Menta
Mentha x piperita (L.) Huds.
(M. aquatica x viridis. — M. viridis — aquatica F. Schultz)
Mentă; Izmă; Fr.: Menthe poivree; G.: Pfefferminze; M.: Borsos menta; R.: Miata perecinaia
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie perenă cu rizomi şi stoloni, erectă, înaltă de 30 — 100 (120) cm, puternic ramificată încă de la bază, cu miros aromatic caracteristic; partea subterană: în ansamblu sistem radicular superficial şi slab dezvoltat; rădăcină brun-gălbuie ramificată, care dispare spre sfîrşitul primului an de vegetaţie, fiind înlocuită de rădăcini adventive fibroase, lungi pînă la 40 cm, provenită din partea inferioară a tulpinii aeriene care se lignifică; tot din partea bazală a tulpinii lignificate se dezvoltă şi stoloni subterani albicioşi, groşi de 0,5 — 0,8 cm, la nodurile cărora apar rădăcini adventive şi frunze reduse, precum şi noi tulpini aeriene; tulpina aeriană: cu 4 muchii evidente, verde, uneori cu nuanţe violacee, glabră sau cu peri scurţi pe muchii; la nodurile mijlocii şi superioare din muguri se formează ramificaţii opuse, iar spre bază stoloni aerieni care cresc orizontal şi formează la noduri rădăcini adventive şi frunze mai mici decît cele de pe tulpina propriu-zisă; frunze: opuse, oval-lanceolate şi ascuţite la vîrf, faţa superioară netedă, cea inferioară cu nervuri proeminente; frunzele tinere sînt mai des păroase, apoi rămîn cu peri mai ales pe nervuri; flori: grupate în cime la subsuoara frunzelor superioare, cimele alcătuind la rîndul lor o inflorescenţă spiciformă conică alungită, lungă de 4—10 cm; florile nu sînt bilabiate, au caliciu cilindric cu 5 dinţi, corolă violacee cu 4 lobi (unul fiind ceva mai lat), lungă de cea 7 mm din care iese stilul cu stigmatul bifurcat; fructe: nucule minuscule, brune lucioase, de cea 1 mm, grupate cîte 4 şi acoperite de caliciul persistent .
Înfloreşte: VI—IX.
Observaţii: în cultură se folosesc două forme:
— forma rubescens — tulpini cu nuanţe roşii-violacee, frunze verzi-închis, flori violacee; este mai rezistentă la boli şi dăunători, mai puţin pretenţioasă, mai productivă, dar cu un ulei de calitate mai slabă (cea mai răspîndită la noi);
— forma palescens — partea aeriană verde-pal, flori albe, mai puţin rezistentă, cu pretenţii mai ridicate, producţii mai mici, dar uleiul superior sub raport calitativ.
Materia primă: Folium Menthae piperitae — frunze peţiolate, cu peţiolul lung pînă la 1 cm şi păros pe partea inferioară. Au limbul oblong-lanceolat, acuminat, lung de 3 — 8 cm şi lat de 1,5—3 cm, inegal dinţat pe margini, de culoare verde-închis pe partea superioară, mai deschisă pe cea inferioară, uneori cu nuanţe roşietice. Pe ambele feţe frunzele au peri mici, setiformi, cu numeroase glande. Mirosul este fin, pătrunzător, specific, iar gustul este aromatic, puternic, lăsînd în gură senzaţia de răcoare plăcută.
În scopuri farmaceutice sau industriale pentru obţinerea uleiului volatil se recoltează şi herba Menthae sau Herba Menthae recens avînd caracterele prezentate la descrierea plantei.
Ecologie şi zonare: Planta în stare de repaus rezistentă la temperaturile scăzute din timpul iernii (stolonii rezistă pînă la —10° ... —15° fără zăpadă şi pînă la —30° acoperiţi de zăpadă), mugurii încolţiţi sînt însă distruşi la —6° ... —7°; pornirea în vegetaţie se face la 3—5°, iar temperatura optimă de vegetaţie este moderată, de 18—20° cu maxime de 22—25°, suma temperaturilor fiind de cea 1 500°. Temperatura influenţează direct asupra însuşirilor calitative, în regiuni mai răcoroase conţinutul de ulei volatil fiind mult mai scăzut (aceleaşi soiuri de mentă în zona Fundulea au avut un conţinut de ulei volatil cu 23—60% mai mare decît în zona Braşovului). Chiar în aceeaşi cultură, recolta din lunile calde are un procent mai mare de ulei decît cea din toamnă, dar cu un conţinut de mentol mai redus.
