DEVIATII ALE COMPORTAMENTULUI SEXUAL
PERVERSIUNILE SEXUALE
Perversiunile sexuale au suscitat intotdeauna un deosebit interes din punct de vedere medical, sexologic si social. In epoca civilizatiei actuale, singura juisare considerata normala, singura placere sexuala licita, este aceea care se obtine prin relatii sexuale cu un partener de sexul opus, adica prin heterosexualitate, care respecta legile naturale si sociale. Deci orice activitate si conduita sexuala care depaseste acest cadru natural si legal al moralitatii admise este considerata deviatie sexuala. Daca din punct de vedere fiziologic,medical si social aceasta definitie a activitatii sexuale normale este satisfacatoare, in practica curenta, insa, este dificil de precizat limita care separa normalul de anormal. Intr-un act sexual normal, in momentul orgasmului, satisfactia poate provoca o mimica sau unele atitudini ale partenerilor care uneori sint expresii ale bucuriei, alteori ale durerii. Si in activitatea sexuala normala a unor cupluri in timpul paroxismului voluptuos, se pot regasi sub forma anodina lejere muscaturi, mici zgirieturi etc, amprente ale unuia dintre parteneri. Dar atita timp cit aceste gesturi nu sint violente, nici dominante in cursul actului sexual si nici absolut necesare obtinerii orgasmului, ele se pot incadra, pina la un anumit grad, in limitele normale. Raporturile sexuale umane normale se insotesc de cuvinte sau de gesturi ale partenerilor, care exprima fie o dorinta de dominatie, fie o supunere a unuia din parteneri de catre celalalt.Din punct de vedere strict sexual, conduita sexuala masculina are tendinta de dominatie, de impunere, pe cind conduita sexuala feminina, include supunere, pasivitate si uneori sacrificiu. Daca se tine seama de considerentele amintite, atunci devine foarte dificila fixarea momentului unde sfirseste starea de sanatate si unde incepe perversiunea. Dar fiindca omul nu este numai o fiinta biologica, ci si una sociala, relatiile lui sexuale se impun a fi incadrate in normele de convietuire admise de societatea respectiva.
SADISMUL SI MAZOCHISMUL Aceste perversiuni sexuale se pot intilni ambele la acelasi individ sau individa, sau izolat, una constituind reversul celeilalte si avind intr-un anumit grad un caracter complementar. Sadismul (denumirea vine de la marchizul De Sade) reprezinta obtinerea satisfactiei numai prin dureri provocate partenerei sau partenerului. De obicei, nevoia sadica este satisfacuta prin batai ale partenerei (partenerului) cu palmele sau prin lovituri, prin muscaturi, zgirieturi etc. In alte cazuri, sadicul simte nevoia de a-i produce partenerei mai ales suferinte morale, umilind-o sau devalorizind-o. De asemenea, exista femei sadice care se complac in a umili in diverse moduri pe partener pentru a-i esua actul sexual. Dupa ce a provocat excitatia sexuala a unui barbat special ales, evita sa-l satisfaca, comportindu-se astfel premeditat. Mazochismul (denumirea vine de la S. Mazoch) in forma pura reprezinta obtinerea placerilor sexuale, numai suportind o suferinta fizica sau morala. Asemenea individe (indivizi) cer partenerilor lor sa le dea lovituri, sa le raneasca sau sa le umileasca. in cazul mazochismului feminin, juisarea sexuala nu este in functie de coltul propriu-zis, ci in functie de dominatia, violenta si agresivitatea barbatului si ca atare este obtinuta numai prin suferinta fizica sau morala. Sadismul si mazochismul se pot intilni fie la aceiasi subiect, fie intr-o situatie de reciprocitate, in care cei doi parteneri sint unul intotdeauna sadic si celalalt intotdeauna mazochist, sau ei pot inversa aceste roluri. Din punct de vedere clinic, sadismul se poate manifesta sub forma lui majora, in care partenerul nu obtine orgasmul decit provocindu-i partenerei suferinte uneori considerabile, mergand pina la raniri grave, mutilari sau chiar moarte. In domeniul crimelor sexuale, sadismul ocupa primul loc si reprezinta deci o entitate patologica periculoasa