Plop negru
Populus nigra L.
Fr :Peuplier noir ;G.:Schwarzpappel ;M.:Fekete nyarfa ;R.:Asakori.
Caractere de recunoaştere: Planta: Arbore înalt pînă la 30 (35) m şi diametru pînă la 2 m ; tulpina : dreaptă, cu coroană largă, rară, neregulată, cu numeroşi lăstari lacomi ; scoarţa : formează de timpuriu ritidom negricios, brăzdat adînc ; muguri : ascuţiţi, de la conic-alungiţi pînă la fusiformi, adesea curbaţi la vîrf, lungi de 2—3 cm, groşi de 4—8 mm ; culoare brun-gălbuie, la suprafaţă cu un clei cu miros slab aromatic, fiind vîscoşi ; frunze : deltoide (triunghiulare), lungi de 5—10 cm, vîrful prelung ascuţit, margine serată, glabre, peţiol lung pînă la 6 cm, turtit lateral ; fiori : unisexuate, în amenţi pendenţi — bărbăteşti de 4—6 cm, femeieşti mai lungi — 10—15 cm ; fructe : capsule mici (7—9 mm).
înflorire (III—IV — precede puţin înfrunzirea).
Materia primă: Gemmae Populi — mugurii de plop sînt ovoizi nedesfăcuţi, acoperiţi de bractee, ascuţiţi la vîrf, lucioşi, de 1— 2 (3) cm lungime şi 4—6 mm grosime. Sînt răşinoşi la interior, de culoare brună-deschis pînă la brun, cu miros plăcut, răşinos, balsamic, gust amărui aromat. Scoarţa recoltată de pe ramurile tinere este mai puţin utilizată.
Ecologie şi răspîndire : Pretinde multă căldură în timpul verii, rezistînd totodată la ger, de aceea coboară mai jos decît ceilalţi plopi. Prezintă exigenţă redusă faţă de sol, mergînd pe aluviuni şi evitînd solurile compacte sau sărăturoase. Necesită multă umiditate în sol, chiar inundaţii de scurtă durată. Ca urmare, se întîlneşte în regiunile joase, prin zăvoaie, lunci, depresiuni, poieni umede ; spre deal numai exemplare izolate.
Răspîndit în Lunca şi Delta Dunării, precum şi în luncile principalelor rîuri din ţară, în partea dinspre aval a acestora.
Recoltare : Epoca de recoltare — sfîrşitul lui februarie începutul lui aprilie, cînd încep să se umfle mugurii vegetativi. Deoarece recoltarea direct de pe arbore este mai puţin productivă, se urmăreşte unde se fac tăieri, desprinzîndu-se mugurii cu mîna direct de pe ramuri.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării : Uscarea se face cît mai repede, pentru a evita desfacerea ; pe cale naturală se face în aer liber, pe rame sau pe rogojini, hîrtie, iar artificial la temperaturi pînă la 35° (de asemenea pentru a nu se desface şi lipi între ei). Indiferent de tipul de uscare se pun într-un singur strat, pentru a nu se lipi. Randament la uscare 2—2,5/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd muguri nedesfăcuţi, admiţîndu-se ca impurităţi — muguri complet desfăcuţi — max. 1% şi resturi de frunze — max. 0,5%, corpuri străine organice şi minerale — max. 0,5% din fiecare, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică : Mugurii de plop conţin glicozizii fenolici, salicina şi populina, 0,5% ulei volatil format din betulen, α, β şi γ — betulenol, d-humulen, α — cariofilen, compuşi de natură flavonică : crizina şi tectocrizina, cca 1,5% taninuri, rezine, ulei gras, acid malic şi galic, saponine, manitol etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : Acţiune astringentă, antiseptică, uşor antiinflamatoare şi slab analgezică. Mugurii au fost utilizaţi la prepararea unui unguent antihemoroidal (Unguentum populi). Empiric se mai utilizează în reumatism sub formă de infuzie sau decoct. Extern în inflamaţii, leziuni ale pielii, degeraturi sau în loţiuni capilare. Cărbunele de lemn de plop poate fi utilizat ca adsorbant.
Confuzii: Se pot recolta din eroare uneori muguri de la alte specii de plop, în special plop alb (Populus alba) şi plop tremurător (Populus tremula). Deoarece în perioada în care se recoltează mugurii frunzele nu sînt apărute, recunoaşterea se va face după scoarţă şi muguri.
Scoarţa — la plopul negru formează ritidom brăzdat de timpuriu pe cea mai mare parte a tulpinii ; la celelalte specii ritidomul apare numai la arborii bătrîni (cei tineri au scoarţa netedă, alb-cenuşie sau cenuşiu-verzuie) şi se întinde numai la baza tulpinii.
Mugurii — alungiţi, ascuţiţi, lungi pînă la 2—3 cm la P. nigra ; la celelalte specii ovoizi şi mult mai mici (3—4 mm la P. alba şi 6— 7 mm la P. tremula), (fig. de mai jos).
Observaţii: De la Plopul negru o utilizare mai redusă o au :
— scoarţa — căreia i se atribuie proprietăţi tonice, astringente, antiscorbutice şi febrifuge ;
— cărbunele vegetal obţinut din lemnul său — pentru absorbţia gazelor şi substanţelor toxice produse de flora microbiană din intestinul gros.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!