Plantago major L., P. media L., P. lanceolata L.

 

Pătlagina lată,Pătlagină moale,Pătlagină cu frunza îngustă


Fr. Plantam; G.: Wegerich; M. Utifu; R.: Podarojnik.


Caractere de recunoaştere: Planta : Specii erbacee, perene, înalte de 10—40 cm, cu frunze dispuse în rozetă bazală, cu tulpini florifere drepte, foarte comune şi uşor de recunoscut; partea subterană: rizom gros şi scurt, cu numeroase rădăcini fasciculate; tulpina aeriană nefoliată, cilindrică, netedă, uşor brăzdată, poartă în vîrf inflorescenţe sub formă de spic cilindric, lung de 2—6 cm (P. major şi P. media) şi spic ovoidal sau scurt cilindric gros de 5—8 mm (P. lanceolata). Frunzele lat ovale, întregi sau slab dinţate, nepăroase (P. major), eliptice sau lat eliptice şi păroase pe ambele feţe (P. media) şi lanceolate pînă la liniar lanceolate, lanat păroase pe peţiol şi păroase sau glabrescente pe limb (P. lanceolata). Florile: pe tipul 4, foarte mici (pînă la 2 mm) gălbui sau uşor brun-violaceu-deschis; Fructele: capsule ovoidale, lungi de 2—4 mm, cu 6—30 seminţe la P. major şi P. media, iar la P. lanceolata doar cu 2 seminţe negricioase lungi de cca 2 mm .

 

 

 

 

specii de patlagina
From selene

 

 

 

Fig. — Speciile genului Plantago:


A —Comparaţie între aspectul frunzelor la Plantago lanceolata (L), P. media (Md) şi P. major (Mj);

B — Comparaţie între nervaţiunea frunzelor la Plantago major (Mj) şi Alisma plantago-aguatica (Al);

C — Comparaţie între aspectul frunzelor de Plantago lanceolata (L) şi Digitalis lanata (D) (original)

 

patlagina
From selene

 

 

plantago major
From selene

 

 

patlagina lata
From selene

 

 

 


Înflorire: V-X (P. major, mai tardiv, începînd de la sfîrşitul lui iunie).


Materia primă: Folium Plantaginis lanceolatae — sînt de formă alungit-lanceolată, ascuţite la vîrf, cu peţiol subţire şi lung, cu nervuri paralele mai vizibile pe partea inferioară, lungi de cea 20 cm şi late pînă la 4 cm, cu marginea întreagă sau îndepărtat denticulată, păroase pînă la glabrescente cu peţiolul lanat păros de obicei. De culoare verde specific, cu pete brune rezultate din uscare în proporţie de maximum 10%. Fără miros specific, cu gust acrişor amărui.


La noi se admite şi amestecul de frunze din cele trei specii (Folium Plantaginis species) care are elementele specifice de identificare descrise la caracterele de recunoaştere ale plantei pentru fiecare specie în parte.


Ecologie, răspîndire în flora spontană şi zonare în cultură: Specii cu un spectru ecologic foarte larg, cu o mare plasticitate la condiţii foarte variate de vegetaţie. Astfel, nu are pretenţii deosebite faţă de lumină (suportînd şi semi-umbra), faţă de temperatură (suportînd bine temperaturile excesive din iarnă şi vară), umiditate (în cultură însă dă rezultate bune dacă se asigură o umiditate suficientă) şi sol, vegetînd bine pe orice tip de sol, mai puţin pe cele prea grele. P. major creşte chiar pe locuri bătătorite, nisipoase, unde alte specii nu rezistă.


În flora spontană cele 3 specii se întîlnesc pe margini de drumuri, în păşuni, buruienişuri, ca buruieni în culturi (mai ales în culturi de trifoi unde este buruiană caracteristică), de la cîmpie şi pînă în zona alpină, în întreaga ţară.
În cultură este introdusă numai Pătlagina îngustă (P. lanceolata) care se poate cultiva în întreaga ţară (experienţa cea mai mare o deţine judeţul Cluj).


