Nimfomania

HIPERSEXUALITATEA LA FEMEIE.Nimfomania,Erotomanie!. La femeia adulta, excesul de hormoni estrogeni se traduce, uneori printr-un erotism excesiv si prin modificari functionale si organice (la nivelul tractului genital). La femeia adulta, excesul de hormoni estrogeni se traduce, uneori printr-un erotism excesiv si prin modificari functionale si organice (la nivelul tractului genital).

In hiperestrogenismul prin leziuni organice (foliculom, folicul persistent, ovarita sclerochistica, hiperplazie tecala, tumoare a granuloasei) predomina tulburarile genitale pina la constituirea hiperplaziei glandulochistice uterine cu aparitia menometroragiilor, in timp ce in hiperestrogenismul functional (prin dereglarea hipotalamo-hipofizo-ovariana) si relativ (insuficienta hepatica, insuficienta progesteronica), predomina tulburarile neuro vegetative si sindromul de tensiune premenstruala.

Erotismul excesiv feminin apare si in alte dereglari endocrine extrahipofizoovariene, cum sint hiperandrogenismul, hipertiroidismul moderat. De asemenea, mai poate apare in tuberculoza cronica, alcoolismul incipient, pruritul vaginal etc.

Comportamentul sexual excesiv al femeii este etichetat de medici si de public sub diversi termeni : nimfomanie, hipersexualitate sau erotomanie. Este bine sa lamurim semnificatia fiecarui termen utilizat. W. Pasini da urmatoarele definitii :

- hipersexualitatea se defineste printr-o activitate sexuala superioara mediei grupului social de apartenenta si spre deosebire de nimfomanie, are un scop specific sexual normal sau pervers si este mai bine autocontrolata ;

- nimfomania reprezinta o necesitate necontrolabila si nepotolita de a avea relatii sexuale independent de faptul ca sint satisfacatoare sau nu ;

- erotomania reprezinta un comportament sexual inadecvat care are la baza un delir cu tema erotica si se intilneste in unele psihoze ; in faza maniacala a psihozei maniaco-depresive, in schizofrenie, in paralizia generala progresiva sau in dementa senila.

Din cele trei categorii clinice amintite, merita mai multa atentie primele doua. Hipersexualitatea se refera fie la un comportament sexual normal dar excesiv, fie patologic pervers. In cazul hipersexualitatii perverse actul sexual nu este realizabil si satisfacator decit in circumstante particulare si cu un anumit partener. Actul sexual nu este supus vointei si are tendinte perverse inconstiente. Comportamentul feminin hipersexual se defineste in functie de numarul partenerilor, de frecventa si calitatea raporturilor sexuale in comparatie cu media grupului unei populatii anumite. Etiopatogenia comportamentului hipersexual nu este intrutotul clarificata. Se admite ca temperamentul hipersexual ar fi o parte integranta a constitutiei biologice. La rindul ei constitutia biologica este determinata de factori genetici si influentata de factori din mediul intern si extern. Mediul extern influenteaza comportamentul sexual prin factori psihologici, sociali, in cadrul experientei traite. In ceea ce priveste influenta factorilor din mediul intern si indeosebi ai celor de origine endocrina asupra comportamentului sexual, unii autori au studiat erotismul feminin excesiv la un numar de femei intre 20 si 45 de ani si le-au grupat in urmatoarele categorii :

- femei hiperhipofizofoliculinice (cu hiperfoliculinie prin exces de hormoni gonadotropi hipofizari) ;

- femei hiperhipofizoluteinice (cele cu exces de progesteron prin suprastimulare gonadotropa hipofizara) ;

- femei cu hiperandrogenism (cele care au o secretie crescuta de androgeni de origine suprarenala sau prin tumori masculinizante de ovar);

