baietii de aceeasi virsta : intre 14 si 15 ani diferentele se reduc, iar de la 16 ani baietii depasesc fetele de aceeasi virsta atit in inaltime, cit si in greutate.
O data cu cresterea staturo-ponderala se produce si o modelare a proportiilor corporale, atingind treptat configuratia adultului. La inceputul pubertatii se produce o alungire a membrelor inferioare, care predomina in raportul dintre lungimea trunchiului si cea a membrelor. De la 12 ani, la fete, si de la 14 ani, la baieti, cresterea in lungime a membrelor inferioare incepe sa diminueze iar cresterea trunchiului continua. Din aceeasi perioada incepe sa predomine cresterea laterala fata de cea liniara.
Apar unele diferente intre sexe : astfel, scheletul este mai viguros la baiat, cu proeminentele osoase mai reliefate, diametrul biacromial (distanta dintre umeri) este mai mare, pe cind la fete predomina diametrul bitrohanterian (distanta dintre solduri). Din cauza largirii bazinului la fete, genunchii sint apropiati si coapsele fara spatiu intre ele, pe cind la baieti genunchii sint usor departati, existind un spatiu intre coapse. Dezvoltarea musculaturii este mai intensa la baiat, iar depunerea de grasime este mai accentuata la fete, avind totodata si o topografie caracteristica : piept, abdomen, solduri, coapse. Depunerile adipoase la nivelul coapselor contribuie la crearea aspectului caracteristic al membrelor inferioare la fete - cu coapsele apropiate, fara spatiu intre ele.
Curbura coloanei lombare incepe sa fie evidenta la fete.
In ceea ce priveste dezvoltarea unor aparate si sisteme, dezvoltarea inimii nu este concordanta, la pubertate, cu dezvoltarea corporala. in timp ce volumul musculaturii generale creste de doua ori, masa inimii creste numai o data si jumatate, iar cresterea diametrelor arterelor ramine in urma fata de dezvoltarea inimii. Acest lumen vascular micsorat poate duce la cresterea presiunii sanguine si la diminuarea irigatiei sanguine cerebrale, ceea ce are ca efect oboseala rapida si slaba capacitate de munca a puberilor. Din aceasta cauza, inima adolescentilor trebuie crutata de eforturi fizice prelungite sau de sporturi obositoare.
Aparatul respirator nu se dezvolta in acelasi ritm cu corpul, desi capacitatea vitala a plaminilor creste. Frecventa respiratiilor este de 18-22/min., iar ventilatia pulmonara, in caz de eforturi, creste prin marirea frecventei respiratorii, si nu pe seama cresterii amplitudinii miscarilor respiratorii, ca la adult. Tipul de respiratie se schimba la pubertate, respiratia devenind de tip costal inferior (respiratia copilului este de tip abdominal).
Se dezvolta si se perfectioneaza sistemul nervos si indeosebi activitatea nervoasa superioara. Greutatea si volumul creierului difera putin fata de cele inregistrate la creierul de adult, dar, sub influenta conditiilor, de viata si a largirii preocuparilor,se produc, la aceasta virsta, modificari calitative, functionale. Se stabilesc noi legaturi intre diferiti centri ai sistemului nervos central si creste considerabil numarul fibrelor asociative, care fac legatura intre diferite zone ale creierului. Tot in aceasta perioada scoarta cerebrala continua sa-si desavirseasca structura si controlul ei asupra instinctelor si emotiilor.
2. MATURIZAREA SEXUALA
Pubertatea apare mai devreme cu circa 2 ani la fete, comparativ cu baietii.Astfel, la fete, primele semne prepubertare, care apar intre 9 si 10 ani, sint cresterea si rotunjirea bazinului si inceperea dezvoltarii glandelor mamare (a mameloanelor). Intre 10 si 12 ani se continua dezvoltarea glandelor mamare, sinii capata forma conica si incepe dezvoltarea organelor genitale interne si externe.Labiile mari se dezvolta si devin apropiate, labiile mici de asemenea si se pigmenteaza, clitorisul devine erectil, glandele Bartholin devin secretante, iar vaginul incepe sa se dezvolte. Pilozitatea vulvara si pubiana apare la 11-12 ani. Uterul creste intens la 12 ani si continua sa creasca pina la 18 ani. Ovarele, care au inceput sa se dezvolte de la 8 ani, cresc intens intre 11 si 12 ani, dar cresterea maxima are loc intre 13 si 15 ani si se continua pina la 19 ani.Intre 12 si 14 ani apar pilozitatea axilara si prima menstra, care marcheaza debutul pubertatii. Menstrele la inceput sint neregulate, iar ciclurile sint anovulatorii timp de 6 luni pina la un an, dupa care devin spontan regulate si ovulatorii, adica la fiecare ciclu se elimina o celula germinala, denumita ovul. incepind de la 15- 16 ani, uneori chiar mai devreme, se produce modificarea vocii. Stadiile de dezvoltare sexuala pubertara la. fete propuse de Tanner (1962)
I.Prepubertatea : organele genitale externe si interne au aproape aceeasi marime si forma ca in copilarie.
II.Inceputul dezvoltarii mamare, indeosebi a mameloanelor : apare pilozitatea pubiana si axilara, labiile mici si mari se dezvolta. III.Dezvoltarea glandelor mamare continua, areolele se largesc si apar tuberculii lui Montgomery ; continua dezvoltarea labiilor.
IV.Glandele mamare si organele genitale externe au atins o dezvoltare normala.
V. Apare ciclul menstrual.
La baieti, primele semne prepubertare apar intre 11 si 12 ani, cind incep sa se dezvolte organele genitale. Penisul incepe sa creasca evident de la 11 ani, mai intens la 14 ani, si atinge maximul la 18-19 ani. Testiculele se dezvolta incepind de la 11--12 ani, mai intens la 14 ani si ating maximul la 17--18 ani. incepind de la 11 ani, scrotul se mareste, se faldureaza si se pigmenteaza. Secretia de hormoni androgeni testiculari debuteaza la 10-11 ani. Intre 12 si 13 ani apare parul pubian, iar intre 14 si 15 ani, parul axilar, puful pe buza superioara si se schimba vocea. Glandele anexe genitale cresc si devin functionale in jur de 15-16 ani cind apare prima emisiune seminala, primul ejaculat in mod spontan, sub forma de polutie, care contine spermatozoizi. Acest fenomen marcheaza debutul pubertatii propriu-zise. Intre 16 si 18 ani continua aparitia pilozitatii pe fata si torace. Alte modificari pubertare datorita hormonilor sexuali sint : inchiderea culorii parului, ingrosarea tegumentelor, mai accentuata la baieti, dezvoltarea glandelor sebacee si sudoripare in regiunile genitala si axilara, dezvoltarea mai accentuata a musculaturii la baiat, dezvoltarea laringelui la baiat, cu proeminenta cartilajului tiroidian cunoscuta sub denumirea de “marul lui Adam".
Stadiile de dezvoltare pubertara la baieti, propuse de Tanner (1962)
I.Stare prepubertara:testiculii,scrotul si penisul sint cam de aceeasi marime si forma ca in copilarie.