Tehnologia de cultură: Pătlagina îngustă nu manifestă pretenţii speciale faţă de planta premergătoare. Se recomandă să urmeze după prăsitoare care lasă terenul curat de buruieni şi bogat în substanţe nutritive. Poate reveni pe acelaşi loc după 4 ani. Subliniem că este contraindicat să se cultive de acelaşi producător Pătlagina îngustă şi Degeţelul lînos deoarece asemănarea este foarte mare şi cel de al doilea este toxic, încît trebuie eliminată orice posibilitate de amestec.


Se recomandă o arătură adîncă de 22—25 cm urmată de o grapă puternică cu bară de nivelare. Pînă toamna tîrziu terenul se va menţine curat de buruieni prin lucrări repetate, ori de cîte ori va fi nevoie, cu polidiscul în agregat cu grapa.În ziua însămînţării terenul se va lucra cu combinatorul şi tăvălugul. Sub arătura de toamnă se recomandă introducerea a cîte 45—50 kg/ha s.a. fosfor şi potasiu, iar primăvara, printre rînduri, aceeaşi doză de azot. Rezultate bune s-au obţinut şi cînd la planta premergătoare s-au dat 20—25 t/ha gunoi de grajd bine fermentat.
În anul II şi următorii (planta fiind perenă poate rămîne în cultură 3—4 ani cu producţii constante) de vegetaţie, se recomandă introducerea printre rînduri a cîte 25—30 kgfha s.a. fosfor, potasiu şi azot.


Pătlagina îngustă se seamănă toamna tîrziu, înainte de îngheţul permanent şi cînd temperatura medie zilnică ajunge Ia 3—4°C. Semănată astfel, datorită umidităţii din toamnă şi iarnă, primăvara devreme planta răsare bine şi uniform.


Cînd nu poate fi executată toamna, însămînţarea se poate face şi primăvara devreme, în ferestre. Pentru însămînţarea unui hectar sînt necesare 5 kg sămînţă cu puritatea de 95%, germinaţia de 80% şi umiditatea maximă 12%. Greutatea medie a 1000 seminţe este cea 1,144 g, iar la un gram intră în medie 874 seminţe. Însămînţarea se execută cu maşinile SU-29 sau SUP-21 la care se ataşează cutii pentru seminţe mici şi limitatoare de adîncime la brăzdare. Intervalul de însămînţat este de 40—50 cm între rînduri, iar adîncimea de semănat va fi de 0,3—0,5 cm. Maşinile de semănat vor avea în agregat tăvăluguri uşoare sau imediat după semănat, terenul se va tăvălugi. Sămînţă se amestecă cu material inert (într-un volum de 3 ori mai mare decît materialul de înmulţire).


Prima praşilă se execută primăvara, cît mai devreme, imediat ce se disting rîndurile pentru a se rupe crusta formată din topirea zăpezii şi a se distruge eventualele buruieni. Se are grijă ca rîndurile să nu fie acoperite de pămînt.


Pînă la recoltarea frunzelor se execută trei praşile la intervale de 2—3 săptămîni, în funcţie de starea fizică a terenului şi de dezvoltarea buruienilor.
Plantele se răresc în aşa fel încît pe un metru liniar să rămînă 25—30 fire, iar plivitul se face odată cu praşila a două şi a treia.


Terenul bătătorit cu ocazia recoltării frunzelor se afinează cu cultivatorul sau cu sapa. Toamna, la sfîrşitul perioadei de vegetaţie, se execută ultima praşilă. începînd cu al doilea an de cultură se execută patru praşile.
Evaluarea producţiei se face cu 4—5 zile înainte de recoltare, după metoda folosită la evaluarea degeţelului lînos.
Frunzele se recoltează cînd au lungimea între 12—15 cm şi sînt verzi, înainte şi în timpul înfloririi plantelor. Recoltarea se face cu secera pe timp uscat.


Seminţele se recoltează numai de la plantele sănătoase, bine dezvoltate, cînd spiculeţele devin brune şi uscate. Energia germinativă este de 4 zile, iar facultatea germinativă durează peste 10 zile.


