Mesteacănul
Betula verrucosa Ehrh.,(B. alba L., B. pendula Roth.)
Mesteacăn ; Fr. : Bouleau ; G. : Birke ; M. : Kozonseges nyir ;R. : Bereza pavislaia .
Caractere de recunoaştere : Planta: arbore înalt pînă la 30 m,cu frunziş rar, luminos ; tulpina : cu ramuri groase, ascendente şi numeroase rămurele subţiri, pendente, flexibile, pe lujerii anuali cu glande în formă de verucozităţi; scoarţa : albă şi netedă, se exfoliază specific
în fîşii circulare ; mugurii : ovoid-conici, foarte alipiţi de axă, brunicenuşii, cu 2—4 solzi vîscoşi ; frunzele : romboidale, cu margine dublu serată, vîrful acuminat, glabre, lungi de 4—7 cm, late de 2,5—4 cm,culoarea verde, mai deschisă pe faţa inferioară; florile : unisexuate,
grupate în amenţi ; cei masculi, cîte 2—3 la vîrful lujerilor, se formează în vara precedentă ; cei femeieşti apar primăvara cu frunzele sub forma unui con alungit; fructele : samare cu două aripioare de 2—3 ori cît sămînţa .
Înflorirea (IV—V).
Materia primă: Frunzele tinere (Folium Betulae) sînt de formă romboidală, cu marginea dublu serată, glabre la fel ca şi peţiolul, în stare proaspătă lipicioase, uscate puţin aspre, de culoare verde mai deschis pe partea inferioară. Miros caracteristic, gust slab, amărui.
Ecologie şi răspîndire : Specie cu mare amplitudine ecologică, specifică pentru zona dealurilor, dar putînd coborî la cîmpie sau urca în zona montană până la 1 500 m pe coaste însorite. Fiind nepretenţios faţă de climă şi sol, dar iubitor de lumină, este specie pionieră a terenurilor despădurite şi goale, invadantă în tăieturi sau arsuri. Poate forma păduri pure sau
amestecuri cu alte specii, spre limita dintre foioase şi conifere.Arborete masive mai importante sînt în Maramureş, Transilvania (judeţele Bihor,Bistriţa-Năsăud, Cluj,Covasna, Harghita, Hunedoara, Sălaj), Moldova (judeţele Bacău,Neamţ, Suceava, Vrancea), Muntenia (judeţele Argeş, Buzău, Dîmboviţa, Prahova), Oltenia (Gorj, Vîlcea).
Recoltare : Frunzele se recoltează în stadiu tînăr cînd sînt lipicioase şi au conţinutul cel mai bogat în principii active, din mai pînă în iulie, prin strujirea ramurilor. în acest scop, se pot urmări pentru obţinerea unor cantităţi mai mari parchetele în care se fac tăieri. La arborii la
care se practică strujirea parţială şi rămîn netăiaţi, această operaţie nu durează, apărînd în urma strujirii noii frunze. Foarte uşor se fac recoltarea la exemplarele scunde, care apar invadant în tăieturi, doborîturi sau arsuri de pădure.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După ce se înlătură resturile de rămurele, mugurii, frunzele brunificate, frunzele se pun la uscat la umbră, în strat subţire (în special se va urmări la cele tinere,lipicioase să nu fie lipite între ele), pe rogojini, rame sau hîrtii. La campanii mari, cînd se depăşeşte capacitatea de uscare naturală, se pot usca artificial la max. 35°.Randamentul la uscare 2—3/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : impurităţi — frunze decolorate sau brunificate - max. 2%, alte părţi din plantă (muguri, resturi de rămurele) max. 1% ; corpuri străine organice şi minerale- max.cîte 0,5%, iar umiditate - max. 13%.
Compoziţie chimică : Polifenoli : miricetină, leucadelfină, cantităţi mici de acid cafeic, galic, protocatehic şi nicotinic ; flavonoide : hiperozid miricetină- 3- digalactozid, fenoli glucozidici : betulozidul (în scoarţa proaspătă), ulei volatil în muguri şi în scoarţa proaspătă (0,04-0,05%) ; tanin de natură catehică în scoarţă 5-10% ; o terpenă pentaciclică betulina care însă nu se află în frunzele tinere, acid oleanolic, P-sitosterine (în lemn), acid oxalic, vitamina C (0,3%) şi săruri minerale.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : Extractele fluide,uscate,hidroalcoolice au proprietăţi diuretice în special la cardiorenali,diminuînd edemele, reducînd albuminuria şi calmînd dispneea. Un fapt pozitiv pentru fitoterapeutică este că produsele farmaceutice pe bază de mesteacăn produc diureză fără a provoca nici o iritaţie la nivelul parenchimului renal. Favorizează eliminarea acidului uric şi a colesterolului. Acţiune uşoară coleretică. Acţiune antibiotică asupra Bac. coli.,Stafilococului auriu şi alb Oxford şi asupra Bac. anthracis.
Scoarţa de mesteacăn (Cortex Betulae) a fost utilizată în dermatite,stări febrile, gută, hidropizie ca diuretic şi stimulent al poftei de mîncare. Mugurii au acţiune similară cu frunzele tinere. Seva se utilizează în industria cosmetică în loţiuni capilare.Din speciile B. verrucosa şi B. pubescens, prin distilare uscată, se obţine gudronul de mesteacăn (Pix betulae), un lichid vîscos de culoare brună-neagră, cu miros caracteristip, cu d = 0,925-0,945, solubil în eter,
cloroform şi alcool absolut, utilizat în dermatologie. Frunzele de mesteacăn intră în compoziţia ceaiurilor medicinale antireumatic şi diuretic.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!