II. Stare pubertara : o crestere usoara de volum a scrotului si a testiculelor si o marire a penisului.
III. Cresterea neta de volum a testiculelor si in lungime a penisului ; cresterea pilozitatii pubiene si debutul aparitiei pilozitatii axilare si faciale.
IV. Penisul creste in lungime si grosime in continuare. Testiculii si scrotul continua sa creasca, se dezvolta pilozitatea pubiaha,faciala si axilara.
V. Organele genitale au atins maturatia sexuala masculina adulta, privind forma si marimea lor. Deci secretia de hormoni sexuali, care la pubertate inunda organismul, determina dezvoltarea caracterelor sexuale primare, secundare si tertiare (aparitia instinctului sexual).
3. CORELATIA DINTRE CRESTERE SI HORMONI
Cresterea si dezvoltarea organismului reprezinta un proces biologic complex si este determinat si influentat de multiplii factori ai mediului intern si extern. Dintre acestia, factorii genetici si hormonali au un rol deosebit de important. Cresterea fetala Mecanismul cresterii embrionare si fetale, atit la animale cit si la om, consta indeosebi din diviziunea mitotica si multiplicarea celulelor mononucleare diploide (Seckel).
Conceptia hiperplaziei celulare care domina cresterea fetala si a hipertrofiei celulare cu mentinerea hiperplaziei celulare din anumite tesuturi din viata postnatala, a fost confirmata de mai multi autori (Winick si Nobele, 1965 ; Check, 1968).
Privind factorii determinanti ai ritmului accelerat al cresterii fetale si al marimii fatului, rolul preponderent in aceste procese il au influentele materne si mediul uterin (Tanner). Factorii genetici si hormonali nu actioneaza decit dupa ce copilul se naste. Pentru aceasta pledeaza cercetarile endocrinologiei experimentale ale perioadei fetale care demonstreaza urmatoarele fapte : Monstrii anencefalici au o lungime medie la nastere, iar hipofiza lor este de regula prezenta dar mult hipoplaziata. Hipofizectomia la pasari si animale are un efect minor daca nu chiar nul asupra cresterii fetale (Jost si Picon). Mentionam totusi ca hipofiza fetala sintetizeaza STH din a noua saptaimina de gestatie. Lungimea la nastere a 22 de cretini a fost in medie normala (51,7 cm) - asa cum a aratat Anderson - si deci deficienta in tiroxina la fat nu duce la o intirziere in cresterea liniara a oaselor desi impiedica maturizarea cerebrala si scheletica. Copiii care se nasc cu hiperplazie corticosuprarenala congenitala, deci cu un exces de hormoni androgeni inca din viata intrauterina, au o lungime medie normala la nastere. Daca se face, la embrion, ablatia zonelor simpaticului terminal, atunci cresterea si diferentierea vor fi profund tulburate in prezenta unei activitati hormonale normale (Champy si Coujard).
Deci, in urma acestor citorva constatari se poate trage concluzia ca hormonii fetali au un efect minor, neglijabil privind reglarea cresterii fetale.
Raspunzatori de cresterea fetala sint insa hormonii materni si cei placentari.
O data cu descoperirea hormonului somatotrop corionic secretat de placenta (HPL) care are si proprietatea de prolactina, si cresterea progresiva a acestuia in cursul sarcinii, se spera la o elucidare a mecanismului cresterii fetale. Dar STH corionic nu a putut fi evidentiat decit in singele matern si nu s-a gasit in singele nou-nascutului. Se pare ca acest hormon ca si STH hipofizar matern nu poate traversa bariera placentara. Este interesant totusi de semnalat ca administrarea de STH corionic in doza de 1 g/saptamina timp de 6 luni la doi copii cu hipopituitarism, a produs o accelerare a ritmului cresterii (Grumbach).
Cresterea postnatala.
Dupa ce copilul se naste, factorii genetici si endocrini actioneaza din plin asupra procesului de crestere.
Privind ritmul cresterii liniare din viata postnatala, in primul an de viata, copilul avanseaza cu o medie de 18 cm, in al doilea an cu o medie de 9 cm si in al treilea an cu o medie de 7,8 cm. In anii urmatori, ritmul cresterii diminua usor, pina la 6 cm/an in jur de 6 ani. Apoi se mentine aproape in platou pina la prepubertate.
La virsta prepubertatii si intrapubertar survine o accelerare a ritmului cresterii la ambele sexe, mai devreme cu doi ani la fete decit la baieti, in raport cu instalarea prepubertatii. Astfel accelerarea ritmului cresterii la fete incepe la 10 si jumatate ani si dureaza pina la 13 ani, cu virful vitezei de crestere in medie de 8,4 cm/an, iar la baieti incepe de la 12 si jumatate ani si dureaza pina la 15 ani, cu virful vitezei de crestere in medie de 9,4 cm/an (J. M. Tanner). Acest ritm al cresterii la baiat, in aceasta perioada, corespunde in general, cu ritmul cresterii de la virsta de doi ani. Dupa instalarea pubertatii, ritmul cresterii sta-turale diminua mult in timpul adolescentei si se termina odata cu inchiderea cartilajelor de crestere.
Virsta la care survine oprirea din crestere, difera la cele doua sexe. Diferenta de sex in sincronizarea exploziei de crestere a puberilor si in instalarea pubertatii, se mentine si cu privire la virsta sistarii cresterii. Dupa Clements, virsta opririi cresterii este apreciata ca fiind de 17 ani la baieti si 16 ani la fete, cu o deviatie standard de 10 luni si respectiv 13 luni.
Cresterea inceteaza odata cu fuziunea epifizelor cu metafizele.
Exista o succesiune definita privind ordinea in care survine fuziunea in oasele lungi, incepind cu epifizele distale ale humerusului si sfirsind cu epifizele distale ale ulnei si radiusului. Fuziunea completa survine la unii barbati la 18 ani cel mai devreme si la altii la 23 de ani cel mai tirziu. O mica crestere se pare ca survine si dupa fuziunea in oasele lungi,de circa 0,5 cm intre 20 si 29 de ani si s-ar datora cresterii in lungime a coloanei vertebrale.
Deci inaltimea, statura finala a individului depinde de virsta la care epifizele se inchid si aceasta la rindul ei depinde de virsta la care s-a instalat pubertatea. Aprecierea caracterului armonios al cresterii si dezvoltarii consta din evaluarea urmatorilor parametri : talia (ritmul cresterii), greutatea, maturatia osoasa, maturatia dentara, maturatia sexuala si dezvoltarea psihomotorie. Ceea ce defineste caracterul patologic al cresterii este disarmonia dintre acesti parametri.
Un copil poate sa apara la un moment dat hipertrofic statural si totusi sa fie amenintat sa sfirseasca cresterea raminind un nanic sau subnanic, ca in cazul pubertatilor precoce. Invers, un copil poate fi hipotrofic statural si totusi sa dobindeasca la virsta adulta o talie peste media normalului, ca in cazul pubertatii tardive.