Menta are temperament de lumină, trebuind să fie însorită pînă la bază, altfel se produce căderea timpurie a frunzelor şi scăderea cantităţii de ulei eteric. Această cerinţă ecologică poate fi respectată prin evitarea unei densităţi exagerate şi combaterea îmburuienării.
Faţă de umiditate are cerinţe deosebit de ridicate, cele mai bune rezultate dîndu-le în zone cu 600—1 000 mm precipitaţii anuale, sau pe terenuri irigate (irigarea prin aspersiune este mai puţin indicată, deoarece favorizează atacul de rugină), nevoia cea mai mare de apă avînd-o în prima jumătate a perioadei de vegetaţie, pînă la butonizare, în timp ce în perioada de înflorire această nevoie scade. Solicită din nou o cantitate mai mare de apă imediat după prima recoltare pentru formarea mai rapidă a recoltei a doua. Apa stagnantă este dăunătoare; durate de stagnare mai lungi ducînd la compromiterea culturii.
Umiditatea este factorul ecologic determinant la plantarea stolonilor, deoarece pe teren uscat aceştia pierd apă şi cea mai mare parte din muguri nu vor mai da tulpini. La o umiditate a solului sub 20% plantarea este compromisă prin uscarea majorităţii stolonilor.
Dezvoltarea optimă se face pe soluri uşoare, afînate, bogate în materii nutritive, respectiv pe cele aluvionare, turboase, din locuri desecate. Terenurile bogate în humus nu sînt indicate, deoarece conţinutul mare de azot imprimă uleiului volatil gust şi aromă neplăcută. Sînt contraindicate solurile grele, argiloase, fără structură, impermeabile, ca şi cele puternic nisipoase.
Este zonată în cultură astfel: — zone foarte favorabile: Cîmpia Timişului, Olteniei (judeţele Dolj şi Olt), Burnazului, Bărăganului şi Dobrogea; — zonă favorabilă: Ţara Bîrsei (partea de est a judeţului Braşov şi cea de vest a judeţului Covasna).
Tehnologia de cultură: Se recomandă cultura în rotaţie cu alte plante prăsitoare, cereale de toamnă sau leguminoase furajere, pe soluri curăţate de buruieni, lucrate adînc şi bogate în substanţe nutritive. Menta poate reveni pe acelaşi teren după 5—7 ani. Perpetuarea culturii pe acelaşi loc expune plantele la atacul de rugină şi la compromiterea recoltei.
Terenul se ară la o adîncime de 27—30 cm şi se grăpează. Odată cu arătura se introduc 20—30 t/ha gunoi bine putrezit, 60—80 kg/ha s.a. fosfor şi 25 kg/ha s.a. potasiu. Folosirea acestor doze de îngrăşăminte sporeşte recolta de mentă cu 20—30%. Nu este permisă îngrăşarea terenului cu gunoi de grajd proaspăt sau slab fermentat, deoarece acesta nu permite creşterea stolonilor şi în acelaşi timp este un mediu favorabil dezvoltării ruginii, îngrăşămîntul azotat 50—60 kg/ha s.a. se introduce în ambele părţi ale rîndurilor la prima praşilă, la adîncimea de 8 — 10 cm şi pe la mijlocul intervalului, la adîncimea de 10—12 cm la cea de a doua. Pe terenurile acide, odată cu îngrăşămintele menţionate se introduc în sol şi 2—3 t/ha var praf.
Pînă la plantare terenul se menţine curat de buruieni, prin discuiri, ori de cîte ori este nevoie. înainte de plantarea din toamnă, terenul se afinează cu cultivatorul la adîncimea de 15 — 18 cm. în cazul cînd solul este foarte bătătorit, trebuie să se are din nou cu plugul fără cormană la o adîncime de 18—20 cm, făcîndu-se şi grapatul sau discuitul.
În cazul cînd nu s-au putut planta stolonii toamna, lucrarea de afînare şi grăpare se va executa din nou primăvara devreme.
Cultura de Mentă are un specific aparte, atît ca înmulţire cît şi ca întreţinere şi recoltare. Plantele se înmulţesc prin stoloni, care nu sînt altceva decît tulpini subterane. Formarea stolonilor începe din cursul lunilor iunie-iulie cînd plantele sînt în plină vegetaţie şi continuă pînă în luna octombrie.
