Negrilică
Nigella sativa L.
Fr. : Nigelle ; G. : Behaarter Schwarzkummel ; M. : Szoros kandilla ; R.: Cernuşka pasevnaia
Caractere de recunoaştere : Planta : Specie erbacee anuală, erectă, înaltă pînă la 40 (60) cm ; rădăcina : pivotantă, subţire ; tulpina ; simplă sau ramificată, cilindrică, păroasă ; frunzele : alterne, de 2—3 ori sectate, cu latinii liniare, lungime 2—3 cm ; florile : solitare în vîrful tulpinii, cu înveliş floral simplu petaloid din 5 foliole, albe cu vîrful albăstrui-verzui; nectarii 5—8, bilabiate, cu labiul interior bilabiat; stamine şi ovare numeroase ; fructele : polifoliculă din folicule sudate în formă de capsulă, cu ciocuri lungi ; seminţele negre, zbîrcite, lungi de 1,5—2 mm şi groase de cea 1 mm.
înflorire : V—VIII.
Materia primă: Semen Nigellae, Semen Melanthii sau Semen Cuminis — seminţe mici, plate, trimuchiate, avînd suprafaţa cu asperităţi, de culoare neagră. Mirosul aromat caracteristic, gustul plăcut, aromat, iute.
Ecologie şi zonare în cultură : Specie care suportă bine temperaturile ridicate şi insolaţia puternică. Plantă răspîndită în regiunea mediteraneană, Balcani, Asia Mică şi Occidentală, India şi Africa de Nord, se cultivă la noi prin grădini, în special în sudul ţării. Apare şi sălbăticită ca buruiană în semănături sau pe coline însorite. Solicită soluri mijlocii, bogate, afinate. Este zonată in sudul ţării, în judeţele Constanţa şi Brăila.
Tehnologia de cultură : Lucrările de bază ale solului sînt identice cu cele de la muştarul alb. De asemenea, faţă de planta premergătoare, negrilica nu are prea mari pretenţii, totuşi nu suportă să urmeze după plante uleioase şi rapace. Pe acelaşi sol poate reveni numai după 4—6 ani.
Negrilica se seamănă primăvara timpuriu, cu maşina SU-29 în rînduri, la distanţa de 40—50 cm. Pe terenurile curate de buruieni, şi bine lucrate se însămînţează în rînduri duble.Între două rînduri apropiate se lasă o distanţă de 15 cm, iar între rînduri duble de 50 cm. Pentru un hectar de cultură sînt necesare 10 kg sămînţă cu puritatea de 98%,germinaţia de 70—80% şi umiditatea maximă de 12%. Adîncimea de semănat este de 1—2 cm.În condiţii prielnice, seminţele răsar după două săptămîni.
După ce plantele au răsărit, se execută prima praşilă şi se plivesc buruienile de pe rînd. La a doua praşilă, plantele dese se răresc la 15—20 cm. Pe timpul verii se execută cel puţin trei praşile şi două pliviri. Fiind o plantă meliferă, se recomandă ca în vecinătatea culturii să se aducă o stupină (2—3 stupi la hectar).
Seminţele ajung la maturitate înaintea fructelor (capsule acoperite cu peri glanduloşi) şi se recoltează cînd sînt de culoare neagră, altfel se scutură. Plantele se recoltează cu secera şi se leagă în snopi ce se transportă la arie pentru completarea coacerii.
În cazul suprafeţelor mici, treieratul se face cu combina sau cu batoza de cereale, reglată astfel : turaţia — normală ; deschiderea tobei — normală ; bătătorul — 4 şine metal; contrabătătorul — îmbrăcat în tablă ; curăţirea I, sita de pleavă — 16 mm ; curăţirea I, sita de boabe — 5 mm ; curăţirea I, sita de buruieni — 1,5 mm oarbă : curăţirea II, sita I — 7 mm ; curăţirea II, sita II — 6 mm ; curăţirea II, sita III — 0,75 mm.
Pe suprafeţe mari, se recoltează mecanic cu combina C-12. în acest caz, momentul optim de recoltare este atunci cînd 60—70% din plante au ajuns la maturitate. La hectar se obţin 600—800 kg.
Pentru obţinerea de seminţe în scopul însămînţării, se aleg suprafeţele cu densitate normală, cu plante bine dezvoltate, lipsite de buruieni de carantină (cuscută şi costrei) şi cărora li s-a făcut purificarea biologică. Se recoltează, se treieră, se condiţionează şi se depozitează separat. Greutatea a 1000 boabe este de cca 2 grame. Determinarea energiei germinative se face pînă la 7 zile, iar a facultăţii germinative pînă la 15 zile.
Fiind o specie de curînd introdusă în cultură, pînă în prezent nu s-au semnalat boli şi dăunători specifici care să diminueze producţia.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Seminţele se vîntură, se curăţă de impurităţi şi se depozitează într-un loc uscat şi curat. Cînd sînt încă umede se pun în straturi subţiri şi se lopătează pînă ce rămîn cu umiditatea normală de păstrare.
Condiţiile tehnice de recepţie admit max. 4% impurităţi (seminţe sfărîmate, neajunse la maturitate, resturi de capsule), corpuri străine organice — max. 2% şi minerale — max. 1%, umiditate — max. 10%.
Compoziţie chimică : Seminţele conţin cca 1% ulei volatil, din care a fost separat un compus carbonilat-nigelona, hederagenina — un compus de natură triterpenoidică, ulei gras, substanţe albuminoide etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Datorită prezenţei nigelonei are acţiune antihistaminică în spasmele bronhiale provocate de această substanţă. Are şi acţiune slab diuretică. Utilizarea majoră însă a seminţelor de negrilică este în industria alimentară, în special pentru condimentarea brînzeturilor.
O specie similară, Nigella damascena L.. conţine substanţe de natură saponozidică şi un alcaloid, damascenina, care are proprietatea de a inhiba contracţiile musculaturii netede provocate de pilocarpină. Seminţele acestei specii cu proprietăţi uşor hipotensive, hipotermizante şi diuretice sînt utilizate în medicina homeopată.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!