Nalba de cultura

Malva glabra

Nalbă de cultură : Denumirea latină reprezintă de fapt o sinonimie pentru o subspecie din cultură a nalbei de pădure şi anume Malva silvestris L. ssp. mauritanica (L.) Thellung.
Fr.: Mauve ; G.: Kultur Kasepappel; M.: Papsajt ;R.: Prasvirnik lesnoi.

Caractere de recunoaştere : P l a nt a : Specie ierboasă bienală sau perenă (în condiţiile ţării noastre se cultivă ca anuală, deoarece în anul II este atacată masiv de rugină), erectă, înaltă de 25—100 cm ; rădă­cina : pivotantă, cărnoasă, puţin ramificată, albicioasă ; tulpina : glabră sau păroasă, ramificată, cilindrică ; frunza : peţiolul lung şi abundent păros, palmat lobată cu 5 (mai rar 3 sau 7) lobi dinţaţi pe margine, păroasă, cu nervuri proeminente pe faţa inferioară, diametrul 8—15 cm ; flori : solitare, dispuse la axila frunzelor, cu diametrul de 4—5 cm, pe tipul 5 ; caliciul este dublu, corola are petale emarginate, libere, lungi de 2—3 cm, roşii-violacee cu nuanţe mai închise decît tipul speciei din flora spontană ; în centrul florii numeroase stamine şi stigmate concres­cute într-o coloană ; fruct : capsulă în formă de disc de 5—8 mm dia­metru care se deschide în 9—11 segmente zbîrcite, glabre.

nalba de cultura



nalba de cultura




nalba de cultura


 Materia primă: Flores Malvae glabrae — flori uscate de culoare violet-albăstrui cu caliciu verde, fără peduncul. Nu au miros caracteristic, gustul fad, mucilaginos.

Folium Malvae glabrae — frunze uscate de formă rotunjită pînă la reniforme, neregulat dinţate pe margini, acoperite cu peri. Peţiolii de cel mult 2 cm, de culoare verde, caracteristică, cu nervaţiunea bine pronunţată mai ales pe parte inferioară. Miros slab, necaracteristic, gustul fad, mucilaginos.

Ecologie şi zonare în cultură: Specie tipică din flora spontană, foarte rustică, rezistentă la condiţiile de mediu ale ţării noastre. Subspecia din cultură este şi ea destul de bine adaptată la condiţiile de la noi, factorul limitativ constituindu-1 atacul de rugină (Puccinia malvacearum) favorizat de unii factori nefavorabili de ordin climatic sau de tehnologie a culturii.

Are cerinţe moderate faţă de temperatură, dar nu suportă primă-verile reci sau cu îngheţuri tîrzii, curenţii reci, ceaţa, vînturile puternice. Faţă de umiditate are cerinţe limitate, umiditatea crescută mai ales în timpul verii duce la atacuri masive de rugină.

Se manifestă ca plantă iubitoare de lumină directă, deci se va cultiva pe terenuri plane sau chiar cu înclinaţie sudică ; umbrirea eta­jelor inferioare ca urmare a semănatului prea des amplifică atacul de rugină.

Pretenţioasă faţă de sol, răspunde printr-o dezvoltare foarte bună la cultivarea într-un sol profund, uşor sau mijlociu, fertil, mai ales pe cernoziomuri. Este contraindicată cultura pe soluri acide, grele şi pe care bălteşte apa.
Este zonată în cultură în nordul Moldovei (judeţele Suceava, Boto­şani), Muntenia (Prahova, Buzău, Ilfov, Ialomiţa, Teleorman), Ar­deal (Bihor).

Tehnologie de cultură : Plantă puţin pretenţioasă faţă de cultura premergătoare şi poate reveni pe acelaşi teren după 3—4 ani.

Terenul se îngraşă cu 20 t/ha gunoi bine fermentat, care se intro­duce sub brazdă la arătura de toamnă efectuată la adîncimea de 20—25 cm. In regiunile umede şi calcaroase, gunoiul nedescompus pre­dispune planta la atacul ruginei. In lipsa gunoiului de grajd bine fer­mentat se administrează 30—50 kg/ha s.a. fosfor şi primăvara înainte de însămînţat 25—35 kg/ha s.a. azot.

Dacă înainte de însămînţare solul este prea afinat, se tăvălugeşte. Insămînţarea se face primăvara, în prima epocă, după insămînţarea plantelor timpurii, cu maşina SUP-21, la distanţa de 50 cm între rînduri şi la adîncimea de 0,5 cm. La hectar se dau 6 kg seminţe cu puritatea de 95o/o, germinaţia de 80% şi umiditatea maximă de 12%.