Precipitaţiile din lunile iunie şi iulie favorizează creşterea stolonilor. în cazul cînd în lunile august şi septembrie precipitaţiile atmosferice sînt insuficiente, culturile de Mentă trebuie irigate de 2—3 ori, pentru dezvoltarea stolonilor şi pentru obţinerea ierbii şi a frunzei din recolta a Ii-a (300—350 m3 apă/ha de fiecare dată).
Cea mai mare cantitate de stoloni de calitate se realizează din culturi speciale,asemănătoare loturilor semincere pentru alte plante. Suprafaţa rezervată sau organizată în scopul obţinerii stolonilor se lucrează în cele mai bune condiţii, prin aplicarea lucrărilor de întreţinere, de irigare şi de îngrăşare a terenului, fără să se recolteze iarba de mentă de pe această suprafaţă. Se pot recolta numai frunzele de calitate superioară şi calitatea I.
Cantitatea de stoloni ce se poate obţine de pe loturile speciale este de 8 — 10 t/ha, produs de cea mai bună calitate.
Recoltarea stolonilor se face numai în momentul începerii plantării pentru a nu le deprecia calitatea prin deshidratare. Pe măsura scoaterii, stolonii se strîng în grămezi, se acoperă cu pămînt, paie sau strujeni şi se udă pînă la plantare.
În cazul cînd sînt transportaţi la o distanţă mai mare se iau măsuri de precauţie, udînd stolonii cu apă la expediere şi acoperindu-i cu prelate sau rogojini. Pentru transportul pe cale ferată sînt necesare vagoane descoperite, pentru a evita încingerea stolonilor. Transporturile între judeţe sînt dificile şi totodată destul de costisitoare şi de aceea este bine ca fiecare cultivator să producă stoloni pentru nevoile proprii.
Plantarea se execută toamna, în cursul lunilor septembrie-octombrie şi numai în mod cu totul excepţional şi izolat primăvara, devreme, în luna martie, iar dacă timpul permite chiar şi în cursul lunii februarie. Subliniem că plantările de toamnă, în fiecare an pe alte terenuri, contribuie la realizarea unei producţii sporite de frunze şi de iarbă de Mentă cu un conţinut ridicat în ulei eteric.
Plantarea din toamnă favorizează înrădăcinarea stolonilor şi răsărirea plantelor înainte de venirea primelor îngheţuri. Plantele astfel intrate în iarnă rezistă la geruri, păstrează desimea normală a culturii, pornesc în vege¬taţie foarte devreme, se dezvoltă repede, determinînd obţinerea unei recolte mari de frunze de calitate superioară şi de calitatea I precum şi o producţie mare de iarbă de Mentă. Această metodă are cea mai mare eficienţă economică.
în condiţiile climei noastre, în zonele de cultură, stolonii de Mentă iernează în sol şi suportă relativ uşor temperaturi pînă la —25°C.
Plantările de toamnă ale rizomilor de Mentă sînt avantajoase datorită faptului că ele se pot executa într-o perioadă optimă mult mai lungă, între 20 septembrie şi 20 octombrie şi chiar pînă la 31 octombrie (cînd este timp prielnic şi umiditate suficientă în sol) faţă de perioada de primăvară, în gene¬ral destul de scurtă şi de multe ori secetoasă.
Atît la plantarea din toamnă cît şi la cea de primăvară, cantităţile folosite sînt de cea 0,8—1 tone stoloni de mentă curăţaţi de lăstari, de părţile putrede, neatacate de boli şi fără pămînt. Adîncimea de plantare a stolo¬nilor în perioada de toamnă este de 12—15 cm, la interval de 65—70 cm între rînduri, iar primăvara de 8 — 10 cm, la acelaşi interval.
Pentru recoltarea stolonilor, se ară terenul la o adîncime de 15 — 18 cm cu un plug fără cormană, iar stolonii se scot cu furca. Recoltarea stolonilor se poate executa şi cu maşina de recoltat cartofii. Pînă la plantare se acoperă cu pămînt jilav, paie, strujeni şi se udă. Dacă toamna este secetoasă şi rezervele de umiditate din sol sînt mici, scoaterea stolonilor şi plantarea lor trebuie amînată pînă cînd timpul permite.
