Obligeana
Acorus calamus L.
Obligeană; Fr. Acore aromatique; G.: Kalmus; M.: Orvosi kâlmos; R. Air
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie erbacee-perenă, cu exemplare erecte, înalte pînă la 1,50 m, neramificate, cu miros aromatic carac¬teristic; partea subterană: rizom orizontal gros, cărnos, lung de 0,3—1 m (uneori pînă la 1,5 m), articulat , cu 1—2 rînduri de rădăcini adventive gălbui, groase şi ramificate; tulpina aeriană: cu 4 muchii evidente, poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă; frunze: cu teacă lungă care porneşte din rizom şi înconjură baza tulpinii, limb ensiform (în formă de sabie), lung de 30—70 cm şi foarte îngust (doar 1—2 cm), cu nervura mediană foarte pronunţată pe ambele feţe; flori: grupate într-o inflorescenţă de tip spadice, cărnoasă, lung de cea 10 cm, cu cîteva sute de flori verzui înşirate în rînduri drepte, amintind de un ştiulete de porumb miniatural; fructe: bace rosietice alungite, de obicei sterile.
Înflorire: V-VII.
Materia primă: Rhizoma Calami — formată din bucăţi de rizom curăţate sau necurăţate de suber, de 3—6 cm lungime şi 1,5—2 cm grosime. Suprafaţa rizomului este de culoare roşie-brună. Se observă cicatricele fostelor frunze ca nişte dungi în formă de semilună de culoare mai deschisă. De asemenea, se observă numeroase urme ale rădăcinilor îndepărtate. Fractura rizomului este netedă, de culoare albă-roză, uneori gălbuie. Mirosul este plăcut aromat, gustul aromatic, amar.
Ecologie, răspîndire în flora spontană şi zonare în cultură: Factorul ecologic de bază
este umiditatea în exces, planta vegetînd la marginea bălţilor şi apelor curgătoare, în locuri
mlăştinoase, în general acolo unde nivelul apei nu e prea mare şi aceasta se retrage periodic.
Staţiuni unde planta se găseşte în masă sînt cunoscute în judeţul Timiş (Satchinez, Cenei,
Bogda, Beresgău, Banloc), Bihor (Sîntandrei),Caraş-Severin (Pojejena), mai fiind citată şi
în judeţele Alba, Cluj, Sibiu, Mehedinţi, ca şi în nordul Moldovei (judeţele Botoşani, Suceava, Iaşi). Datorită acţiunilor de desecare,planta îşi restrînge permanent arealul, astfel încît se impune extinderea ei în cultură, unde poate pune în valoare terenuri mlăştinoase sau cu apă freatică aproape de suprafaţă, improprii altor culturi, în zonele cu climă mai blîndă din sudul şi vestul ţării.
Tehnologia de cultură: Obligeana se dezvoltă bine în condiţiile climei din ţara noastră, pe terenurile irigabile, cu substrat argilos, situate de-a lungul rîurilor, lacurilor, bălţilor şi în orezăriile intrate în asolament, cu condiţia ca acestea să nu fie secătuite. Foloseşte cu eficienţă sporită terenurile mlăştinoase improprii altor culturi agricole. Nu poate reveni pe acelaşi teren mai devreme de 4—5 ani.
Terenul care urmează să fie cultivat cu obligeana se ară la adîncimea de 27—30 cm, se nivelează şi se împarte în parcele de 0,25 ha, despărţite între ele prin diguri înalte de 30 cm pentru a putea fi inundate pe timpul vegetaţiei, la un nivel de 4—5 cm înălţime. La arătura de bază se recomandă introducerea a 20—30 t/ha gunoi de grajd bine fermentat. în lipsa acestuia se vor da 50—70 kg/ha s.a. fosfor, 30—50 kg/ha s.a. potasiu şi 30—50 kg/ha s.a. azot.
Avînd în vedere că plantarea rizomilor se face toamna, în luna octombrie, terenul trebuie pregătit după ce a fost eliberat de planta premergătoare.Înainte de plantare rizomii se taie în bucăţi de 5-6 cm lungime, cu cel puţin un internod şi se plantează orizontal la o adîncime de 8 cm. Între rînduri se lasă un interval de 60 cm, între plante pe rînd o distanţă de 50 cm. Marcarea rîndurilor se face în lung şi în lat cu marcatorul. La un hectar este nevoie de 31 000 rizomi în greutate de 700—800 kg.
