Păducel
Crataegus monogyna Jacq. Crataegus oxyacantha L.
Fr.: Aubepine ; G.: Weissdorn ; M.: Galagonya ;R. : Boiarîşnik adnopesticinîi
Caractere de recunoaştere paducel: Planta: Arbuşti pînă la arbori înalţi de 3—8 (10) m, spinoşi ; tulpina : scundă, neregulată, cu coroană rară,pendentă, ajungînd de multe ori la suprafaţa solului ; frunze : rombic-ovate cu lobi adînci pînă la 1/2 limbului, dînd aspect penat-lobat (la C. monogyna) sau numai cu 3 lobi puţin adînci (C. oxyacantha), lungi pînă la 5—7 cm, verzi lucitoare pe faţa superioară, pe dos verde deschis,cu stipele la bază ; flori : în corimbe erecte, albe, pe tipul 5, cu petale rotunde, cu un singur ovar (C. monogyna) sau două ovare (C. oxyacantha) ; fructe : ovoide, roşii, de 7—10 mm, cărnoase (partea cărnoasă provine din receptacul, fiind deci fructe false), sîmburi — 1 (la C. monogyna) sau 2 (C. oxiacantha).
diferenta între speciile medicinale şi C.pentagyna,K.pentagyba,C.nigra
daţi click pe imaginea de mai jos pentru a vedea imaginea la dimensiunea completă!
Înflorire : IV—V (VI).
Materia primă: Folium Crataegi — frunze variabile ca formă : lat-ovate, rombic ovate sau rombic obovate ; la bază ascuţite sau trunchiate, lungi de 3—5 (7) cm, coriacee, pe faţă lucioase, verzi,glabre, pe dos de culoare verde mai deschisă, penat lobate sau inegal sectate, cu 3—7 (9) lobi. Lobii care pătrund mai mult de jumătatea laminei sînt numai spre vîrf neregulat simplu sau dublu seraţi (C. monogyna). La C. oxyacantha frunzele sînt numai cu 3 (5) lobi care abia pătrund pînă la jumătatea laminei.
Flores Crataegi — flori cu peduncul de maximum 1 cm, cu sepale triunghiulare, rotunjite sau ascuţite, glabre sau păroase la interior.Petalele rotunde, de 5—6 mm, de culoare alb-crem. Au cca 20 stamine,cu un stil (foarte rar 2). Miros caracteristic, gust uşor astringent.
Folium Crataegi cum floribus — este format din buchete de flori cu frunze la bază, cu o rămurică de maximum 1 cm. Miros caracteristic,gust amărui.
Fructus Crataegi — în stare uscată este format din fructe ovale sau globuloase cu suprafaţa zbîrcită, fără pedicel, de 8—15 mm în diametru,de culoare brun-roşcată la exterior şi galben-roşcată la interior, cu 1—3 seminţe ovat-alungite, de 2—4 mm. Miros slab, gust dulceag.
Ecologie şi răspîndire : Specie puţin pretenţiosă faţă de sol şi climă,cu caracter xerofit. Se acomodează la condiţiile cele mai variate, preferind totuşi staţiuni călduroase şi pante însorite. De asemenea, se acomodează la soluri foarte variate, chiar pe cele mai uscate şi compacte. Pretenţii ceva mai ridicate faţă de lumină. Se întinde din zona de stepă unde formează tufărişuri, pînă în zona de deal şi chiar munte, în lizierele pădurilor sau în stratul de arbuşti al pădurilor mai luminoase (în special stejar) ; invadant în păşuni şi poiene. Uneori poate forma masive întinse — ex. Cărbunari — jud. Caraş-Severin. Răspândit în toate judeţele ţării (C. oxyacantha este răspândit mai mult în sud-estul ţării).
Recoltare : Toate produsele se culeg numai pe timp uscat, de preferinţă în zilele însorite. In special florile, culese pe ploaie sau rouă, se brunifică foarte uşor, depreciindu-se.Florile şi bucheţelele de flori cu frunze se recoltează la începutul deschiderii florilor, incepînd din a doua jumătate a lui aprilie în sudul şi vestul ţării în regiunile de cîmpie, continuînd eşalonat în cursul lunii mai pentru zonele de deal şi munte.Frunzele au o perioadă de recoltare mai lungă,înainte, în timpul sau după înflorire, pînă în iunie-iulie, iar fructele in septembrie-noiembrie cînd se înroşesc.
Metode de recoltare: — florile — prin ciupire sau prin prinderea între degete a inflorescenţei şi tragerea mîinii în sus, astfel ca în palmă să rămînă florile fără pedunculi (lungimea acestora de max. 1 cm) ;— bucheţele de flori cu frunze şi frunzele — prin strujire, fie direct pe arbust, fie prin tăierea rămurelelor şi curăţarea lor ulterioară. Deoarece arbustul este ghimpos se pot confecţiona palmare simple din pînză groasă cusută în mai multe cu care se evită zgîrieturile ; fructele — se culeg direct de pe arbust, fără codiţă. Toate produsele se culeg numai în coşuleţe sau lădiţe, evitîndu-se sacii unde datorită lipsei de aer şi presării se încing, se lovesc şi se depreciază.
Pregătirea în vederea prelucrării: Florile, bucheţelele de flori cu frunze şi frunzele se usucă pe cale naturală la umbră, în locuri cît mai aerate, de preferat în poduri acoperite cu tablă, în strat subţire, astfel încît uscarea să se facă cît mai repede. La uscător se face la o temperatură pînă la 35°. Fructele se usucă pe cale naturală la soare,în strat subţire, întorcându-se din cînd în cînd pentru a se usca uniform,iar pe cale artificială în uscătorii la 70°.