Înainte de plantare se fac rigole, brăzdîndu-se terenul cu plugul sau cu rariţa. Pentru o mai mare eficienţă economică la facerea rigolelor se pot înlocui rariţele cu cuţitele unui cultivator cu tracţiune mecanică. Stolonii curăţaţi se aşază pe fundul rigolei cap la cap, în şir continuu. în caz de dimensionare, segmenţii de stoloni trebuie să fie de cel puţin 12 cm. Rigolele trebuie făcute pe măsura plantării, pentru a păstra în sol umiditatea propice dezvoltării culturii.
După aşezarea stolonilor se procedează la acoperirea rîndurilor cu ajutorul sapei, tăvălugirea suprafeţei plantate şi grăparea de-a curmezişul în scopul aderării stolonilor la sol şi pentru a împiedica formarea crustei. Rîndurile trebuie să fie drepte, pentru a da posbilitatea de a aplica lucrările mecanizate.
Primăvara devreme, înainte de răsărire, îndată ce timpul permite, suprafeţele plantate din toamnă se grăpează cu o grapă uşoară de-a curmezişul rîndurilor. Această lucrare se aplică şi suprafeţelor plantate primăvara, cînd solul prinde crustă. Cînd crusta este prea tare şi răsărirea este îngreunată, iar rîndurile nu sînt vizibile, se trece cu un tăvălug de lemn pe care s-a înfăşurat în spirală sîrmă ghimpată din 10 în 10 cm. Lucrarea aceasta se mai poate executa şi cu un tăvălug cu cuie sau cu o grapă stelată.
În general lucrările de întreţinere a culturilor de Mentă constau în menţinerea permanentă a solului în stare afînată şi curat de buruieni, îngrăşarea suplimentară şi combaterea dăunătorilor şi a bolilor.
După răsărirea Mentei este indicat a se efectua prima afînare a intervalelor dintre rînduri cu ajutorul unui cultivator, la o adîncime de 8 — 10 cm. Aceasta operaţie este urmată de obicei de o grăpare de-a curmezişul rîndurilor sau în diagonală. Pentru a evita vătămarea plantelor, grăpatul trebuie efectuat la amiază cînd Menta este mai puţin fragilă, nu se rupe şi numai cînd ajunge la o înălţime de 7—8 cm. Odată cu prima afînare a intervalelor se plivesc toate buruienile şi Izmă de apă care apare pe rînduri, în locurile umede. în această etapă nu se execută praşila pe rînd pentru a nu tăia colţii plantei de sub crustă.
Pe măsură ce plantele cresc se aplică cel puţin 4—5 praşile pe vară, iar culturile se plivesc complet de buruieni şi de izmă de apă.
În scopul creării celor mai bune condiţii pentru dezvoltarea noilor stoloni, cea de a doua lucrare cu cultivatorul sau cu prăşitoarea se execută la adîncimea de 10 — 12 cm.
Înainte de ramificarea plantelor de Mentă, în timpul praşilelor pe intervale, se lasă spaţii neafînate de 7—8 cm pe linia rîndurilor pentru a evita vătămarea stolonilor în creştere, iar adîncimea de afînare nu va depăşi 8 — 10 cm.
La începutul ramificării plantelor, în intervalele dintre rînduri trebuie să se introducă cîte 5 tone de mraniţă în amestec cu 10 kg s.a. azot la hectar, la adîncimea de 8 —10 cm sau — în lipsă de mraniţă — 15 kg /ha s.a. azot la prima praşilă şi 15 kg /ha s.a. la cea de a doua.
Pe măsură ce plantele se ramifică mai mult şi stolonii ajung la peste 10 cm, lăţimea zonelor de protecţie pe linia rîndurilor se măreşte şi afînarea se face la o adîncime de 6—8 cm.
Afînarea adîncă trebuie încetată după împreunarea plantelor dintre rînduri, evitîndu-se în felul acesta vătămarea stolonilor şi chiar a tulpinilor. Irigatul culturilor de Mentă este o lucrare care sporeşte producţia de frunze şi părţi aeriene de plantă cu 100%. în anii secetoşi sau cu ploi puţine, în perioada de vegetaţie a plantei este bine să se ajute cultura de Mentă cu două irigări pe lună (300 — 350 m3/ha de fiecare dată). Irigarea se recomandă după orele 17, deoarece căldura excesivă din cursul zilei dăunează plantelor.