pentru societate.Un exemplu de criminal sadic este citat in literatura ,cazul Vacher, un barbat de 28 de ani cu o figura sireata si inofensiva, care a avut la activul sau 12 asasinate, urmate de viol de tinere si tineri ciobani, perversiunea lui sadica neavind preferinte pentru un anumit sex. Daca marchizul De Sade, acest personaj care a trait spre sfirsitul secolului al XVIII-lea, a reprezentat si a dat numele sadismului, iar Mazoch la jumatatea secolului al XlX-lea - pe cel al mazochismului, in realitate ei nu au inventat nimic, deoarece asemenea dezechilibrati sexuali au existat si in societatea antica si din pacate, se intilnesc si in societatea moderna de azi. Din punct de vedere etiopatogenic, sadismul si mazochismul, ca si alte perversiuni sexuale, sint expresia unei dezvoltari psihosexuale incomplete sau dizarmonice, datorita unor influente nocive succesive ale modulul de viata. Cercetarile de psihanaliza au adus contributii importante in privinta perversiunilor sexuale, subliniind faptul ca acestea nu sint decit componente partial integrate in sexualitatea adulta matura, in decursul dezvoltarii psihosexuale a individului. Fiecare perversiune ar fi rezultatul unei stari de fixatie sau de regresiune a personalitatii psihosexuale a individului, la un anumit stadiu anterior, imatur sau arhaic al sexualitatii. In sprijinul acestor afirmatii vin si unele fapte. Unele tendinte sadice sau mazochiste isi au originea intr-un traumatism psihic infantil, determinat de exemplu de vederea din intimplare a desfasurarii unui act sexual al parintilor si interpretat de un copil ca un act sado-mazochist. Alteori, fixatia se realizeaza prin conditionarea reflexa; astfel, un copil batut de parinti, ispasindu-si astfel greselile comise de el, se simte usurat si indirect, agresivitatea fata de el devine o sursa de satisfactie. In cazul mazochismului la femei, acestea relateaza adesea ca simteau o placere atunci cind in copilarie erau certate sau batute de parinti sau de fratii lor mai mari. De altfel, in anamneza femeilor perverse se pot gasi complexe infantile nerezolvate, erori educative importante, traumatisme psihice sau frustratii afective esentiale, cu ocazia primelor raporturi sexuale cu sexul opus. Freud insista asupra faptului ca perversiunea ca structura psihica pare sa ocupe locul opus nevrozei si ar fi cliseul sau negativ. In timp ce nevrozatul este inhibat in privinta impulsurilor sale sexuale si le traieste considerindu-le ca fenomene daunatoare, nocive, perversul da curs liber impulsurilor sale sexuale care-i provoaca mai greu conflicte personale (cu explicatia celor in legatura cu societatea) si din a caror realizare el simte satisfactie.In realitate, perversul da libertate impulsurilor sexuale, deoarece la el nu mai actioneaza puterea inhibitorie a centrilor nervosi si apare astfel dezechilibrul psihic sexual. Actualmente majoritatea cercetatorilor sint inclinati sa considere perversiunile sexuale mai degraba ca pe un cliseu negativ al psihozei decit al nevrozei, pentru ca la perversi se evidentiaza mecanisme de aparare si de regresiune a personalitatii lor psihice foarte apropiate de cea a psihopatilor. Totusi in practica, se regasesc atitudini de tip pervers, cel putin partiale sau periodice, care reprezinta simptome ale unui anumit tip de nevroza. Se intampla relativ rar ca un sadic sau un mazochist sa vina din proprie initiativa sa consulte medicul. Adesea partenera, o ruda sau o autoritate judiciara cer ca individul pervers sa fie consultat. Ca posibilitati terapeutice in caz de sadism, cind perversul este foarte excitat si nevoile lui erotice pot deveni periculoase, se recomanda administrarea de sedative si mai ales de neuroleptice, sau administrarea de estrogeni in doze mari. Un tratament, care se adreseaza intr-o masura mai mare etiopatogeniei acestor perversiuni, este psihoterapia si psihanaliza cu toate dificultatile pe care le ridica acest gen de tratament la acesti bolnavi.