Deci, daca vrem sa prevedem statura definitiva a individului, talia trebuie raportata nu la virsta cronologica ci la starea de maturatie fiziologica. Dupa Tanner J. M. adevaratul stadiu al maturatiei fiziologice il reprezinta corelatia dintre maturizarea sexuala si maturizarea osoasa (virsta osoasa). Maturizarea scheletului este strins legata de virsta la care apar caracterele sexuale secundare. Precizarea taliei definitive se bazeaza pe corelatia dintre pubertate si virsta osoasa.
Rolul ereditatii
Talia unui individ este proprie fiecarei specii, rase sau familii si reprezinta un caracter cantitativ in care ereditatea are un rol major. Pentru acest rol important al ereditatii in crestere, pledeaza urmatoarele fapte : - se cunosc familii de nanici sau de giganti; -s-a izolat la om, nanismul hipofizar familial genetic prin deficit izolat de STH. In aceste cazuri, nanismul este determinat de mutatii genetice, care blocheaza sinteza de STH sau antreneaza biosinteza unui STH anormal, biologic inactiv. Acest tip de nanism raspunde bine la administrarea de STH uman ; -nanismul din sindromul Turner (agenezie ovariana) este o ilustratie tipica a unui deficit enzimatic genetic care explica lipsa de receptivitate tisulara a cartilajelor de crestere la actiunea STH.
In aceste cazuri, dozarea de STH de baza si in cursul hipoglicemiei insulinice arata valori normale.
La soarecii cu nanism ereditar, hipofiza lor este aproape total depopulata de celule eozinofile (care secreta STH). Tratamentul cu STH prin grefa hipofizara, readuce la normal ritmul cresterii. Deci unele nanisme ereditare care au o componenta endocrina sint sensibile la hormonii care sint in deficit.
Rolul hormonilor in procesul de crestere si dezvoltare din viata postnatala.
Rolul hormonului de crestere.
Dozarea radioimunologica a STH, arata valori de 8-20 ng/ml plasma la sugar si de 3-6 ng/ml la copilul mai mare. La copilul prematur, concentratia de baza de STH este mai crescuta fata de copilul nascut la termen. Desi nou-nascutul si sugarul au o concentratie crescuta de STH in plasma, care reprezinta un factor activ de stimulare a cresterii, STH nu este singur responsabil de cresterea rapida a copilului din primul si al doilea an de viata. O dovada este aceea ca numerosi nanici nu prezinta tulburari de crestere decit dupa citeva luni sau 1-2 ani de la nastere.
De asemenea, soarecii cu nanism hipofizar ereditar au dimensiuni normale la nastere si cresc in ritmul normal in prima saptamina de viata (corespunzator unui an la om).
STH stimuleaza cresterea prin actiunea sa morfogenetica, trofica si metabolica. Hormonul de crestere este responsabil de constructia tisulara, care consta din actiunea sa stimulatoare asupra sintezei de ADN (acid dezoxiribonucleic) a sintezei de mesager ARN (acid ribonucleic) si ARN ribozomial. Aceasta actiune specifica si primitiva a STH, asupra sintezei de proteine specifice, care se face dupa modelul codului genetic constituie punctul de plecare al reactiilor metabolice multiple si variate care permit sinteza si a altor proteine (altele decit nucleoproteinele). Concomitent STH favorizeaza si transportul acizilor aminati prin membrana celulara si influenteaza activarea si inactivarea reactiilor enzimatice implicate in procesele anabolice si catabolice din organism. STH este un hormon intens anabolizant proteic, hiperglicemiant si care favorizeaza lipoliza. STH intervine impreuna cu alti hormoni pentru a furniza organismului energia necesara in unele conditii deosebite, ca exercitiul muscular prelungit (marsul), postul (restrictia alimentara), pe seama lipidelor mobilizate (cresterea AGL) oferind astfel organismului o economie de hidrati de carbon (STH inhiba intrarea glucozei in celulele musculare si utilizarea sa periferica).
Dupa ultimele cercetari, odata cu descoperirea Somatomedinei, a factorului de sulfatare ce se sintetizeaza in ficat sub actiunea STH-ului, se pare ca acest factor actioneaza direct, stimulmd cresterea cartilajelor de conjugare.
Rolul hormonilor tiroidieni
Secretia normala de hormoni tiroidieni este necesara procesului de crestere. Ca dovada, animalul tiroidectomizat ramine nanic sau foarte mic de statura. La om, la copilul cu mixedem congenital ritmul cresterii este intotdeauna incetinit. Desi in primele luni de viata talia sa este normala, ulterior ritmul cresterii diminua pina la citiva mm/an, iar inaltimea sa este cu 20-30% mai redusa fata de normal ajungind la un deficit de 1 m la virsta de 20 de ani, realizindu-se nanismul tiroidian disarmonic.
Hormonii tiroidieni sint necesari pentru maturatia celulelor cartilajelor de crestere.
Subiectii cu mixedem congenital, cretini, au si celule musculare mai mici iar administrarea de tiroxina face sa creasca celulele (Cheek). Privind cresterea liniara, in afara actiunii lor directe stimulatoare la nivelul cartilajului de crestere, sinergica cu STH, hormonii tiroidieni asigura printr-o actiune permisiva si o secretie normala de STH hipofizar. in mixedemul congenital, dozarea STH arata valori foarte scazute, nedozabile, iar raspunsul STH la hipoglicemia insulinica este slab. In acest caz, insuficienta secretorie de STH se corecteaza dupa tratamentul de substitutie tiroidian. Hormonii tiroidieni cresc reactivitatea cartilajelor de crestere la actiunea STH potentind astfel actiunea stimulatorie a acestui hormon. in acelasi timp, hormonii tiroidieni asigura un raspuns armonios al cartilajului de crestere la actiunea STH si a celorlalti hormoni. Se pare ca hormonii tiroidieni nu ar avea o actiune integrala asupra cresterii, la animalele hipofizectomizate, dar isi pastreaza actiunile lor metabolice si oxidative generale.
Hormonii tiroidieni au si un rol major specific asupra maturizarii scheletului ; ca dovada, la nanicul prin deficit tiroidian, este de regula, intirzierea maturizarii scheletului evaluata prin intirzierea marcata a virstei osoase. Terapia de substitutie tiroidiana In nanismul tiroidian, determina o accelerare a cresterii liniare de doua ori mai mult si o maturare scheletica de trei ori mai mult fata de media virstei respective.
Rolul hormonilor corticosteroizi
Hormonii glucocorticoizi, cortizonici au un efect frenator, inhibitor asupra cresterii. Glucocorticoizii in exces isi exercita aceasta actiune prin urmatoarele mecanisme :
-datorita actiunii lor de favorizare a catabolismului proteic si antianabolice STH ; -prin inhibitia secretiei si a eliberarii de STH, hormonii cortizonici in administrare acuta si in doza forte, diminueaza secretia de STH numai in cursul hipoglicemiei insulinice. Administrarea cronica de corticoizi nu pare sa modifice secretia de STH.
Exista dovezi clinice si experimentale care pledeaza pentru actiunile inhibitorii ale corticoizilor asupra cresterii, printr-o actiune periferica tisulara antagonista STH.