Pentru obţinerea recoltei a Ii-a de materie primă (Herba Menthae) este absolut necesar a se iriga cultura în cursul lunii iulie, după strîngerea primei recolte, cu care ocazie se execută o praşilă. în următoarele luni, în lipsa ploilor suficiente, cultura se irigă lunar, asigurînd înmagazinarea a 80 — 100 litri de apă la m2. între 10—15 septembrie se va strînge recolta a Ii-a. După recoltare cultura se va iriga din nou pentru creşterea şi dezvoltarea stolonilor, în vederea plantării lor.
Evaluarea producţiei frunzelor de Mentă se face înainte de înflorire, ţinîndu-se seama de elementele obişnuite ca: numărul mediu de plante pe m2, numărul mediu de frunze pe o plantă, greutatea a 1 000 bucăţi frunze în stare proaspătă şi de raportul de uscare care este de 5 kg frunze în stare proaspătă pentru 1 kg frunze deshidratate.
Se ţine seama şi de faptul că în perioada dinaintea înfloririi şi pînă apar primele flori producţia creşte cu 40%; de la apariţia primelor flori şi pînă cînd înfloresc 50% creşterea producţiei este de 100% (pentru siguranţa calculului se socoteşte numai 80%).
Să presupunem că producţia evaluată (după calculul făcut) este de 350 g/m2 frunze crude înainte de înflorire. Rezultă deci că producţia de frunze uscate este de 70 de g/m2 (350 g : 5 = 70 g) la un hectar rezultă o producţie de
7Ogx10000m2/1000 g = 700 kg
În stadiul cînd apar primele flori producţia va fi de cea 980 kg/ha frunze uscate. Din această cantitate se realizează cea 200 kg frunze de calitate superioară, 300 kg de calitatea I şi 480 kg de calitatea a II-a.
Evaluarea producţiei de plante se face cu 3—4 zile înainte de recoltare. Presupunînd că din 5 loturi diferite ale unei parcele de mentă de cîte 1 m2 s-au recoltat 6 kg în stare proaspătă, adică 1,2 kg/m2, rezultă că producţia medie de Mentă uscată, la hectar, va fi de 2 400 kg, ţinîndu-se seama că din 5 kg în stare proaspătă rezultă 1 kg uscat, sau 12 000 kg în stare proaspătă la hectar.
Momentul optim de recoltare se alege în funcţie de materia primă ce urmează a fi obţinută — plantă în stare proaspătă pentru extragerea uleiului sau frunză uscată.
Recoltarea în general se face pe vreme uscată, fără rouă sau ceaţă. După felul produsului diferă şi metodele de recoltare, pentru a păstra calitatea produsului.
Recoltarea frunzelor de Mentă se execută în mai multe etape în funcţie de calitatea ce se urmăreşte să fie realizată (calitate superioară, calitatea I şi calitatea a II-a).
În prima etapă, pe măsură ce frunzele ajung la lungimea de 6 cm, se recoltează direct din lan, frunză cu frunză, de pe întreaga suprafaţă cultivată. Ele se aşază în coşuri de nuiele şi se transportă fără întîrziere la locul de uscare. Această primă etapă durează 15 zile de la începutul recoltării, în faza următoare — care durează 10 zile — se recoltează frunzele de calitate superioară separat, concomitent cu frunzele de calitatea I, care trebuie să aibă lungimea de minimum 5 cm în stare proaspătă. Şi în această perioadă recoltarea se face frunză cu frunză, începînd de la baza plantei către partea superioară.
În faza a IlI-a, cînd plantele sînt în procent de 15—20% înflorite, se recoltează plantele prin tăiere pentru obţinerea frunzelor de calitatea a II-a, materia primă proaspătă se recoltează pe măsură ce se poate executa operaţiunea de strujire, întrucît orice întîrziere ofileşte plantele, iar strujirea devine dificilă şi fără randament.
Tăierea plantelor se face la 7—8 cm de la suprafaţa pămîntului pentru a înlesni creşterea plantelor de pe care se va obţine recolta a II-a de frunze sau iarbă.
Strujirea se face apucînd cu mîna stîngă tulpina de la vîrf, cu dreapta trăgînd tulpina prin palmă în aşa fel încît în mînă să rămînă frunzele şi ramurile. Se separă frunzele de ramuri şi se pun la uscat. Ramurile cu frunze multe se strujesc ca şi tulpinile.