EXHIBITIONISMUL Exhibitionismul este o perversiune destul de raspindita si dezaprobata intens de societate. El consta in expunerea de catre barbat a organelor genitale in fata uneia sau mai multor fete sau femei necunoscute si, de obicei, in locuri publice. Exhibitionismul se intilneste la ambele sexe, dar se manifesta mai distinct si este mult mai frecvent la barbat. Actul mictiunii, nedeghizat al subiectilor in stare de ebrietate, cu scleroza senila sau din motive urgente (hipertrofie de prostata) nu constituie exhibitionism, ci o lipsa de pudoare. De retinut ca, adevaratii exhibitionisti deseori, simuleaza o nevoie urgenta de mictiune pentru a avea motive de autoaparare in fata legii. Exhibitionismul se prezinta sub mai multe variante clinice:cel compulsiv are intentia sa fie vazut si sa socheze victimele sale;cel mai frecvent el vizeaza fetele adolescente sau pre-pubertare,altii se expun numai in fata femeilor adulte. Caracteristic pentru exhibitionismul compulsiv este ca individul presimte necesitatea actului exhibitionist cu aproximativ 30 de minute inainte,prezentind un stadiu prodromal care poate incepe cu ilaritate, apoi neliniste,cefalee si iritabilitate care apoi duc la o stare de tensiune ce poate dura 24-48 de ore.Actul de exhibitionism se poate manifesta zilnic,timp de mai multe saptamini,dupa care individul intra intr-o perioada de acalmie timp de mai multe luni. Altii se expun cu o anumita regularitate de la o frecventa de o data pe saptamina, pina la 1-2 ori pe an. Exhibitionistii propriu-zisi in cazul expunerii "cu succes",care consta mai ales din vederea victimei anxioase sau ramasa perplexa, se simt relaxati numai prin simplul act al expunerii, desi unii se pot masturba si ejacula in timpul sau dupa exhibitionism.Putini dintre ei pot avea un orgasm spontan in timp ce se expun. Dupa consumarea actului exhibitionist, acest gen de satisfactie este urmat de o stare de depresiune si de remuscari intense. Cu timpul, ei ajung la adoptarea unor atitudini stereotipice. Pe unii din copii, victime ale unor astfel de molestari, aceste acte ii pot tulbura, iar pentru unele fete mai sensibile pot constitui adevarate traume sexuale. Deoarece exhibitionistii au o comportare ordonata si normala la locul lor de munca, atunci cind sint prinsi si acuzati, pot veni in ajutorul lor sa-i apere, colegii de serviciu sau parintii. Exhibitionismul se mai poate prezenta si ca un simptom al unei nevroze sau psihopatii. Exhibitionismul simptomatic din cadrul unor psihoze se poate intalni in : epilepsie, schizofrenie, dementa senila, paralizie generala progresiva (cind are frecventa maxima si se intalneste si la femei), in debilitatea mintala si la maniaci. Exhibitionismul alcoolicilor nu trebuie etichetat cu usurinta ca atare, deoarece, uneori, acesti indivizi sint de fapt exhibitionist! compulsivi,care incearca sa-si invinga anxietatea prin bautura. Exhibitionismul intilnit la psihopati poate prezenta un pericol social, deoarece unii dintre ei devin furiosi si violenti. Originea exhibitionismului propriu-zis ca perversiune trebuie cautata in erori educative care au dus la o dezvoltare psihoafectiva alterata. In antecedentele unui exhibitionist, se poate constata ca in tineretea lui o femeie i s-a expus provocator o data sau de mai multe ori, fapt ce i-a produs o excitatie intensa (poate prima din viata lui) cu care ocazie si-a expus si el membrul.Chiar daca nu a survenit actul sexual in fantezia lui, expunerea reciproca a sexului anatomic a ramas excitantul cel mai intens al sexualitatii sale psihice. In comparatie cu exhibitionismul masculin, la femei nu se poate vorbi de o perversiune bine delimitata cu un scop de realizare specifica care sa duca la orgasm. Mai degraba la femei se poate vorbi de componente exhibitioniste, care pina la un anumit grad fac parte din sexualitatea feminina normala.Deja in anumite atitudini de seductie feminina se recunosc usor elemente de exhibitionism.Este stiut ca in timpul desfasurarii actului sexual, femeia simte nevoia de a-i fi admirata frumusetea corporala. Atunci insa cind elementele de exhibitionism la o femeie devin dominante in timpul raportului sexual si determinante pentru obtinerea satisfacerii erotice, in acest caz se poate vorbi de exhibitionism patologic.