Primăvara, după ce plantele răsar, terenul se inundă cu un strat de apă de 4 —5 cm înălţime. Se are grijă ca apa să nu acopere complet plantele pentru a nu se asfixia. Plantele rămîn inundate tot timpul vegetaţiei, cu mici întreruperi, cînd trebuie să se procedeze la afînarea terenului şi la curăţirea de buruieni. Lucrările de întreţinere se repetă de 2—3 ori pe vară. Pentru aceasta, după evacuarea apei, terenul se lasă 2—3 zile pentru a se zvînta.
După executarea lucrărilor de plivire şi afînare terenul se inundă din nou cu un strat de apă de 4—5 cm. Toamna apa se evacuează.În anul al doilea de cultură, primăvara de timpuriu terenul se afinează şi se inundă la fel ca în anul precedent. în continuare se aplică aceleaşi lucrări de întreţinere ca în primul an.
Rizomii se recoltează în toamna anului al doilea de cultură, cînd sînt bine dezvoltaţi, după evacuarea apei şi zvîntarea terenului. Se scot din pămînt cu cazmaua, plugul sau maşina de recoltat cartofi la o adîncime de 20—30 cm.
Un hectar cultivat cu obligeana poate produce 2 500—3 500 kg rizomi în stare deshidratată.
Recoltarea produsului în flora spontană: Rizomii se recoltează toamna în septembrie-noiembrie şi chiar şi primăvara în martie-aprilie, dacă nivelul apei este scăzut, cu ajutorul unor greble sau furci.
Rizomii mici se îngroapă din nou în mîl pentru a se asigura perpetuarea speciei. Tot în acest scop nu se face recoltarea pe întreaga suprafaţă, în ras, ci se lasă din loc în loc exemplare de obligeana.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După recoltare, rizomii se spală imediat de mîl, se curăţă de rădăcini, se îndepărtează părţile aeriene, se scurtează în fragmente de 10—15 cm, iar cei mai groşi se despică.
Dacă se solicită ca produsul să fie cojit, această operaţie se face imediat după recoltare, la umbră, pentru ca rizomii să nu se înnegrească.
Zvîntarea durează cîteva zile, după care se pun la uscat în încăperi bine aerisite, chiar încălzite; la uscarea artificială nu se depăşesc 35° pentru a nu se pierde uleiurile eterice.
Randamentul la uscare 3—5/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să nu conţină rizomi sub 1 cm diametru. Se admit ca impurităţi max. 5% resturi de tulpini şi rădăcini şi max. 5% rizomi brunificaţi la interior, corpuri străine organice — max. 1% şi minerale — max. 2%, umiditate — max. 14%.
Compoziţie chimică: ulei volatil (1,5—3,5%) conţinînd azaronă, aldehidă azarilică, sescviterpene, a-pinen, calamol, calamen, camfen, camfor, cugenol etc, în funcţie de provenienţă; vitamina Bx şi C, tanin, o substanţă amară-acorina, colină, zaharuri, rezine, săruri minerale etc.
Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice: are acţiune tonic-amară eupeptică şi carminativă; unele cercetări mai recente au pus în evidenţă posibilitatea utilizării rizomului asociat cu alte plante cu rezultate bune în nevroze, insomnie, neurastenie şi în epilepsie. Datorită azaronei are proprietăţi antibacteriene şi insecticide.Se utilizează şi în industria lichiorurilor şi în parfumerie.Intră în compoziţia ceaiului tonic aperitiv şi în formula Ulcerotratului.
Confuzii: împreună cu Acorus cresc şi alte specii cu rizomi ca de exemplu Iris pseudacorus L. — Stînjenelul de baltă cu flori galbene şi Rumex hydro-lapathum Huds. — Ştevia de baltă (posibilităţile de confuzie sînt exclusiv pentru materia primă, căci după aspect obligeana este complet diferită). Diferenţierea se face după mirosul aromatic caracteristic numai lui Acorus {celelalte sînt inodore).
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!