În cazul părţilor aeriene pentru materia primă uscată se recoltează cînd plantele sînt înflorite în proporţie de 15—20% şi se transportă la uscat în coşuri de nuiele sau în vrac, în aceeaşi zi. Cînd materia primă prospătă se foloseşte la extragerea uleiului recoltarea se face cînd plantele au înflorit peste 25% şi nu se recoltează decît necesarul pe o zi, care se transportă la locul de prelucrare. în acest caz, se poate recolta mecanic cu cositoarea.
În toate cazurile se are în vedere ca produsele recoltate să nu fie plouate.
Bolile, dăunătorii şi mijloacele de combatere: Menta este atacata de rugină, contra căreia se iau următoarele măsuri de prevenire:
— tratarea stolonilor înainte de plantare cu o soluţie de sulfat de cupru 0,5% (metoda aceasta are acţiune limitată);
— plantarea numai a stolonilor proveniţi dintr-o cultură sănătoasă;
— plantarea Mentei după 5—7 ani pe acelaşi teren pe care a mai fost cultivată;
— plantarea Mentei cît mai departe de apă ;
— plantarea în rînduri, la distanţă de 65—70 cm;
— folosirea de îngrăşăminte fosfatice şi potasice care măresc rezistenţa plantelor;
— evitarea îngrăşării terenului cu prea mult azot sau numai cu acest îngrăşămînt;
— folosirea gunoiului de grajd la cultura premergătoare, bine fermentat şi împrăştiat cît mai uniform;
— distrugerea speciilor de Mentă sălbatică din cultură sau din apropiere ;
— recoltarea stolonilor de la plantele care au rezistat atacului de rugină; de la aceste plante se recoltează pentru noile culturi.
Cultura de mentă mai poate fi atacată de torţel. Acesta se combate prin măsuri agrotehnice.
O boală întîlnită mai rar la culturile de Mentă din ţara noastră este ofilirea masei foliacee (verticilium). Combaterea preventivă a acestei boli se face prin carantină severă, urmărită pe 10 — 15 ani. La aceasta se adaugă respectarea riguroasă a rotaţiei culturilor.În rotaţia culturilor se foloseşte schema: un an mentă, un an ceapă, un an morcov şi apoi iar Mentă.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Uscarea frunzelor de Mentă se face pe hîrtie albă, rogojini, pînză de sac sau pe rame, întinse într-un strat subţire (un rînd de frunze), în încăperi, poduri, şoproane sau la soare.
În timp de 5—6 ore, între orele 10—17, frunzele de mentă se usucă aproape complet la soare. În încăperi uscate durează 5 — 6 zile, cu condiţia asigurării unei bune ventilaţii. În timpul uscării la umbră stratul de frunze se va întoarce de 2—3 ori în prima zi şi cîte o dată în următoarele trei zile. Întreaga cantitate de frunze uscate la soare în cursul unei zile se depozitează seara într-un strat subţire de cea 5 cm în încăperi, pe rame, rogojini, prelate, hîrtie albă, pînză de sac, unde se continuă cu uscarea încă una-două zile.
Frunzele de Mentă astfel uscate îşi păstrează culoarea verde caracteristică şi conţinutul în principii active. Uscarea la soare este foarte eficientă scutind cultivatorul de folosirea unui număr mare de braţe de munci, de rame de uscat şi de spaţii mari, care sînt necesare în cazul uscării la umbră.
Produsul este bine uscat cînd frunzele îşi pierd elasticitatea şi cînd prinse între două degete nervura principală se rupe cu zgomot.
Iarba în stare proaspătă recoltată se transportă şi se aşterne într-un strat subţire de 5—8 cm direct la soare, pe rogojini, prelate, rame etc. Uscarea durează 1—2 zile (după ora 19 ramele cu iarbă se strîng şi se adăpostesc, urmînd ca a doua zi, după ce rouă s-a ridicat, să se expună din nou la soare), timp în care se usucă în proporţie de 70—75%. în continuare uscarea se face în poduri, într-un strat de 10 — 15 cm, unde produsul se lasă încă 3 — 4 zile. În timpul uscării direct la soare stratul de iarbă va fi întors de 2 — 3 ori pe zi, pentru o uscare cît mai uniformă. în poduri sau alte încăperi acest lucru nu se mai face pentru a nu scutura frunzele.