Semănatul se face la intervale, pentru eşalonarea recoltării şi uscării produselor. Prin semănatul în lunile iunie-iulie se creează condiţii pentru realizarea de producţii în luna august şi în continuare, după terminarea recoltării frunzelor şi florilor de la culturile semănate pri­măvara devreme.

Se poate semăna în cultură mixtă cu nalba de grădină ; în primul an de cultură se obţine recolta de la nalba de cui/tură, iar în al doilea an de la cea de grădină, asigurîndu-se un venit continuu de pe suprafaţa respectivă.

în condiţii prielnice, planta răsare în 8—10 zile. După ce se disting rîndurile, se execută prima praşilă şi se pliveşte. Cînd plantele ajung la 8—10 cm înălţime, se răresc la 25—30 cm distanţă. Numărul praşilelor depinde de starea de îmburuienire sau de formarea scoarţei. De asemenea, trebuie să se afineze solul bătătorit după recoltare. în total se execută 3—4 praşile şi două pliviri.

De la nalbă se recoltează florile şi frunzele. Florile se recoltează cu caliciu, fără codiţă, pe timp frumos şi uscat, pe măsură ce încep să se deschidă bobocii florali. Recoltarea florilor se face la intervale de 1—2 zile, fără întîrziere, căci florile se pot trece şi lega pentru sămînţă.

Acest fenomen provoacă îmbătrânirea plantei, pierderea recoltelor de flori şi frunze, prin lemnificarea tulpinii. Frunzele sînt bune de recoltat cînd au diametrul peste 12 cm. Ele se recoltează înainte şi în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce s-a luat roua şi se transportă la locul de uscare în coşuri, fără a fi îndesate.

Evaluarea producţiei se face înaintea recoltării cît şi în timpul ei.

Să presupunem că la 1 m2 s-au găsit 10 plante cu 25 flori şi 30 frunze în medie de plantă, iar greutatea a 1 000 flori este de 600 grame ; 1 000 frunze cîntăresc 650 g.

I. Producţia de flori :
(10 pl X 25 flori x 600 g)/1000=150 g/m2 flori crude

Din 4 kg flori proaspete rezultînd un kg flori uscate, producţia de flori uscate este :

150 g/4=37,5 g/m2

Rezultă că producţia medie la hectar este de :
(37,50 g x 10.000 m2)/1000=375  kg flori uscate/ha

Se scad 1% pierderi la recoltare, transport şi manipulare

375-(375 x 1)/100 =371,25 kg/ha flori uscate la o singură perioadă de recoltare
de cca 2—3 săptămîni.

În 2—3 perioade de recoltare se pot realiza cea 750—1 000 kg flori uscate.

II. Producţia de frunze :
(10 pl. x 30 fr. x 650 gr.)1000= 195 g/m2 frunze proaspete.


Din 5 kg frunze crude, rezultînd 1 kg frunze uscate, producţia medie de  frunze uscate este : 
195 g/5=39 g/m2

Rezultă că producţia medie la hectar este de :

(39 g x 10000 m2)/1000=390 kg frunze/ha.

Se scad 1% pierderi la recoltare, transport şi manipulare : 

390-(390 x 1)/100= 386 kg/ha frunze uscate la o singură recoltare.
 
La două perioade de recoltare se poate realiza cantitatea de 750—850 kg frunze uscate
la hectar.

In scopul producerii de seminţe se aleg numai acele plante care s-au comportat cel mai bine faţă de condiţiile agroclimatice şi care au manifestat rezistenţă la boli, în special la rugină. Pentru a stimula obţi­nerea de seminţe sănătoase, se înlătură vîrfurile florale. Tot în acelaşi scop de la seminceri nu se recoltează frunzele şi florile.

Semincerii se recoltează cu secera, atunci cînd seminţele au ajuns la maturitate completă. Se leagă în snopi mici, care se lasă 2—4 zile pe cîmp pentru a se usca. După uscare se treieră, iar seminţele vînturate se aşază într-un loc curat şi se lopătează circa 2 zile. Pentru a se desprinde unele de altele, seminţele se trec prin ciur cu ochiurile de 2—3,5 mm.

Bolile, dăunătorii şi mijloace de combatere: Pentru prevenirea ruginii se recomandă alegerea de plante rezistente la această boală, arderea plantelor atacate, arături adînci de toamnă pentru îngroparea sporilor de rugină, revenirea culturii pe acelaşi loc după cel puţin 4 ani. La apariţia ruginii şi cînd plantele sînt dese, acestea se vor rări.

