Pagina 1 Pagina 2 Pagina 3 Pagina 4
Fam. Araliaceae
Plante lemnoase, uneori tîrîtoare sau agăţătoare, cu frunze alterne, întregi sau palmat-lobate ; flori pe tipul 5, grupate în umbele ; fructe bace sau drupe.
Iedera(Hedera helix L.)
Fam. Malvaceae
Plante ierboase, mai rar lemnoase, cu frunze alterne stipelate, cel mai adesea palmat lobate. Aparatul vegetativ prezintă peri şi glande cu mucilagii. Florile mari, solitare sau grupate în inflorescenţe cimoase au o remarcabilă unitate de structură în cadrul familiei, cu caliciu unit din 5 elemente (dublat adesea de un al doilea înveliş numit calicul), corola din 5 petale libere, androceu cu numeroase stamine concrescute, în jurul gineceului. Fructul este o capsulă cu mai multe loji.
Speciile din această familie au utilizare în terapeutică, fie pentru substanţele mucilaginoase pe care le conţin, fie pentru fibrele care după prelucrare dau vata, feşile şi tifonul.
Zămoșița(Hibiscus trionum L.)
Nalbă mare(Althaea oficinalis L.)
Nalbă de gradină(Althea rosea)
Nalbă de cultură(Malva glabra)
Nalba mica(Malva neglecta)
Fam. Geraniaceae
In ţara noastră specii erbacee, cu peri glandulari, frunze alterne, rar întregi, cel mai adesea palmat sau penat divizate. Flori pe tip 5, actinomorfe, bogate în organe nectarifere. Fructul deosebeşte uşor familia, fiind o capsulă rostrată, avînd aspectul unui cioc de pasăre.
Unele dintre speciile acestei familii sînt bogate în tanoizi iar altele în uleiuri volatile formate în special din geraniol şi citronelol, precum şi mici cantităţi de alcool fenil-etilic care le imprimă un miros de trandafiri.
Năpraznic(Geranium robertianum L.)
Fam. Rhamnaceae
Arbuşti cu frunze simple, alterne sau aproape opuse, cu flori mici, actinomorfe, pe tipul 4 sau 5, grupate în cime axilare, fructe drupe sau capsule.Sub aspect terapeutic, multe dintre speciile acestei familii conţin derivaţi antracenici, care le imprimă acţiunea purgativă.
Crușin(Rhamnus frangula L.)
Verigariu,Spinul cerbului(Rhamnus cathartica L.)
Fam. Cruciferae
Familie de plante ierboase anuale, bienale sau perene, cu o deosebită constanţă a structurii florii, pe tipul 4, cu elemente florale dispuse în cruce, androceu cu 4 stamine mai lungi şi 2 mai scurte ; florile în general în raceme ; frunze simple sau adînc divizate ; fructe silicve sau silicule. La numeroase specii, organele vegetative joacă şi rol de organe de rezervă.În ţesuturile lor conţin heterozide care prin hidroliză sub acţiunea mirozinazei, un ferment localizat în celule specializate sau chiar în celulele în care există şi heterozidul, pun în libertate substanţe volatile (izotiocianaţi) cu acţiune revulsivă, rubefiantă asupra pielii. Mirozinaza este localizată fie în seminţe, fie în organele subterane ale plantei, părţi care reprezintă principala materie primă a cruciferelor. Pentru punerea în libertate a principiilor active este necesară distrugerea celulelor printr-o acţiune mecanică.
Alte specii furnizează uleiuri semisicative, gliceride ale acidului gras erucic, iar altele (genurile Cheiranthus şi Erysimum) conţin glicozide cardiotonice de tip cardenolidic.
Traista ciobanului(Capsella bursa-pastoris (L.)Medik)
Muștar negru(Brassica nigra (L) Koch. (Sinapis nigra L.))
Muștar alb(Sinapis alba L.)
Fam. Lythraceae
Plante ierboase, viguroase, specifice locurilor umede, cu frunze întregi, opuse, flori hermafrodite, grupate în inflorescenţe terminale racemoase, cu înveliş floral dublu, pe tipul 6 (rar 4) ; fructul capsulă.Conţin flavonozide, compuşi polifenolici, în special tanoizi care le conferă proprietăţi astringente.
Răchitan(Lythrum salicaria L.)
Fam. Berberidaceae
În general arbuşti cu frunze alterne, cu flori hermafrodite pe tipul 3, cu periant dublu, în raceme, cime sau panicule. Ovarul cu o singură carpelă, fructul în general o bacă.Majoritatea lor au frunzele spinos-dinţate sau frunze transformate în ghimpi. Nu au aparat secretor.Unele din speciile genului Podophyllum care nu cresc la noi conţin ca principii active lignanele cu proprietăţi antitumorale, iar cele două specii din ţara noastră care cresc spontan. Berberis vulgaris L. şi Leontice odessana Fisch., conţin alcaloizi derivaţi izochinoleinici.
Drăcilă(Berberis vulgaris L.)
Fam. Gentianaceae
Plante ierbacee răspîndite mai ales în zona montană şi alpină, cu frunze opuse, nestipelate, flori grupate în cime, pe tipul 4 sau 5, cu elemente unite, stamine sudate pe tubul corolei. Fruct capsulă care se deschide prin 2 valve.