Voyeurismul reprezinta o stare obsesionala a unor indivizi, indeosebi barbati,care incearca prin toate mijloacele sa asiste la desfasurarea unui act sexual. Pentru femei, acest fenomen nu depaseste pragul unei simple curiozitati morbide momentane. Fara indoiala ca, si in activitatea sexuala normala a unui cuplu exista elemente de exhibitionism (caracteristice pentru conduita feminina) si elemente de tip voyeurist (caracteristice pentru conduita masculina).
ALTE PERVERSIUNI SEXUALE Pedofilia este perversiunea caracterizata prin impulsuri erotice dominante sau exclusive fata de copii.Se intilneste indeosebi la sexul masculin. La femei, pedofilia in general,se manifesta sub forma unei initieri sexuale a unui baiat mic sau a unei fetite, fara sa devina o preocupare sexuala predominanta. Pedofilia gaseste un numar apreciabil de adepti printre batrini sau la unii pseudoeducatori. Se disting doua categorii clinice : pedofilia compulsiva (erotica) si pedofilia simptomatica. Pedofilia compulsiva survine mai ales la barbati si se manifesta printr-o atractie erotica, si impulsuri sexuale care scapa autocontrolului,fata de copii maturi. Ea poate fi tandra sau agresiva.In varianta tandra, atractia erotica este mai ales pentru baietii mici (pedofilia homoerotica), iar in varianta agresiva interesul sexual se dirijeaza indeosebi catre fetite. Pedofilia agresiva este uneori greu de deosebit de sadismul compulsiv. Pedofilia homoerotica nu intra in categoria homosexualilor reali,deoarece ei sint incapabili sa fie stimulati sexual de catre un barbat adult.In relatiile normale cu femei ei pot avea dificultati sexuale cind pedofilia nu este exclusiva. Pedofilia simptomatica se intilneste la dementii senili si presenili, la unii traumatizati cranieni, la schizofreni si oligofreni. Pedofilia este realizata fie numai prin manifestari erotice in care exista un interes afectiv foarte puternic pentru copilul ales,fie prin atingeri masturbatorii sau tentative de penetratie anala. Uneori, pedofiliei i se asociaza componente sadice, exhibitioniste sau voyeuriste. Fetisismul. In timp ce interesul erotic al unui individ este dirijat fie catre un partener heterosexual sau homosexual, la cei cu fetisism, acesta este indreptat indeosebi catre piese vestimentare ale unei partenere dorite, cunoscute sau necunoscute. Fetisismul se intalneste indeosebi la barbati. La femei acesta se confunda cu necesitatea de a se inconjura de un simbol "falic" generic, apartinind unui partener indragit sau unui personaj idealizat.O anumita legatura poate sa existe intre tendintele fetisiste si impulsurile cleptomane care sint mai raspindite la femei decit la barbati. Narcisismul,o alta pervertire a instinctului sexual, consta in dragostea si atractia de sine (denumirea vine de la Narcis, care facind baie intr-un riu si privindu-se, s-a indragostit de propriul sau nud). Dupa cum arata Maranan, narcisismul, cultul pentru sine, este o forma larvara a cultului fata de acelasi sex si poate reprezenta o introducere la homosexualitate. De mentionat ca unele componente fetisiste si narcisiste se pot intilni si in relatiile sexuale normale, dar acestea sint cu totul incidentale si foarte atenuate si nu reprezinta o renuntare la viata sexuala normala. Zoofilia este o perversiune a instinctului sexual, in care se manifesta atractia erotica fata de animale.Zoofilia se poate intilni la ambele sexe. La barbati se intalneste mai ales in mediul rural,la indivizii care vin in contact prelungit cu animale si sint lipsiti de posibilitatea unor relatii sexuale normale.La femei, zoofilia se intalneste in mediul citadin, sub forma unei atractii erotice pentru animale domestice.De notat ca, in timp ce la femei acest gen de activitate perversa se poate stabiliza si poate inlocui orice alta forma de activitate sexuala,la barbat aceasta nu are decit o valoare compensatorie, din lipsa unor posibilitati de relatii sexuale normale.
alte articole conexe aici!
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!