Nalba mai este atacată de puricii mari, puricii nalbei şi de cleştarul viţei de vie sau păianjenul roşu. Puricii se combat prin prăfuire cu Lindatox-3. Prăfuirea trebuie să se facă primăvara devreme şi să se repete la 7—8 zile, de 2—3 ori. Păianjenul roşu se combate prin stropiri repetate cu suspensii de sulf coloidal 1,5% sau cu zeamă sulfocalcică 28—30% în soluţie de 2,5 l. la 100 l. apă şi prin prăfuiri cu sulf pulbere, numai dimineaţa pe rouă.

Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Imediat după recol­tare, florile se usucă în podul caselor, şoproane sau alte încăperi bine aerisite şi curate, în straturi subţiri de un rînd de flori, pe rame sau pe aşternuturi de hîrtie, prelate etc. Uscarea florilor se poate face şi la soare, timp de 4—6 ore, cînd se usucă aproape complet. Pentru con­tinuarea uscării se pot trece la umbră încă 1—2 zile. Prin acest sistem se economiseşte spaţiul de uscare şi se grăbeşte procesul uscării, crescînd considerabil ritmicitatea livrării produsului.

După uscare, în vederea păstrării, florile se depozitează numai în încăperi curate, uscate şi bine aerisite, în care să nu pătrundă nici măcar umiditatea atmosferică. La cea mai uşoară umiditate, florile se decolo­rează, se degradează. Ele se ambalează în lăzi speciale, în care se păstrează pînă la livrare.

Frunzele se usucă în aceleaşi condiţii ca şi florile. Atît înainte cit şi după uscare se controlează şi se îndepărtează părţile necorespunzătoare (din plantă) şi cele străine produsului.

La uscare stratul trebuie să fie de un rînd de frunze. Frunzele uscate nu se ţin în vrac pentru că se decolorează. Ele se ambalează în saci sau alte ambalaje şi se păstrează pînă la livrare.

Randamentul la uscare — pentru flori 4—5/1, pentru frunze cea 5/1.

Pentru flori (Flores Malvae glabrae) condiţiile tehnice de recepţie prevăd că ele nu trebuie să aibă codiţă, precum nici corpuri străine organice sau minerale. Sînt admise ca impurităţi flori decolorate sau brunificate max. 3%, pedunculi mai lungi de 5 mm (fără însă a depăşi 1 cm) — max. 10%, alte părţi din plantă (frunze, fructe, vîrfuri flo­rale) — max. 1%, iar umiditatea - max. 11%.

Pentru frunze (Folia Malvae glabrae) peţiolul nu trebuie să depă­şească 2 cm, neadmiţîndu-se frunze atacate de rugină precum şi corpuri străine organice. Ca impurităţi sînt admise max. 2,5% frunze îngălbenite sau înnegrite şi max. 0,5% peţioli mai lungi de 0,5 cm, corpuri străine minerale — max. 0,25%, umiditate — max. 13%.


Compoziţie chimică: Atît florile cît şi frunzele conţin cantităţi variabile de mucilagii (de la 2,6—15%) care prin hidroliză dau acid d-galacturonic, d-galactoză, glucoza, l-arabinoză, l-ramnoză, xiloză ; florile conţin antocianozizi a căror genină este malvidolul; frunzele mai conţin vitaminele A, B1, B2, C şi un principiu cu acţiune ocitocică.


Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : Datorită mucilagiilor şi produşilor de hidroliză au acţiune emolientă şi behică, uşurînd expectoraţia. Florile intră în compoziţia speciilor pectorale, în Ceaiul pectoral nr. 2 şi în compoziţia siropului expectorant (extract pectoral). Extern — ca emolient în inflamaţiile mucoaselor bucală, oculară, vaginală şi rectală.
Florile de nalbă de cultură sînt înscrise în F.R.IX.

Observaţii: Specia din flora spontană — Malva silvestris L.— este considerată ca cea mai bogată dintre speciile necultivate în mucilagii, putînd fi utilizate, ca şi la M. glabra, atît florile cît şi frunzele.În afară de flori şi frunze, în alte ţări se recoltează de la M. glabra întreaga parte aeriană a plantei, deoarece şi tulpina conţine mucilagii. Recoltarea sub această formă duce la economisirea unei forţe de muncă deosebit de mari.



Alte articole din aceasta categorie:



 

      

 


Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!

 

© Selene.ro |  XML-RSS

Designed by : Rambling Soul |