Conţin în majoritate substanţe amare, care le conferă proprietăţi tonice, stomachice, aperitive.
Trifoiște de baltă(Menyanthes trifoliata L.)
Țintaură(Centaurium umbellatum Gilib.)
Ghințura galbenă(Gentiana lutea L.)
Fam. Moraceae
Arbori sau arbuşti, exclusiv de cultură, cu frunze întregi, simple sau lobate, flori unisexuate mici în amanţi. Fructe — achene sau drupe mici cărnoase, reunite în fructe false.
Dud alb ; Dud negru (Morus alba L. ; Morus nigra L.)
Fam. Gramineae
Familie cu extrem de numeroşi reprezentanţi (la noi numai cu specii ierboase) din punct de vedere botanic cu o mare unitate de structură care se manifestă prin: tulpină de tip pai cu internoduri goale şi noduri umflate (cu excepţia Zea mays L. — porumbul care are măduvă). Frunzele au teaca despicată înf ăşurînd un întreg internod, peţiolul lipseşte iar limbul este liniar, între teacă şi tulpină se găseşte o anexă specifică numită ligulă care împiedică pătrunderea apei şi putrezirea tulpinii, iar la baza limbului se află două urechiuşe. Florile sînt pe tipul 3, hermafrodite (excepţie porumbul la care sînt unisexuate), nude, adaptate la polenizarea prin vînt; ele sînt grupate în inflorescenţe de tip spic compus, panicul, mai rar spic digitat. Fructul cariopsă. Reprezintă cea mai importantă familie pentru alimentaţie şi furajare, avînd numeroase întrebuinţări şi în industrie.
Încrengătură care cuprinde talofite uni sau pluricelulare, fără clorofilă, care nu-şi pot sintetiza substanţele organice, pe care le iau de pe substrat mort (saprofite) sau viu (parazite).
Corpul lor vegetativ numit miceliu este alcătuit din filamente (hife), care la cele superioare pot da false ţesuturi! (pseudo-parenchimuri). Ca substanţă de rezervă este glicogenul. Cele mai evoluate au corpuri de fructificare mari, cu forme diferite.
Unele dintre ele sintetizează substanţe active extrem de importante în practică (alcaloizi, antibiotice, vitamine şi altele).
Fam. Hypocreaceae + Claviceps purpurea
Cornul secarei(Claviceps purpurea)
(Pteridofite)
Sînt primele plante superior organizate, la care se deosebesc organe adevărate (rădăcină, tulpină, frunze) şi ţesuturi bine distincte.
Nu au flori, se înmulţesc prin spori care se dezvoltă în organe specializate numite sporangi care se găsesc fie la axila frunzelor, fie grupaţi în spice terminale sau grupaţi în sori pe faţa inferioară a frunzei.
În general sînt adaptate la un climat mai umed, crescînd pe locuri umbroase, de obicei in pădurile din zona dealurilor şi a munţilor pînă în golul alpin. Dintre ele unele au aplicaţii în terapeutică sau în practica farmaceutică datorită prezenţei floroglucidelor (Polypodiaceae), altele datorită acidului silicic sau unor saponine cu acţiune diuretică (Equisetaceae). După cercetările din ultimii ani, se pare că alcaloizii din altă familie de pteridofite (Lycopodiaceae) ar avea unele perspective în fitoterapie.
Fam. Lycopodiaceae
Pedicuţă(Lycopodium clavatum L.)
Brădişor(Lycopodium selago L.)
Cornişor(Lycopodium annotinum L)
Fam. Equisetaceae
Coada calului(equisetum arvense)
Părul porcului(Coada calului mare)-equisetum maximus
Barba ursului de bahne(equisetum palustre)
Fam. Polypodiaceae
Feriga(Dryopteris filix-mas (L.) Schott)
Lichenii sînt talofite formate prin asocierea simbiotică a unei ciuperci cu o algă verde sau albastră, la care se adaugă şi o bacterie fixatoare de azot din genul Azotobacter. Această asociere permite lichenilor să se instaleze în condiţii extrem de grele, în care alte plante nu pot supravieţui, prin aceasta fiind considerate ca specii pioniere.
Lichenii sintetizează substanţe specifice, cum ar fi unii hidraţi de carbon (lichenina, izolichenina, pustulanul ş.a.), acizi lichenici alifatici (acid protolichesterinic, usnic, acid ventosic ş.a.), triterpene, depside, depsidone, chinone, xantone, substanţe colorante etc.
Lichenii au importanţă economică, fiind utilizaţi ca furaje, coloranţi vegetali în industria farmaceutică şi cea a parfumurilor.
Fam. Parmeliaceae
Lichenul de piatră (Cetraria islandica (L.) Ach.)
Lichen de conifere (Parmelia furfuracea Ach.(Evernia furfuracea L. ))
Fam.Usnaceae
Lichenul de stejar (Evernia prunastri Ach.)
Reguli de comportare si primul ajutor în cazul intoxicațiilor cu plante medicinale
Lista articolelor traduse in limba engleza ( Angela Iancu )
Pagina 1 Pagina 2 Pagina 3 Pagina 4
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!