Porumbar
Prunus spinosa L.
Porumbar ; Fr. : Prunellier, Prunier epineux ; G. : Schlehdorn ; M. : Kokeny ; R. : Sliva kaliuciaia
Caractere de recunoaştere : Planta: Arbust spinos, foarte ramificat, cu aspect de tufă deasă, înalt de 1—2 (3) m ; tulpina : are scoarţă cenuşie, puţin crăpată ; lujeri laterali terminaţi în spini ascuţiţi, lungi de 4—8 cm ; frunze : eliptice, lungi de 2—4 cm şi late pe jumătate, margine dinţată, glabre sau uneori păroase pe faţa inferioară, peţiol de 0,2—1 cm, iar la bază stipele dinţate, mai lungi decît peţiolul; flori : solitare, mici de 1—1,5 cm, apar înaintea frunzelor, pe tipul 5, lung pedicelate, cu petale albe şi stamine numeroase ; fructe : drupe globuloase, lung pedicelate, negre-albăstrui brumate, cu pulpa aderentă de sîmbure.
înflorire : IV—V.
Materia primă: Flores Pruni spinosi — flori cu sepale triunghiular-ovate de 1—3 mm lungime, de culoare verde, petale alungit ovate de 5—8 mm, de culoare albă-gălbuie, staminele de cea 5 mm cu antere galbene sau roşii. Miros slab, caracteristic, gust dulceag uşor astringent.
Fructus Pruni spinosi — fructe globuloase de 1—1,5 cm în diametru, cu suprafaţa exterioară zbîrcită în stare uscată, de culoare albastră-negricioasă, brumate. Fără miros, gust dulceag astringent.
Ecologie şi răspîndire : Plantă extrem de rustică, puţin pretenţioasă la condiţiile de mediu. Este un arbust foarte rezistent la secetă, chiar prelungită, precum şi la ger, chiar cînd solul este dezvelit. Este plantă de lumină directă, nu suportă umbrirea.
Cerinţe foarte reduse faţă de sol, puţind vegeta pe soluri compacte, lutoase sau luto-argiloase, ca şi pe locuri pietroase. Deoarece drajonează puternic, se manifestă ca plantă invadantă.
Altitudinal se întilneşte în zona de cîmpie şi cea colinară, în luminişuri şi margini de păduri, terenuri necultivate, coaste pietroase şi însorite, răzoare, margini de drumuri şi căi ferate, păşuni şi fineţe neîngrijite.
Recoltare : Se poate recolta în toate judeţele ţării. Florile se recoltează în perioada de început a înfloririi, pe timp uscat, deoarece într-o fază mai avansată petalele se scutură cu uşurinţă.
Metode de recoltare pentru porumbar: — prin ciupire, floare cu floare sau prin tăierea unor rămurele mici care se strujesc imediat; prin aceste metode randamentul e mai redus, dar se obţine un produs de calitate superioară ; — prin baterea ramurilor cu un băţ şi colectarea florilor pe prelate puse la baza arbustului ; — prin tăierea ramurilor înflorite, uscarea iar apoi scuturarea lor.
Fructele se recoltează toamna, după căderea brumei (octombrie-noiembrie), care duce la pierderea astringenţei şi mărirea procentului de zaharuri.
Metode de recoltare : — culegere cu mîna, fruct cu fruct; — scuturarea arbustului pe cearşafuri sau prelate.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Florile recoltate prin scuturare se sitează şi apoi se vîntură pentru îndepărtarea spinilor, frunzelor, mugurilor şi corpurilor străine. Fructele de asemenea se trec prin vînturătoare, apoi se selectează fructele rănite, atacate de dăunători, imature.
Uscarea este un factor determinant pentru obţinerea unui produs de bună calitate la produsul Flores. La o uscare lentă florile se înroşesc sau se brunifică, depreciind calitatea produsului. De aceea, în principal se recomandă uscarea artificială foarte rapidă la o temperatură de 40° şi numai în cazul unei ventilaţii foarte bune şi a posibilităţii ţinerii produsului în camere încălzite se va putea face cu bune rezultate şi pe cale naturală.
Fructele se preiau în stare proaspătă şi se usucă numai pe cale artificială, ridicînd treptat temperatura pînă la 60—70° (la ridicarea bruscă a temperaturii, acestea pierd culoarea naturală, zaharurile pot ieşi şi depune la suprafaţă, dînd o culoare albicioasă, se produc caramelizări şi strîngerea fructelor mai multe la un loc în blocuri). Uscarea este terminată odată cu zbîrcirea fructelor.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd pentru flori recepţionarea lor pe două categorii, în funcţie de conţinutul de impurităţi astfel :
Calit. I Calit. II
-flori brunificate v max........................8......................13
-resturi de frunze şi de crenguţe...........5......................7
La ambele categorii sînt admise corpuri străine organice şi minerale — max. 0,5% pentru fiecare, umiditate — max. 13%.
Pentru fructe este prevăzut un conţinut de impurităţi de max. 1% fructe verzi şi max. 1% resturi de codiţe, frunze, rămurele, corpuri străine organice şi minerale —max. 0,5% pentru fiecare, umiditate max. 15%.
Compoziţie chimică: glicozizi cianhidrogeni şi glicocamferozide, flavonozizi etc.
Fructele conţin zaharuri, antociani, prunicianină, acizi organici, polifenoli, gumirezine etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : Florile se utilizează în special în medicina empirică ca diuretic-depurativ, laxativ slab şi mai nou în hipertensiunea arterială.
Fructele sînt utilizate pentru proprietăţile lor astringente ca antidiareic, în afecţiuni renale şi dischinezii biliare.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!