Copiii tratati prin corticoterapia a la longue prezinta o intirziere in crestere pina la nanism cortizonic. Corticoterapia administrata femeii insarcinate poate duce la o hipotrofie staturala a nou-nascutului care se poate accentua ulterior. Unul din primele simptome clinice ale sindromului Cushing la copil este diminuarea ritmului cresterii; dupa suprarenalectomie, ritmul cresterii redevine normal.
Experimental s-a observat ca STH exogen face sa creasca mai mult un animal suprarenalectomizat si mentinut in viata cu DOCA, comparativ cu un animal normal. Aceasta diferenta dispare daca animalul suprarenalectomizat este tratat concomitent cu STH si cortizon.
Rolul hormonilor androgeni
Androgenii naturali si in particular testosteronul ca si androgenii anabolizanti, in doze moderate stimuleaza cresterea prin mai multe mecanisme. Ei exercita o actiune anabolizanta proteica si stimuleaza eliberarea secretiei de STH.
Ei au si o actiune directa asupra celulelor cartilajelor de crestere, activind proliferarea cartilajului seriat si favorizind hipertrofia si degenerescenta, permit penetratia axelor conjunotivo-vasculare vectoare de condroclaste si de osteoblaste.
Hormonii androgeni avanseaza atit cresterea liniara cit si maturizarea scheletului. Merita mentionat faptul ca actiunea lor de maturizare a scheletului se produce mai repede decit actiunea lor asupra cresterii.
Aceasta disociere a celor doua efecte poate fi interpretata prin considerarea procesului de osteogeneza, ca un raspuns specific similar ca si pentru alte tesuturi receptoare specifice la hormoni sexuali (penis, prostata, clitoris, peri sexuali, laringe).
Hormonii androgeni de provenienta corticosuprarenala joaca un rol in stimularea fiziologica a cresterii si in maturizarea scheletului in adolescenta. O dovada ca androgenii anabolizanti si cei naturali in doza moderata au un efect net asupra cresterii, o reprezinta eficacitatea lor de corectare a ritmului de crestere cind se administreaza la un nanic hipofizar, obtinindu-se rezultate in primul an de tratament, aproape similare ca si cu STH.
In intirzierile de crestere cu leziuni hipofizare, androgenii n-au efect asupra cresterii.
Dozele mari de hormoni androgeni precipita inchiderea cartilajelor de crestere si pot duce la instalarea pubertatii precoce iatrogene.
Rolul hormonilor estrogeni.
Actioneaza in acelasi sens, stimulator asupra cresterii ca si hormonii androgeni facilitind secretia de STH. La fete, cind concentratia lor creste postpubertar, estrogenii favorizeaza ca si testosteronul la baieti, inchiderea cartilajelor de crestere. Totusi se considera ca estrogenii sint stimulenti minori ai cresterii la fata si nu absolut necesari. Castratia ovariana la o virsta tinara nu diminueaza ritmul cresterii, ba chiar il poate accelera. Fetele care prezinta eunucoidism au o inaltime superioara normalului. In schimb capacitatea estrogenilor de inchidere a cartilajelor de crestere este mai mare decit a androgenilor. Asa ne explicam ca efectul terapeutic al lor de stopare a cresterii in gigantism este mai net la ambele sexe, comparativ cu efectul androgenilor.
Inca o dovada ca estrogenii in concentratie crescuta inchid cartilajele de crestere este data de existenta nanismului de origine ovariana prin tumori secretante de estrogeni.
Rolul timusului.
Aceasta glanda care involueaza la finele pubertatii are un rol in crestere. Actiunea favorizanta a sa asupra cresterii rezulta din influenta timusului asupra altor glande endocrine.
Se considera ca timusul favorizeaza actiunea STH, diminueaza sensibilitatea corticosuprarenalei la ACTH si a gonadelor la hormonii gonadotropi si inhiba partial activitatea hormonului tireotrop (TSH). Timusul faciliteaza cresterea la subiectul in plina faza de dezvoltare si prin interventia sa in metabolismul glucidic si al calciului. La sobolan, timusul nu are actiune asupra cresterii, in absenta hipofizei.
In afara de actiunile amintite, hormonii secretati de adenohipofiza, tiroida, paratiroida, corticosuprarenale, ovar si testicul influenteaza cresterea oaselor, prin interventia lor in cele doua procese fundamentale, osteogeneza si osteoliza. Hormonii influenteaza tesutul osos atit la nivelul metabolismului fosfocalcic cit si la nivelul substantei fundamentale. O actiune echilibranta asupra procesului de calcifiere o exercita STH si hormonii tiroidieni in doze fiziologice. STH in exces reduce capacitatea substantei fundamentale de a fixa sarurile de calciu, favorizind osteoporoza. Hormonii tiroidieni in exces favorizeaza mobilizarea calciului si a fosforului din oase si accelereaza eliminarea renala de Ca si P prin scaderea pragului lor de eliminare renala si astfel se realizeaza un bilant calcic negativ. O actiune calcipexica de stimulare a fixarii calciului in oase o exercita hormonii sexuali, estrogenii si androgenii.
O alta grupa de hormoni ca parathormonul si hormonii cortizonici au o actiune decalcifianta, calcimobilizanta.
In concluzie, putem spune ca hormonii exercita un control endocrin asupra cresterii si dezvoltarii.
Tonusul sistemului endocrin poate influenta in plus sau in minus talia individului care este determinata de predispozitia sa contitutionala genetica.
MATURAREA NEUROPSIHICA
In epoca pubertatii si a adolescentei se dezvolta si se perfectioneaza sistemul nervos central si indeosebi activitatea nervoasa superioara. Sub influenta conditiilor de viata si a largirii preocuparilor, se produc la aceasta virsta modificari calitative functionale ale sistemului nervos central, se stabilesc noi legaturi temporare intre diferiti centri cerebrali. Datorita mediului extern si sub influenta educatiei si a instructiei creste rolul cuvintului, al celui de al doilea sistem de semnalizare. Aceasta are o mare importanta privind imbogatirea fondului de cunostinte, in procesul gindirii si al deprinderilor adolescentului.
Particularitatile psihice de virsta se caracterizeaza printr-o foarte larga variabilitate, in functie de conditiile concrete de viata si de activitate ale scolarului, ca si de educatia si instructia lui. Deoarece activitatea psihica are un caracter reflex, fenomenele psihice reprezinta reflectarea realitatii obiective, care actioneaza asupra scoartei cerebrale. Ca urmare, fenomenele psihice apar si exista numai in procesul interactiunii permanente a individului cu lumea inconjuratoare.
In determinismul orientarii psihosexuale a adolescentilor intervin influente multiple : tipul de hormon specific sexului, influentele mediului social, sexul genetic cromozomial, reactivitatea si afinitatea specifica innascuta pentru sexul opus, tipul de sistem nervos. Din acest punct de vedere, maturarea sexuala, ca si toate celelalte aspecte ale dezvoltarii fizice nu exercita o influenta determinanta asupra dezvoltarii psihice a preadolescentului, desi constituie un factor care nu trebuie sa fie ignorat (V.A. Krutetki si I.S. Lukin).
Deci, maturarea sexuala reprezinta numai o conditie interna noua prin care sint reflectate influentele determinante ale mediului social.