- femei hipertiroidiene.S-a constatat ca femeile cu hiperfoliculinie de origine hipofizara au o excitabilitate strict vaginala si excitatiile exterioare ramin la ele fara nici un raspuns sau determina reactii minime. Orgasmul lor s-ar produce numai pe cale vaginala.Conformatia corporala a acestui tip de femei ar fi urmatoarea : talia mai scunda, durdulii, cu sinii ceva mai dezvoltati. Ele acuza sindromul de tensiune premenstruala (congestie mamara cu mastodinii, uneori cefalee, edeme ciclice, laxitate ligamentara, fragilitate capilara). Din punct de vedere afectiv, aceste femei prezinta o sensibilitate exagerata, excitabilitate intensa si, de asemenea, se deprima usor in cadrul unei labilitati psihoafective si neuro-vegetative. Sint mai mult egocentrice si instinctul matern la ele este putin dezvoltat. Au vointa si putere de munca fizica si intelectuala.In ceea ce priveste actul sexual din cauza excitabilitatii crescute, obtin usor orgasmul pe cale vaginala ; uneori, pot prezenta orgasme repetate intr-un act sexual normal. Ca potenta, de obicei, aceste femei intrec pe barbati. Unele hiperfoliculinice, pe fondul de excitabilitate crescuta, din cauza unor traume psihice minore, pot ajunge la deliruri erotice, iar din punctul de vedere al geloziei, aceasta este linistita, muta, dar torturanta. Dozajul hormonal al gonadotropilor la femeile cu hiperfoliculinie, prin stimulare centrala hipofizara, a pus in evidenta o crestere neta a gonadotrofinelor urinare (FSH), in timp ce hormonii estrogeni secretati sint putin sau normal crescuti, iar pregnandiolul urinar este scazut. Deci in aceste cazuri este vorba mai mult de hiper-foliculinie relativa prin insuficienta progesteroniea. La femeile hiperhipofizoluteinice, la care exista o secretie crescuta de progesteron prin exces de LH hipofizar, se observa un erotism exagerat, care este mai mult instinctiv, dictat de sentimentul matern. Ele au aptitudini de procreatie deosebite si sint cele mai atasate mame fata de copii. Ele sint de talie mijlocie sau scunde si solide, fara sa aiba tendinta la obezitate. La femeile care prezinta o secretie in exces de hormoni androgeni (de origine suprarenala sau ovariana) predomina excitabilitatea clitoridiana. Din punct de vedere statural sint de talie mijlocie sau scunde si prezinta o pilozitate discreta (hirsutism) mai mult sau mai putin de tip masculin, sint stenice si uneori agresive. Ele au o afectivitate putin dezvoltata, predomina egocentrismul, iar instinctul lor matern este slab dezvoltat. Erotismul femeilor cu o functie suprarenala in exces se aseamana, din unele puncte de vedere, cu acela al hipertiroidienelor. in ambele cazuri este vorba de un libidou exagerat, cu caracter dificil si agresiv. Deosebirea dintre aceste doua categorii este ca hipersuprarenalele nu se amesteca in complicatii afective, pe cind hipertiroidienele au o afectivitate extrema, tumultuoasa si cu labilitate marcata.Aceste femei pot prezenta perioade cu excitatii confuzionale, pina la delir. Gelozia hipertiroidienelor are un caracter agresiv si interpretativ si seamana cu gelozia femeilor alcoolice sau cafeinomane. Pe de alta parte, alti autori ca Th. Benedek si Kroger semnaleaza ca hipersexualele nu prezinta curbe de secretie hormonala suficient de pronuntate ca sa explice comportamentul hipersexual. Cercetari recente experimentale ale lui Masters si Johnson par sa arate ca libidoul este in parte hormono-dependent si ca activitatea sexuala este mai ales legata de stimularile mecanice locale si de influentele corticale. De altfel, la o femeie echilibrata din punct de vedere neuropsihic libidoul persista mult timp dupa menopauza si poate fi chiar crescut. De asemenea, este cunoscut libidoul exagerat care poate surveni la unele femei dupa histerectomie, ca si dupa castrarea tirzie. Aceste constatari se alatura aspectului electroencefalografic postcoital (reactia Kawakami-Sawyer) de evidentiere a unui efect de descarcare gonadotropa. Aceste elemente sugereaza ca in afara de un anumit prag al secretiei de hormoni sexuali si indeosebi androgeni, libidoul este conditionat si de o anumita hipertonie a axului cortico-hipotalamo-gonadotrop. Libidoul crescut a fost observat consecutiv unor encefalite sau leziuni cerebrale; de asemenea, este posibil sa apara si in parkinsonismul postencefalitic, iar uneori apare la femeile epileptice netratate, in precriza epileptica, dupa sau in locul ei, ca o echivalenta comitiala. Libidoul exagerat la bolnavii cu tuberculoza cronica si cu o stare generala satisfacatoare s-ar explica printr-o actiune stimulanta a toxinelor tuberculoase la nivelul centrilor hipotalamici ai comportamentului sexual. Pentru diagnosticul diferential mai trebuie luata in consideratie si dorinta sexuala exagerata care poate aparea in caz de prurit vulvar si vaginal moderat, care poate fi confundat de catre unele femei mai putin experimentate ca o necesitate urgenta de a avea activitate sexuala. De aceea, ori de cite ori o femeie acuza un libido exagerat, se recomanda investigarea in eventualitatea unei leucoree, micoze vaginale, reactii alergice genitale sau inflamatii cronice.