Lycopodium clavatum L.
Pedicuţă
Fr. : Lycopode ; G. : Keuliger Barlapp, Keulen Brlapp ; M. : Kapcsos korpafu ; R. : Plaun bulavavidnîi
Caractere de recunoaştere : Planta: specie perenă, tîrîtoare cu ramuri ascendente; rădăcina ramificată dicotomie; tulpina tîrîtoare, lungă de 0,5—1 m, cu numeroase rădăcini adventive filiforme cu ramuri ascendente de 5—15 cm şi frunze foarte dese, mici, întregi, liniare, ascuţite şi terminate printr-o aristă; sporangii sînt grupaţi în spice sporifere cîte 2 (3) pe un pedicel cu sevame (bractee rărite) ; pe axul spicului sînt sporofile triunghiulare care poartă un sporange reniform cu numeroşi spori galbeni.
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
Formarea sporilor (VII—IX).
Materia primă: „Lycopodii herba" (F. R. IX), ramurile fără spice şi fără tulpini tîrîtoare cu frunze tulpinale mici, lineare, ascuţite, terminate la vîrf printr-o aristă incoloră. Trebuie să-şi păstreze culoarea verde după uscare, să nu aibă miros, iar gustul este dulceag astringent. La Pedicuţă ramurile fertile sînt ramificate dicotomie spre deosebire de L. annotinum unde sînt simple.
Lycopodium sporae (F.R. IX), sporii de culoare sulfurie, alunecoşi la pipăit, nu au gust, iar mirosul este uşor răşinos. Sînt foarte mici (30—35 microni), avînd la suprafaţă nişte îngroşări reticulate, marginea apărînd dinţată. Pe una din feţe se află trei striuri radiare în formă de stea. Datorită aspectului caracteristic pot fi uşor diferenţiaţi mai ales la microscop faţă de polenul de conifere, amidon sau de polenul altor plante. Sporii de Pedicuţă plutesc pe apă, iar aruncaţi în flacără se aprind cu o uşoară explozie viu luminată. Prin ardere nu produc nici fum şi nici miros.
Observaţii: Pentru protecţia plantelor de Lycopodium, a căror dezvoltare este foarte lentă (20—30 ani), este interzisă smulgerea tulpinilor. Se vor recolta numai ramurile, cu foarfecă, deasupra tulpinilor tîrîtoare. De altfel, materia primă care conţine resturi de tulpini; se respinge la recepţie.
Ecologie şi răspîndire: începînd de pe coastele dealurilor prin păduri umede, molidişuri, brădete sau păduri de amestec, pe locuri pietroase pînă în zona montană şi subalpină.
Are aceeaşi răspîndire ca şi L. annotinum, dar mai frecventă decît această specie, în special în Carpaţii Orientali (judeţele Suceava, Bistriţa-Năsăud, Harghita, Mureş, Neamţ, Bacău, Vrancea), în Munţii Maramureşului, în Carpaţii Meridionali (judeţele Buzău, Prahova, Braşov, Argeş, Vîlcea, Sibiu, Hunedoara) si în Munţii Apuseni (judeţele Bihor şi Cluj).
Recoltare: Partea aeriană se recoltează în iulie-august la maturarea spicelor sporifere (se recunoaşte după culoarea galbenă), prin tăierea cu foarfecă a ramurilor ascendente, fără să se smulgă tulpina tîrîtoare, pentru a proteja specia, căci creşterea se face foarte încet (20—30 ani) ; de altfel produsul care conţine resturi de tulpini se respinge la recepţie. Spicele se taie şi se separă în cutii de carton.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării : Pentru produsul Lycopodii herba se curăţă ramurile de resturile îngălbenite de la bază şi se pun la uscat în locuri umbrite şi bine aerisite, astfel încît uscarea să se facă cît mai rapid. Uscarea artificială se face la 40—50°. Randamentul de uscare este 2—3/1.
Pentru produsul Lycopodium sporae spicele sporifere se usucă la soare, pe hîrtie, în cutii sau vase curate. Datorită uscării sporangii se deschid şi sporii cad pe hîrtie. După uscarea completă şi scuturarea spicelor, astfel încît sporangii să se golească, se sitează printr-o sită cu ochiuri mici, apoi prin una fină de mătase. Sporii se usucă în continuare la soare sau în alte locuri călduroase, feriţi de curenţi de aer care-i pot antrena. 1 kg de spori uscaţi se obţine din 14—16 kg spice.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd :
Pentru Lycopodii herba ramurile verzi fără cele bazale îngălbenite (se admit părţi decolorate max. 3%) ; corpuri străine organice şi minerale — max. 1% pentru fiecare ; umiditatea maximă — 13%.
Pentru Lycopodium sporae se admit resturi de plantă care rămîn pe sită — max. 0,2%; nu se admit corpuri străine minerale sau organice, iar umiditatea maximă admisă este de 6%.
Compoziţie chimică:Din părţile aeriene ale speciilor de Lycopodium s-au izolat pînă în prezent ,în special în ultimul deceniu,peste 35 alcaloizi a căror structură şi acţiune farmacodinamică nu a fost încă complet elucidată.
Speciile L. clavatum şi L. annotinum au compoziţia chimică asemănătoare şi conţin alcaloizi mai puţin toxici decît specia L. selago. Dintre compuşii primelor două specii menţionăm : clavatina, annotina, licopodina, clavatoxina ş.a., iar ca alcaloid secundar nicotină. Alături de alcaloizi, în părţile aeriene ale plantei mai sînt substanţe de natură triterpenoidă, 2,1 — episeratriolul, substanţe de natură flavonoidică, substanţe minerale.
Sporii conţin peste 50% acizi graşi (acid hexadecenic), acid dioxi-stearic şi alţi acizi graşi esterificaţi cu glicerina, fitosterine şi peste 40% membrană celulară.
Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice : Pentru părţile aeriene : vezi L. selago.
Sporii, datorită proprietăţilor sicative, se întrebuinţează extern în dermatologie, eczeme, pudrarea pielii la copii, în cosmetică. In practica farmaceutică la conspergarea pilulelor.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!