In ceea ce priveste raportul dintre intensitatea influentelor familiale, sociale si impulsurile interne, sexuale, in timp ce unii autori sustin ca numai hormonii sexuali ar fi hotaritori pentru dezvoltarea psihosexuala, alti autori (Bulger-Priiz, A. Meyer) neaga rolul acestora, explicind desfasurarea procesului de maturare si orientare psihosexuala exclusiv prin influenta mediului social.
In realitate, determinismul psihosexual este multiplu (Bleuler), ponderea fiecarui factor nefiind inca exact stabilita. In general, influenta hormonilor devine evidenta si modifica evolutia procesului de maturare psihosexuala. indeosebi atunci cind cresterea sau scaderea secretiei lor devine patologica. Vitbeskaia considera ca sexualitatea psihica ramine nedezvoltata, de tip infantil cind lipseste procesul de maturare sexuala pubertara. Stutte pe un studiu de 650 de cazuri de pubertate precoce din literatura, este de parere ca avansul observat in maturarea psihica, in general, si atitudinea fata de sexualitate, in special, constituie rezultatul unui proces intrinsec primar, neputind fi explicat, in mod satisfacator, prin reactiile adolescentului la atitudinea celor din jur, provocate de modificarile sale somatice. intr-un studiu, Rodica Dascalu a constatat ca adolescentii cu endocrinopatii nu se indeparteaza mult de colegii lor normali, in ceea ce priveste dezvoltarea psihosexuala.
La virsta pubertatii si adolescentei, memoria devine agera, cunostintele se cistiga mai repede, iar amintirile din aceasta perioada sint placute si de neuitat. Adolescentul are dorinta de a cunoaste tot ce este nou. Este virsta plina de curiozitati si framintari, care ii tradeaza prezenta in orice ocazie - pe strada, in tramvai sau pe scoala ; adolescentul este zglobiu, galagios, curios si cu mintea patrunzatoare.
Imaginatia sa se imbogateste, se dezvolta spiritul critic, se formeaza constiinta de sine, personalitatea.Corpul devine intr-un anumit sens un fel de simbol al eului" (Origlea). In locul gindirii puerile apar rationamentul, puterea de abstractizare.
Tinarul prezinta o sensibilitate si emotivitate crescute. Maturarea sexuala se caracterizeaza printr-o excitabilitate crescuta a sistemului nervos central, cu predominanta excitatiei asupra inhibitiei. Aceasta influenteaza procesele afective, si anume inclinatia adolescentului spre trairi psihice intense.
O alta caracteristica a vietii afective in aceasta perioada este marea labilitate psihica si vegetativa, si anume adolescentii trec repede de la o stare afectiva la alta, de la bucurie la suparare sau de la ingimfare la timiditate.
In privinta comportamentului general, baietii sint mai dinamici, mai combativi, prefera anumite sporturi, specifice sexului masculin. Fetele sint mai delicate, mai linistite, sint mai ordonate si dotate cu simtul amanuntului si al indeminarii. In adolescenta se trezesc dragostea pentru natura si simtul artistic. Tot in aceasta perioada apare si erotismul juvenil. Datorita instinctului sexual, se trezesc un interes deosebit si o atractie puternica fata de sexul opus. Adolescentul simte nevoia unei anumite prietenii si astfel apare prima dragoste.
ENDOCRINOLOGIA PUBERTATII
in ultimii ani, gratie metodelor de dozare radioimunologice, s-a putut stabili ca hipofiza secreta FSH si LH, din copilarie. Dupa Faiman si Winter concentratia plasmatica de FSH si LH este mai mare la fete decit la baieti pina la virsta de 2 ani, dupa care nu se mai constata nici o diferenta de sex, pina la virsta pubertatii, cind se observa o crestere a gonadotropilor mai devreme cu un an la fete, decit la baieti.
La pubertate la baieti concentratia de LH incepe sa creasca de la virsta de 9 ani pina la 13-14 ani (Franchimont). Dupa Lee si colab. LH creste lejer la 9-10 ani, apoi incepind cu 11-12 ani prezinta o crestere foarte importanta pina la virsta de 15-16 ani. cind valorile ramân stabile ca la adult. Secretia de FSH incepe sa creasca moderat de la 10 ani si apoi prezinta o crestere importanta la 13 ani, dupa care creste mai lent intre 13 si 15 ani (Raiti si colab., Burr si colab.). Dupa Lee si colab. concentratia plasmatica de FSH la baieti creste moderat de la 11 ani pina la virsta de 13-14 ani si apoi prezinta o crestere importanta pina la virsta de 15-16 ani, dupa care ramine stabila ca la adult. Dupa J. Bertrand la baieti concentratia de LH creste brusc in stadiul al II-lea al pubertatii, corespunzator varstei osoase de 10-13 ani, iar FSH creste mai lent intre 13-15 ani, in stadiul al III-lea pubertar.
La pubertate la fete, Sizonenko si colab. Yen si Vicic , Johanson si colab. , au aratat ca titrul de FSH creste rapid intre 9-11 ani cind atinge la aceasta virsta, valori apropiate de cele gasite la femeia adulta. Secretia de LH este mai lenta si progresiva si creste de la 9 ani pina la 16 ani (Franchimont). Dupa J. Bertrand concentratia de FSH plasmatic creste rapid din stadiul al Il-lea al pubertatii corespunzator cu virsta osoasa de 9-12 ani si apoi creste continuu pina in stadiul al III-lea al pubertatii, cind se stabilizeaza. Concentratia plasmatica de LH debuteaza tardiv cind virsta osoasa a atins 12 ani si creste mai lent paralel cu curba ascendenta a secretiei de estradiol plasmatic atingind, in stadiul al III-lea si al IV-lea al pubertatii concentratia ca la femeia adulta.
Dupa instalarea pubertatii si dupa aparitia ciclului menstrual cind raportul dintre concentratia de LH/FSH ajunge la mijlocul ciclului menstrual sa fie de 3,86 (Franchimont P.) apare si fenomenul ovulatiei, de obicei dupa citeva luni de la data venirii primului ciclu menstrual.
Unii autori sustin ca ordinea in care se produce cresterea secretiei de gonadotropi la pubertate, consta la baieti, dintr-o crestere mai intii a LH si apoi a FSH, pe cind la fete, aceasta ordine este inversa, intii creste FSH si apoi LH. Pentru cresterea mai intii a LH la baiatul puber, pledeaza si constatarile lui De La Balse si colab. oare a aratat ca la pubertate, primele transformari in testiculi constau din transformarile fibroblastice de tip b, in celulele Leydic imature, dupa care are loc secundar, maturarea celulelor germinale ale spermatogenezei si ale celulelor Sertoli. Un alt argument ar fi acela ca secretia glandelor sexuale accesorii la unele specii de masculi de taur, sobolan, lup precede spermato-geneza (Mann si colab.).
Este si firesc sa fie asa, daca tinem seama de faptul ca spermatozoizii cind sint secretati si eliminati in caile seminale, trebuie sa gaseasca aici substratul bioenergetic, care este asigurat de secretia glandelor anexe si care se afla sub dependenta secretiei de testosteron stimulata de LH.
Secretia de hormoni androgeni.
