Masturbarea.Dorinta de a avea placeri sexuale este extrem de puternica. Aproape oricine isi stimuleaza organele sexuale din cand in cand, probabil mult mai des decat este dispus sa recunoasca. Expresie fireasca a sexualitatii umane, masturbarea poate sa inceapa in copilarie si sa continue pana la varste inaintate, sau poate sa fie abandonata complet.
Exista credinta populara ca masturbarea este un fenomen in principal al varstei adolescentei, dar, desi se poate spune ca hormonii dezlantuiti la adolescenta duc la o masturbare sustinuta, obiceiul exista la toate varstele, la oameni casatoriti sau necasatoriti, chiar si la persoanele in varsta.
Atitudinea sociala si medicala fata de masturbare s-a schimbat considerabil in ultimii 50 de ani. Ea a pornit de la un punct de vedere negativ, conform caruia este vorba de un abuz asupra propriei persoane, cu consecinte potential grave asupra fizicului si psihicului individului. In zilele noastre, profesorii de educatie sexuala si terapeutii sexului sunt de acord ca masturbarea este normala in dezvoltarea sexuala a tanarului, ca este folositoare ca element ajutator in interactiunea sexuala dintre doua persoane care se iubesc si un mijloc de eliberare a tensiunii sexuale atunci cand cineva este lipsit de un partener.
Miturile trecutului recent, privitoare la pericolele puse de masturbare, par sa isi aiba radacinile in sentintele medicinii despre efectele ei negative si in credinta religioasa ca masturbarea este imorala. Se credea ca un exces de masturbare putea cauza orbirea si nebunia, ca la femei masturbarea ar duce la cresterea de par pe fata, iar barbatilor, din cauza masturbarii, le creste par pe palme. Aceste mituri au fost intarite si de credinta populara ca un barbat are o cantitate data si finita de sperma; daca pierde prea mult prin masturbare, el risca sa sufere o degradare fizica.
Oricat de absurde ar fi aceste mituri, multe din ele au fost predate pana in anii ’40 la cursurile de educatie fizica. Persoanele care isi bazeaza atitudinile pe credintele religioase citeaza adesea din povestea biblica a lui Onan si a pacatoasei lui de „varsari a semintei”, de unde si termenul de „onanism” sau „onanie”, echivalent cu masturbarea.
Totusi, dupa majoritatea oamenilor de stiinta, povestea pacatului lui Onan se referea probabil la coitus interruptus, nu la masturbare. Onan se retragea inainte de ejaculare si se sustragea astfel datoriei sociale si religioase de a o lasa gravida pe vaduva fratelui lui.
Astazi, cei mai multi oameni a caror profesie este medicina sau sexualitatea umana resping aceste sentinte non-stiintifice, sau pseudo-stiintifice despre pericolele puse de masturbare. Expertii contemporani avertizeaza parintii asupra pericolului unei prea mari rigiditati in a impiedica un copil, chiar foarte mic, sa se masturbeze. Ei arata ca daca te implici in masturbarea infantila — altfel decat eticheta elementara, adica sa nu se faca in public — atunci te implici in tendinta naturala si foarte imperativa a copilului de a isi explora propria sexualitate. Un cercetator al sexului a emis teoria ca probabil masturbarea este o parte fireasca a procesului de crestere. Prin ea, copiii invata sa reactioneze fiziologic, conform naturii lor, pregatindu-se pentru viata de adulti activi sexual.
Masturbarea poate sa ii ajute sa dezvolte mecanismele necesare mai tarziu pentru reactiile reusite si performantele in ciclul lor reproductiv. Studiile de astazi arata ca aproape toti barbatii si majoritatea femeilor s-au masturbat intr-un anume moment al vietii lor si multi se masturbeaza de-a lungul intregii vieti.
The Janus Report, un studiu la nivel national publicat in Statele Unite in 1993, arata ca 55% din barbatii adulti si 38% din femeile adulte au spus ca se masturbeaza de o maniera „regulata”, care se intinde de la zilnic la lunar. Mai mult, 66 de procente din barbati si 67% din femei au spus ca sunt de acord sau sustin cu tarie afirmatia ca „masturbarea este o parte fireasca a vietii si continua si in timpul casniciei”.
Acest punct de vedere este sustinut de 63% din catolicii si 73% din evreii care au raspuns studiului. Importante cercetari in domeniul sexului au aratat ca exista intr-adevar diferente intre sexe in privinta raportarii masturbarii. Rezultatele studiului publicat de Alfred Kinsey in anii ‘50 au aratat ca 92% din subiectii barbati au spus ca s-au masturbat pana la orgasm cel putin o data in viata, in comparatie cu doar 58% din femei.
Studiul Hunt, efectuat la mijlocul anilor 1970, a raportat ca 63 procente din femei s-au masturbat pana la orgasm cel putin o data, un procentaj nu mult mai mare decat cel al lui Kinsey, in ciuda cresterii tolerantei fata de subiectul sex in cei douazeci de ani trecuti intre cele doua studii.