Recoltarea produsului din flora spontană: Perioada de recoltare este îndelungată, atît înainte de înflorire, cît şi în tot timpul înfloririi, din mai şi pînă în octombrie. Ea se face pe timp uscat, după ce se ridică rouă, astfel: cu o mînă se strînge rozeta de frunze, iar cu cealaltă se taie de la nivelul solului.
Dacă planta este în masă, se poate cosi.


Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Din produs se înlătură tulpinile, frunzele îngălbenite şi cele atacate de insecte. Uscarea se face cît mai repede, pentru a se evita brunificarea, la umbră, în locuri cît mai bine aerate, frunzele fiind întinse în strat subţire pe rame, pe hîrtii puse pe podele.
Pe cale artificială se usucă la 40—50°.
Randamentul la uscare 6—9/1.


Condiţiile tehnice de recepţie pentru Folium Plantaginis lanceolatae admit ca impurităţi frunze total brunificate — max. 4% (restul pot avea pete brune rezultate din uscare — max. 10%) şi resturi din tulpina florală — max. 4%, corpuri străine organice — max. 0,5% şi minerale — max. 1%, umiditate — max. 13%.
Folium Plantaginis species va fi format din frunze provenite de la oricare din cele 3 specii descrise admiţîndu-se ca impurităţi — frunze total brunificate — max. 10% şi resturi din tulpina florală — max. 1%, corpuri străine organice şi minerale — max. 1% pentru fiecare, umiditate — max. 13%.
Prezenţa frunzelor de Degeţel lînos (Digitalis lanata) în produs, chiar în cantitate redusă, duce la respingerea întregului lot, dat fiind toxicitatea degeţelului.


Compoziţie chimică: mucilagii formate în special din xiloză, acid poliuronic, pentozane etc.; aucubină sau aucubozid care prin hidroliză dă aucubigenină şi o moleculă de glucoza; o trioză, planteoza, tanin, glicozizi, saponine, zaharuri, ulei volatil, rezine, substanţe proteice, carotenoizi, filochinonă, vitaminele A, C şi K, substanţe antibiotice etc. Seminţele conţin proteine, ulei gras, tanin etc.


Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice: Datorită mucilagiilor, planteozei şi unor produşi de hidroliză au proprietăţi emoliente şi laxative, iar datorită taninurilor şi aucubozidului au proprietăţi astringente şi antipruriginoase. Sînt indicate în bronşite cronice; local în prurit sau ca astringent şi cicatrizant (frunza proaspătă). în special seminţele au acţiune laxativă.


Medicina populară le atribuie efecte hemostatice, cicatrizante, antiinfecţioase.
Intră în compoziţia Siropului de pătlagină şi în compoziţia ceaiului anti-bronşitic nr. 2.


Confuzii: La recoltare se pot produce confuzii cu specia Alisma plantago-aquatica L. (Limbariţă sau Pătlagină de baltă) care creşte în locuri cu umiditate excesivă şi are frunzele asemănătoate cu ale pătlaginei late. Caractere de deosebire: — nervaţiunea penată (la P.major arcuată) (fig.); — peţiol cilindric, spongios la interior (la P.major este în formă de jgheab şi se văd nervurile foarte fibroase care se trag ca nişte aţe).
În depozit se pot face confuzii extrem de periculoase cu frunzele de Digitalis lanata Ehrh. (Degeţel lînos), extrem de toxice, care seamănă cu cele de Pătlagină îngustă (P. lanceolata). De aceea, frunzele de Digitalis lanata nu se vor ţine decît în magazii speciale pentru plante toxice şi se vor prelucra separat.


Caractere de deosebire (fig.):
— nervaţiune penată (la P. lanceolata paralel-arcuată) ;
— frunze sesile (la P. lanceolata peţiol lung);
— peri numai pe marginea frunzei (la P. lanceolata peri rari pe ambele feţe ale frunzei).





 

      

 


Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!