Evaluarea functiei androgenice se face cu ajutorul dozarilor hormonale, in plasma si urina a testosteronului plasmatic total si liber, a glicuronidului de testosteron urinar, dehidroepiandrosteronului (DHA), D4-androstendionului,17-cetosteroizilor, cromatografia 17-cetosteroizilor.
Testosteronul plasmatic este cel mai fidel parametru pentru explorarea functiei testiculare si dozarea sa a fost efectuata de A. Vermeulen, T. Stoica si L. Verdonck prin metoda Gas-Liquid-Chromatographie cu detector cu captura de electroni. Eliminarea urinara a glicuronidului de testosteron, metabolit care reprezinta 1% din productia totala de testosteron, a fost evidentiat in urina de la virsta de 4 ani si excretia sa creste in jur de 8-9 ani si mai ales dupa 11 ani (Vermeulen, Vestergard si colab.). Ca provenienta glicuronidul de testosteron la virsta tinara provine din conversia in testosteron a DHA si a D4-androstendionului, secretati de suprarenala, iar la baiatul puber provine si din testiculi, asa cum arata cresterea glicuronidului de testosteron dupa stimularea cu gonadotrofina corionica .
Dehidropiandosteronul plasmatic sub forma sa sulfoconjugata apare la copil spre virsta de 5 sau 7 ani si concentratia sa creste rapid de la 8 ani, atingind concentratia maxima in timpul pubertatii (Migeon si colab.). Originea DHA-ului este corticosuprarenala la ambele sexe, in copilarie. Testiculul participa la secretia de DHA in copilarie printr-o mica cantitate. Dozarea 17-cetosteroizilor urinari. J. C. Job. si P. Canlorbe gasesc urmatoarele valori : pina la 9 ani, concentratia medie este de 1,2-1,3 mg/24 de ore de la 10-12 ani se remarca o prima crestere de 1,9 apoi de 2,2 mg/24 de ore ; peste 13 ani depaseste 3 mg/24 de ore si curba creste ascendent pina in viata adulta. Prima crestere importanta a 17-cetosteroizilor este de origine cor-ticosuprarenala, fiindca precede cu 2-3 ani debutul cresterii in volum a testiculelor. A doua crestere a 17-cetosteroizilor peste 2,2 mg/24 de ore intre 12 si 13 ani conchide cu debutul dezvoltarii testiculelor si deci au o origine si testiculara. 17-cetosteroizii la fete au acelealsi valori ca si la baieti pina la virsta de 14 ani, dupa care incep sa creasca la baieti spre 16 sau 17 ani, iar la fete ating rapid valoarea de la adulti (Tanner).
Cromatografia 17-cetosteroizilor ne da date privind raportul 11-dezoxi-17-CS-11oxi-17-CS care este inferior valorii de 1, pina la virsta de 7 ani, cind acest raport la ambele sexe incepe sa se inverseze, iar mai tirziu este mult mai crescut la baiat (2,6) decit la fata pubera (1,5). Metabolismul responsabil de aceasta inversiune a raportului este DHA sub forma sulfoconjugata. Dupa unii autori DHA apare in urina intre 8 si 10 ani, impreuna cu eliminarea de androsteron si etiocolanolon sulfo- si glicurono-conjugati.
Estrogenii urinari. Dupa Nathanson si colab. (14) estrogenii in urina sint detectabili de la virsta de 3 ani si apoi eliminarea lor creste dupa virsta de 8 ani asa cum a aratat Tanner. La aceasta virsta estrogenii eliminati sint reprezentati numai de estrona, estradiolul aparind mult mai tirziu. Dupa Sizonenko si colab. excretia de estrogeni devine ciclica cu un an si jumatate inainte de aparitia menstrelor.
Estrogenii plasmatici. Concentratia de estrona si estradiol plasmatic la copii este inferioara 1 ng/100 ml si nu prezinta diferente dupa sex . Incepind de la 6-7 ani la baiat se produce o crestere progresiva a concentratiei estronei care atinge la debutul pubertatii gonadice o concentratie apropiata de cea a adultului. Estradiolul nu apare la baiat decit in cursul pubertatii (Winter si colab.). Se considera ca estrona pina la virsta pubertatii este exclusiv de origine suprarenala, iar estradiolul este esential de origine testiculara .
La fete, s-a constatat o crestere a estradiolului plasmatic incepind din stadiul al II-lea al pubertatii care continua ascendent, pina in stadiul al V-lea pubertar cind atinge valori ca la adult.
Privind tonusul secretor al celorlalti tropi hipofizari se cunosc urmatoarele aspecte. Secretia de STH in copilarie si la pubertate dupa Kaplan si colab. arata valori de 8ng/100 ml intre 0 si 2ani,6ng/ml intre 2 si 4 ani,4ng/ml intre 4 si 8 ani si 3ng/ml intre 8 si 12 ani.
TSH (Tireotrop Stimulator Hormon) dozat biologic se pare ca arata o crestere tranzitorie in populatia tinerelor fete de la 10-18 ani, desi dozarile radioimunologice n-au confirmat acest lucru. Cel putin din punct de vedere clinic, glanda tiroida intra intr-o evolutie pubertara in cursul adolescentei asa cum o arata cresterea metabolismului bazal si a radioiodocaptarii. Hipertrofia glandei tiroide, care se observa frecvent la fete o data cu instalarea pubertatii, se datoreste probabil cresterii capacitatii de legare a tiroxin-binding-globulinei (TBG) sub influenta estrogenilor secretati de ovar ; din aceasta cauza se produce o hipotiroxinemie libera care stimuleaza secretia TSH-ului ce determina hipertrofia glandei tiroide. Hipertrofia tiroidei la baietii la pubertate, apare in mod exceptional. Cresterea tonusului tiroidian la pubertate are o actiune favorabila asupra dezvoltarii pubertare, deoarece se cunoaste ca hormonii tiroidieni sensibilizeaza gonadele la actiunea stimulatorie a gonadotropilor si, de asemenea sensibilizeaza tesuturile receptoare genitale la actiunea hormonilor sexuali.
Glandele corticosuprarenale prin secretia de hormoni sexuali (androgeni, estrogeni si progesteron) evaluata prin cresterea 17-cetosteroizilor, a dehidroepiandrosteronului (DHA), a fractiunii 11-oxisteroizilor de provenienta specifica suprarenala, cit si a estronei pina la pubertate, a facut pe mai multi autori sa le atribuie un rol important in fenomenul de crestere si sexualizare pubertara (adrenarcha) si chiar unii ii atribuie un rol in inducerea pubertatii. Glanda epifizara sau pineala, prin secretie de melatonina exercita o actiune frenatoare modulatorie asupra sexualizarii pubertare prin actiunea sa inhibitorie asupra secretiei de LH.
O dovada in acest sens este aparitia pubertatii precoce la copil prin tumori distructive ale epifizei si a infantilismului genital in caz de hiperpinealism. Moszkowska sustine ca actiunea inhibitorie a melatoninei asupra LH are loc prin inhibitia serotoninei care intervine in productia de releasing-hormon LH. Epifiza si-ar exercita actiunea antigonadotropa printr-un releu hipotalamic si prin reticulata mezencefalica. Efectele pinealectomiei pot fi in intregime suprimate nu prin administrarea de melatonina de sinteza, ci prin administrarea de extracte epifizare. Aceasta presupune ca pineala ar secreta in plus si un factor anti FSH.