În afara uscării mixte, care grăbeşte mult terminarea operaţiunii, cultivatorii pot usca iarba de Mentă numai în poduri, în strat subţire de cea 5 cm. Uscarea în poduri poate dura 8—12 zile, timp în care produsul va fi întors zilnic o singură dată, în primele 5 zile. Ea poate dura şi mai mult dacă timpul este rece sau noros.În general, după 15 septembrie durata de uscare se prelungeşte cu 50 — 100%, timp în care trebuie acordată o deosebită asistenţă tehnică, pentru a evita înnegrirea produsului.
Atît frunzele de mentă cît şi plantele, pot fi uscate pe cale artificială la o temperatură de 35°C.
Frunzele de Mentă se ambalează în lăzi speciale. Herba Menthae se ambalează în saltele pentru livrare. în timpul ambalării frunzelor se efectuează condiţionarea lor, prin înlăturarea părţilor din plantă, a frunzelor înnegrite pronunţat, pătate şi a altor corpuri străine. Din materia primă (Herba Menthae) se înlătură buruienile de cîmp, paiele etc.
Randamentul la uscare, atît pentru frunze cît şi pentru părţile aeriene ale plantei este 4—6/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd următoarele: — pentru frunze (Folia Menthae) — în funcţie de mărimea frunzelor şi conţinutul de impurităţi şi corpuri străine, se pot obţine 3 calităţi, după cum urmează:
| proprietatea | CALITATE SUP. | CALITATE I | CALITATE II |
| -lungime minimă | 5 | 4 | sub 4 |
| -impurităţi,max. | 1,5 | 2,5 | 5 |
| -frunze brunificate,decolorate,max % | 1,5 | 5 | 10 |
| -corpuri străine organice %max. | 1 | 2 | 4 |
| -corpuri străine minerale %max. | 0,5 | 1 | 2 |
| -umiditate % max. | 14 | 14 | 14 |
— pentru partea aeriană proaspătă (Herba Menthae recens), recoltată pentru ulei, produsul nu va conţine cotoare (tulpini mai lungi de 10 cm înainte de ultima ramificaţie), iar corpurile străine se scad cantitativ şi valoric din totalul cantităţii (porţiunile de plantă atacată de rugină nu se consideră corp străin);
— pentru partea aeriană uscată (Herba Menthae) nu se admit ramuri şi tulpini fără frunze, la impurităţi nu se va depăşi max. 5% frunze brunificate şi max. 3% tulpini mai groase de 2 cm, corpuri străine organice — max. 2% şi minerale — max. 1%, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică: Părţile aeriene recoltate în timpul înfloririi conţin 0,3—0,5% ulei volatil, iar frunzele 1—2% ulei volatil cu compoziţie chimică diferită în funcţie de provenienţă. Principala componentă a uleiului volatil de mentă este mentolul (pînă la 70%), precum şi mentone, mento-furan, a — pinen, felandren, limonen, cadinen, cineol, aldehidă acetică şi izovalerianică, alcooli amilic şi izoamilic, timol, carvacrol, alcooli sescviter-penici, cariofilen etc.
Frunzele mai conţin cantităţi apreciabile de tanin (pînă la 12% sub formă de acid cafeic), acizi organici, vitamina C, săruri minerale, substanţe antibiotice etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Acţiunea farmaco-dinamică a Mentei este imprimată de componenţa uleiului volatil şi de prezenţa celorlalte substanţe în plantă. Are acţiune tonic-eupeptică, uşor analgezică şi carminativă. Uleiul are în cantităţi mici în special acţiune excitantă asupra terminaţiilor nervoase senzitive termice din piele şi mucoase. La început perioada de excitaţie produce senzaţia de rece, apoi o senzaţie de căldură locală accentuată. Are de asemenea acţiune antispastică asupra muşchilor netezi. Se utilizează în dispepsii, greaţă, spasme pilorice, dischinezii biliare şi gastro-intestinale.
S-au semnalat şi intoxicaţii cu produse conţinînd cantităţi mari de mentol manifestate prin dureri abdominale, greaţă, vărsături, ataxie, rigiditate musculară mai multe zile, bradipnee, asfixie şi moarte.Preparatele conţinînd ulei de Mentă au un spectru destul de selectiv antibacterian în special pe specii de Brucella.
Intră în compoziţia a numeroase ceaiuri medicinale: antiastmatic, anticolitic, antidiareic, dietetic, gastric, hepatic nr. 2 etc. Uleiul volatil în diferite produse farmaceutice (Carbocif, Colebil, Boldocolin, Inhalant etc.) şi corectiv pentru gustul unor medicamente. în frecţii, inhalaţii etc.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!