Randamentele la uscare : flori şi bucheţele de fiori cu frunze 4—5/1, frunze 2—3/1, fructe 2—3/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : — pentru flori — culoarea crem şi codiţa de cel mult 1 cm, admiţîndu-se ca impurităţi max. 5% flori brunificate şi max. 1% resturi de rămurele, corpuri străine organice şi minerale — max. 0,5% pentru fiecare, umiditate — max. 13% ; — pentru bucheţele de flori cu frunze ca impurităţi admise — flori brunificate — max. 5%, frunze brunificate — max. 2%, resturi de ramuri de la buchetul floral ce depăşesc 1 cm — max. 2%, corpuri străine minerale şi organice — max. 0,5% pentru fiecare, umiditate — max. 13% ; pentru frunze — impurităţi admise : frunze brunificate — max. 5%, resturi de ramuri ce depăşesc 1 cm — max. 2%, corpuri străine organice şi minerale — max. 0,5% pentru fiecare, umiditate max. 13% ; — fructele proaspete trebuie să aibă culoare roşie, să conţină fructe înnegrite — max. 2%,fructe imature — max. 1%, resturi de ramuri, frunze, codiţe — max. 3%,corpuri străine organice şi minerale max. 0,5 pentru fiecare, iar umiditatea să fie cea normală a fructelor proaspete ; — fructele uscate — capătă culoarea brun-roşcată ; pot conţine fructe înnegrite arse — max. 3%,fructe imature — max. 1% alte părţi din plantă — max. 3%, corpuri străine organice şi minerale — max. 0,5% pentru fiecare, umiditate — max. 14%.
Compoziţie chimică : foarte bogată. În părţile înflorite cu frunze se află acidul crategic care este de fapt un complex format din compuşi triterpenici : acid crategolic, neotegolic şi acantolic ; acid ursolic şi oleanolic; derivaţi de natură flavonoidică : hiperozidul, un ramnozid al vitexinei, leucoantocianidină, un heptaoxiflavonbiozid cu acţiune cardiotonică, cvercetină, acid clorogenic, acid cafeic, amigdalină, colină, sorbitol,vitamina C ; amine : trimetilamina şi amilamina ; ulei volatil ce conţine aldehidă anisică ; taninuri de natură catehică, pectine, săruri minerale etc.
Fructele conţin : taninuri de natură catehică, vitaminele Bt şi C,antociani, flavonoizi, acizi tartric, citric, ursolic, oxalic, nicotinic, clorogenic, sorbitol, colină, acetiloolină, glucoza, fructoză, pectine, ceară, ulei gras, substanţe minerale. Seminţele nu conţin principii active.
Acţiune farmacodinamică-utilizări terapeutice : La fel de complexe ca şi compoziţia chimică, produsele farmaceutice din frunzele,florile şi fructele de păducel acţionează sinergic asupra aparatului cardiovascular şi asupra sistemului nervos central. Astfel, efectele simpaticolitice, hipotensive arteriale, vasodilatatoare în special asupra coronarelor şi acţiunea sedativă asupra sistemului nervos central a acestor specii au fost demonstrate de majoritatea cercetătorilor prin experimentări pe animale de laborator şi au fost aplicate clinic cu bune rezultate.
In doze terapeutice, extractele de păducel constituie unul dintre importantele medicamente de origine vegetală care dau bune rezultate în dereglările cardio-vasculare. Se aplică pentru acţiunea vasodilatatoare generală şi specifică pentru coronare, ca sedativ în nevroze cardiace şi ca hipotensiv uşor. Dă rezultate bune şi în anghina pectorală şi este un apreciat sedativ vegetal. Rezultate favorabile se obţin prin asocierea cu digitalicele. Frunzele cu flori intră în compoziţia ceaiurilor antiastmatic şi calmant împotriva tulburărilor cardiace, iar fructele în ceaiul calmant.Intră în produsul farmaceutic românesc Pasinal. Confuzii: In flora spontană a României se mai întîlnesc şi speciile C. nigra W. et K. şi C. pentagyna W. et K., ambele pe coaste însorite,prin stejărete. Ele se deosebesc de speciile medicinale prin : — număr mai mare de stile (5) în floare faţă de 1—2 la speciile medicinale ; acestea rămîn persistente şi la fructe, care au o culoare mai închisă, negricioasă sau purpurie ; — pedicelii florilor şi caliciul cu peri deşi lînoşi (la cele medicinale glabri),
Prepararea şi administrarea infuziei
Infuzia de păducel se prepară dintr-o linguriţă de flori sau frunze, la 250 ml de apă. Infuzia se poate face şi din fructe de păducel, dar în acest caz este nevoie de 2 linguriţe. Se dă în clocot se lasă 15 minute în repaus, după care se strecoară. Din infuzia astfel preparată se bea 1 cană dimineaţa şi 1 cană seara, cu înghiţitul mici şi rare.Se poate administra şi pulberea obţinută prin zdrobirea fructelor uscate. Doza recomandată constă într-un vârf de cuţit, de 3 ori pe zi.Eficienţa tratamentului cu preparate din păducel presupune administrarea pe o perioadă îndelungată, de cel puţin 6 luni pe an.
Contraindicaţii
Nu se administrează la bolnavii cu cardiopatii valvulare,edeme cardiace,cu afecţiuni cardiace în stadiu avansat.Înainte de administrare este indicată consultarea medicului.Folosirea remediului trebuie supravegheată de medic!
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!