DETERMINISMUL PUBERTATII
Pina nu de mult se considera ca pubertatea este declansata de debutul secretiei de gonadotropi hipofizari. Dozarile biologice de gonadotropi in urina, in copilarie, aratau absenta gonadotropilor, dupa constatarile unor autori (Albert, Rosemberg, Wilkins si altii).
O data cu aparitia dozarilor radioimunologice de FSH si LH in plasma si urina, s-a putut stabili ca acesti gonadotropi sint prezenti in ser si in urina la copilul de ambele sexe intr-o concentratie redusa. Unii autori ca Franchimoint si Jab si colab. au aratat ca administrarea de LH-RH (LH-releasig-hormon) la copiii impuberi de sex masculin si feminin determina o eliberare importanta de LH si o crestere moderata inconstanta sau nula de FSH la baieti si moderata la fete. Acest raspuns demonstreaza ca hipofiza poseda o rezerva de gonadotrofine inainte de pubertate.
In copilarie, mecanismul de feed-back hipotalamo-hipofizo-gonadic este prezent si functioneaza normal. In acest sens pledeaza unele fapte experimentale : hemicastratia la sobolanul nou-nascut induce dupa 72 de ore de la interventie, o crestere a volumului testiculului restant, modificare care nu se mai produce daca se administreaza concomitent testosteron (Yagiamure si colab.). Acelasi fenomen a fost demonstrat si la copilul tinar de catre Laron si Zilka. Experientele mai vechi ale lui Kallas (1929) pe sobolanii imaturi in parabioza, sugerau ca in absenta gonadelor secretia de gonadotropi se elibereaza. Acest efect poate fi impiedicat prin administrarea de estrogeni in doza mica, care au efect frenator intens asupra secretiei de gonadotropi (Byrns si Meyer ). Alti autori (Vertes si King) au aratat ca hipofiza anterioara si hipotalamusul anterior poseda receptori citoplasmatici si nucleari care au o mare afinitate la administrarea de estradiol marcat. Aceste fapte amintite demonstreaza ca centrul hipotalamic (gonadostatul) care secreta gonadotropi releasing-hormoni este inhibat in mod normal la copil de catre hormonii sexuali secretati intr-o concentratie scazuta. Gonadostatul in copilarie fiind extrem de sensibil la dozele mici de hormoni sexuali nu permite decit o secretie minima de gonadotropi hipofizari.
Pe de alta parte, unele date clinice si experimentale arata ca unele structuri hipotalamice si limbice (amigdala corticomediala, striaterminalis, cortexul piriform) si melatonina epifizara inhiba tonic secretia hipofizara de gonadotropi de tip pubertar. Pinealectomia induce eliberarea de FSH si LH, iar adiministrarea de melatonina inhiba secretia si eliberarea de LH. Tumorile distructive ale epifizei la copil determina aparitia unei pubertati precoce prin eliberarea hipotalamusului de efectele frenatoare ale epifizei.
O data cu maturizarea centrului hipotalamic, a gonadostatului, pragul de sensibilizare la actiunea feed-back-ului negativ al hormonilor sexuali circulanti, se ridica progresiv, o data cu maturizarea pubertara (J. Bertrand). Ca o consecinta a reducerii senzitivitatii gonadostatului la actiunea hormonilor sexuali circulanti se produce o secretie si eliberarea in plus de gonadotrophin-releasing-hormoni si de gonadotropi hipofizari care determina maturizarea sexuala pubertara.
Maturizarea gonadostatului poate fi explorata prin testul de stimulare cu clomifen, care constituie un excelent test dinamic pentru aprecierea integritatii functiei axului hipotalamo-hipofizo-gonadic, la ambele sexe. P. Franchimont a aratat ca administrarea de clomifen la copiii de ambele sexe, inainte de debutul pubertatii, nu induce nici un raspuns privind cresterea gonadotropilor. dimpotriva se constata adesea, o diminuare a lor, spre deosebire de raspunsul pozitiv la clomifen evidentiat prin cresterea gonadotropilor daca testul se efectueaza la femeia si barbatul adult. Deci lipsa de raspuns la testul de clomifen in copilarie, arata o lipsa de maturizare a gonadostatului. In pubertatea tardiva de origine hipotalamica testul la clomifen este, de asemenea, negativ, pledind pentru aceeasi imaturitate a centrilor hipotalamici.
Concomitent sau ca un efect al maturizarii sale, probabil ca acest gonadostat se elibereaza si de actiunile frenatoare exercitate de formatiunile limbice si de melatonina epifizara. Factorul determinant al maturizarii gonadostatului, primum movens al reducerii senzitivitatii acestuia la hormonii sexuali circulanti, este inca necunoscut. Se pare ca hormonii sexuali si in special estrogenii ar juca un rol important privind acest fenomen. S-a constatat ca, administrarea de estrogeni in doza mica la sobolani incepind din a 26-a zi, accelereaza aparitia pubertatii prin stimularea secretiei de RH-LH si de LH (Taotta si colab., Baraclaugh si Haller ).
Ce rol au glandele corticosuprarenale privind declansarea pubertatii ? Secretia de hormoni sexuali corticosuprarenali (DHA, D4-androstendion, estrona) care precede cu mult timp pubertatea, ar putea fi considerata responsabila de inducerea pubertatii. Acest punct de vedere a fost emis de unii autori (Beas si colab. in 19C6, Steno si colab. in 1967). Tanner a sugerat chiar existenta unui adrenarch-hormon. Daca la fata, estrogenii de origine corticosuprarenala impreuna cu cei de origine gonadica pot fi considerati factori de inducere a feed-back-ului pozitiv privind secretia de gonadotropi releasing-hormoni, atunci ipoteza devine plauzibila si pentru sexul masculin tinind seama de ceea ce sustine Naftolin si colab. , ca testosteronul nu ar actiona la nivelul sistemului nervos central decit dupa ce a fost transformat in estrogeni. Desigur ca acest punct de vedere a lui Naftolin mai trebuie intarit si confirmat si de alti autori.
In afara de factorii neuroendocrini amintiti, o influenta insemnata asupra proceselor de maturizare pubertara o au si : zona de latitudine (temperatura), luminozitatea, alimentatia, factorii sociali economici, tipul relatiilor sociale.
Potrivit unor statistici, in zilele noastre asistam la o instalare mai precoce a pubertatii comparativ cu deceniile din urma si de asemenea, la o crestere a taliei. Astfel talia medie a baietilor de 10 ani a crescut cu 7,5 cm si a fetelor cu 10 cm, asa cum reiese din datele furnizate de masuratorile efectuate in anul 1957, comparativ cu cele din 1923. La sfirsitul secolului trecut, virsta medie a primei menstruatii era de 15,3 ani, iar actualmente este de 13,5 ani. La baieti, de asemenea, pubertatea in timpurile noastre apare mai devreme.
In ultimul timp, mai multi specialisti au atras atentia asupra fenomenului de intensificare progresiva a tuturor proceselor cresterii si dezvoltarii fizice si psihice a copilului, fenomen desemnat sub termenul de "acceleratie" (secular trend). Primele observatii asupra acceleratiei au fost publicate inca din 1878 de catre Ch. Roberts. In ceea ce priveste tara noastra, unele studii arata ca de la sfirsitul secolului al XlX-lea si pina in zilele noastre a avut loc o accelerare a maturarii sexuale in medie cu 2 ani. De asemenea, fenomenul de acceleratie s-a manifestat si cu privire la dezvoltarea somatica. Privind statura, talia, se constata ca valorile medii ale acesteia, in seriile studiate de Banu (1931) sint considerabil mai mici, decit in seriile studiate de Maria Cristescu, recrutate din aceleasi regiuni (1964-1966) - atât din mediul rural - cit si din cel urban si provenind din toate clasele de virsta intre 11 si 16 ani.
Ipotezele care incearca sa explice etiologia fenomenului de secular-trend se bazeaza pe trei categorii de factori : economici, sociali (urbanizare) si genetici. Aceasta problema complexa inca nu este pe deplin explicata.
COMPORTAMENTUL PSIHO-SEXUAL AL ADOLESCENTILOR
Adolescentul se caracterizeaza printr-o afectivitate extrem de mobila, el trecind repede de la entuziasm la depresiune, de la o stare de excitatie la una de apatie, de la curaj la timiditate. Adolescentul devine preocupat de transformarile somatice corporale, de aspectul organelor sale genitale si al caracterelor sexuale secundare, concentrindu-si atentia asupra lor precum si asupra aspectului vestimentar. Uneori, adolescentul (a) este nemultumit de transformarile somatice, dorindu-si perfectiunea. In general, se observa in adolescenta o investigare narcisica si de autoadmiratie. Alti adolescenti se refugiaza in placerea de a minca sau adopta un limbaj vulgar.
Constiinta apartenentei Ia un sex apare de timpuriu, de la virsta de 2-3 ani si sub actiunea factorilor educationali, ai obiceiurilor, ai mediului familial si scolar si a experientei personale se edifica comportamentul psiho-sexual, directionat heterosexual.
Conduita sexuala normala include doua aspecte : obiectul sexual, persoana de care este atras si scopul experientei sexuale, care, in mod normal este cel de procreere ; dar la om, aceste doua componente pot fi disociate datorita caracterului social al relatiilor sexuale.
Pubertatea, care in zilele noastre datorita fenomenelor de acceleratie (secular trend), se instaleaza mai devreme cu circa 2 ani in comparatie cu generatia de altadata, din secolul al XlX-lea creeaza un decalaj intre maturizarea sexuala si maturizarea afectiva, care se instaleaza mai lent si progresiv. In copilarie, intre virsta de 6-12 ani, sentimentul de tandrete predomina perioada virstei scolare pina la pubertate, cu o neta diminuare fata de preocuparile sexuale propriu-zise, datorita unei refulari profunde. La pubertate, odata cu inundarea hormonala a organismului, instinctul sexulal este reinnoit si innobilat de sentimentul dragostei, care favorizeaza integrarea tendintelor sentimentale si sexuale si dirijarea lor catre obiect, catre o anumita persoana a sexului opus. Dar acest lucru nu este usor de realizat, fiindca adolescentul mai conserva unele trasaturi psihologice infantile, incompatibile cu realizarea lui pe plan sexual. Din aceasta cauza, la baieti si fete in adolescenta, trezirea impulsului sexual, a libidoului, se loveste de persistenta unui sistem de represiune sexuala care favorizeaza, indeosebi, la baieti, incidenta crescuta a masturbatiei insotita de un sentiment de culpabilitate.Trezirea tumultoasa a instinctului sexual odata cu venirea pubertatii predispune la aparitia autoerotismului (a masturbatiei) la un numar important de adolescenti si mai frecvent la baieti. Masturbatia de la inceputul adolescentei este un fenomen cvasi-fiziologic si tranzitor, care de obicei dispare odata cu accesul la viata sexuala. Cind totusi autoerotismuil persista si devine inveterat, atunci este considerat ca un simptom al unei nevroze pubertare.Erotismul juvenil natural este amplificat in zilele noastre de preocuparea pentru sex,de literatura si publicatiile pornografice, filme sexy de provocare erotica si ca urmare, tinerii sint tentati sa inceapa mai devreme relatiile sexuale (15-16 ani) iar fetele tind din ce in ce mai mult sa ia initiativa.
Difuzarea mijloacelor anticonceptionale favorizeaza inceperea relatiilor sexuale precoce, deoarece? permite disocierea functiei actului sexual de actul de reproducere.
La discordanta care exista intre maturizarea sexuala si cea psihologica se adauga si lipsa unei maturizari sociale, aceea a imposibilitatii de a avea o raspundere sociala, a efectelor relatiilor sexuale ; aceasta creeaza mari dificultati adolescentului. S-a insistat mult de catre diversi autori, asupra crizei pubertare. In realitate, asa cum remarca E. Kestinberg , criza de adolescenta este o criza de identitate. Adolescentul adopta o atitudine de afirmare a noii sale personalitati, dar in acelasi timp este dominat de dubii si timiditate, avind o atitudine oscilanta intre dorinta si necesitate si teama de a avea acces la viata adulta.
Ideologia dominanta a societatii respective, a unei clase sociale, joaca un rol determinant privind forma pe care o ia criza de adolescenta. O tulburare sexuala care poate sa apara la unii adolescenti este homosexualitatea.
La unii baieti adolescenti se manifesta tendinta de homoerotism sau homosexualitate. Indiferent daca intervine sau nu o predispozitie constitutionala, explicatia acestui fenomen rezida in raminerea si fixarea subiectului la un stadiu infantil al dezvoltarii sale sexuale. Debutul real al acestei tulburari este anterior, inca din copilarie si se situeaza in ambianta familiala, in procesul de identificare sexuala. Baiatul nu se poate identifica cu tatal, din cauza ca acesta a fost resimtit, fie prea autoritar, fie foarte slab si inexistent, fie ca-i devalorizat in fata sa, fiindca a abandonat caminul sau a divortat in circumstante rusinoase ; alteori baiatul a fost crescut de mama sau de ambii parinti cu regretul ca nu a fost fata. Traind in aceste conditii de mediu familial, baiatul se identifica inconstient cu mama si la pubertate, aceasta fixare la imaginea mamei, ii produce o teama, un obstacol ca sa se apropie de sexul feminin.
(Iata deci cit de important este mediul familial in edificarea unui comportament psiho-sexual normal).
Activitatile si tendintele homosexuale constau indeosebi in mingiieri, sarutari si masturbatii manuale reciproce si mult mai rar se trece la actul homosexual, in anumite circumstante oferite de marile orase. Caracteristica acestei tulburari intilnita la unii adolescenti este ambivalenta sexuala, adica o tendinta dubla homo-si heterosexuala, care de obicei va deveni exclusiv heterosexuala cind virilitatea invinge.
Manifestarile homosexuale la fetele adolescente ramin de domeniul fantasmic si exceptional, se pot concretiza in eventualitatea companiei unei amice homosexuale.
alte articole conexe aici!
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!