Ambele studii au aratat ca femeile sunt probabil mai reticente in a recunoaste ca s-au angajat in asemenea comportament sexual, dar probabil mai important, ca masturbarea la femei pare sa inceapa mai tarziu decat la barbati. Cei mai multi din subiectii care au raspuns studiului lui Kinsey au spus ca au inceput masturbarea intre treisprezece si cincisprezece ani, dar multe dintre femeile din ancheta au declarat ca au inceput dupa varsta de douazeci si cinci.
Intr-un studiu de comportament sexual sponsorizat de Uniunea Consumatorilor in anii 1980, 33% din femeile de saptezeci de ani si peste au spus ca se masturbeaza curent, ca si 43% din barbati. Dintre aceste femei, 74% au raportat ca experimenteaza un orgasm de fiecare sau aproape de fiecare data. Intre barbati, 73% au spus ca ajung la orgasm aproape de fiecare data.
Se pare ca masturbarea este o activitate care dureaza toata viata in cultura noastra .
Masturbarea in pruncie, copilarie si adolescenta.
Punerea mainii la organele genitale este obisnuita si normala in pruncie si copilarie. Pentru copii este placuta, ca parte a curiozitatii naturale si a explorarii propriului corp, similar cu modul in care isi exploreaza degetele de la maini si picioare. Auto- stimularea genitala este de asemenea foarte comuna si la varste intre doi si cinci ani, cand copiii descopera deosebirile fizice dintre baieti si fete. Dorinta de a se atinge pe sine si poate si pe alti copii in „jocuri sexuale” reflecta partial curiozitatea naturala legata de aceste deosebiri. Copiii nu trebuie facuti sa se rusineze de comportamentul lor sau sa simta ca aceste parti ale corpului sunt „rele” in vreun fel.
Evident, nu exista nici urma de adevar in miturile care spun ca masturbarea poate sa cauzeze HOMOSEXUALITATE, orbire, deformatii fizice, retard mentala, par pe palme sau orice alta boala fizica sau mentala. Parintii ar trebui sa le sugereze copiilor ca este vorba de un lucru care, ca si toaleta zilnica, trebuie facut in intimitate.
Adolescentii au o dorinta imperioasa de a se masturba, ca rezultat al schimbarilor hormonale de la pubertate. Studiile arata ca aproape toti baietii au obtinut un orgasm prin masturbare pana la varsta de optsprezece ani. Masturbarea la baieti consta de obicei in frecarea PENISULUI cu mana sau de o saltea, intr-o miscare sus-jos, pana cand survine ejacularea. Cantitatea de sperma si distanta la care poate ea fi ejectata din penis pot sa varieze. Se crede ca 25% din barbatii heterosexuali si 60% din barbatii homosexuali trecuti de varsta de paisprezece ani s-au angajat in masturbari reciproce, ponderea crescand la 90% din barbatii homosexuali dupa varsta de nouasprezece ani.
De obicei, fetele se masturbeaza prin frecarea CLITORISULUI si labiilor VULVEI si pot sa se excite si prin atingerea ZONELOR EROGENE cum ar fi SÂNII. Desi fetele nu ejaculeaza, ca baietii, atunci cand o fata este excitata, in vagin este secretat un lichid lubrifiant clar. Pentru fete, masturbarea poate fi o cale de a amana ACUPLAREA SEXUALA.
Masturbarea pare sa fie mult mai intalnita la femeile din grupurile socio-economice inferioare, care participa si mult mai frecvent la coitul premarital. In anumite situatii, masturbarea copilului sau a adolescentului poate sa apara excesiva sau obligatorie, sau poate sa apara in public. Aceasta pare sa indice o tensiune sau o grija din partea copilului sau a adolescentului. Daca exista alte indicii ca adolescentul sau copilul este nelinistit sau preocupat de ceva, daca el sau ea pare sa fie singuratic, sau are prea putini prieteni si prea putine preocupari, s-ar putea sa fie mai prudent sa se apeleze la un profesionist in sanatatea mintala (vezi si SEXUALITATEA COPIILOR; EDUCATIA SEXUALA). Masturbarea in terapia sexului.
Masturbarea si alte forme de auto-erotism sunt esentiale pentru tratamentul disfunctiilor sexuale masculine si feminine prin terapia sexului. Din cauza atitudinii traditionale a crestinilor si evreilor fata de masturbare, ca si din cauza credintelor vechi si gresite care leaga masturbarea „excesiva” de bolile mentale, terapia disfunctiilor sexuale nu ar fi ajuns la nivelul de profesiune daca nu ar fi avut loc o schimbare radicala de atitudine fata de autoerotism.
Schimbarile in atitudinile publicului si ale medicinii fata de masturbare isi au radacinile in lucrarile lui Alfred Kinsey, MASTERS SI JOHNSON si ale lui Helen Singer Kaplan. Marea contributie a lui Kinsey a constat in descoperirea faptului ca marea majoritate a oamenilor s-au masturbat — fara consecintele ingrozitoare care, credeau unii, ar fi trebuit sa apara. Masters si Johnson au raportat importanta masturbarii la femei, faptul ca prin manipularea zonei clitoridiene sau prin folosirea VIBRATOARELOR ele pot ajunge la orgasm mult mai sigur decat prin coit. Kaplan a dezvoltat tehnici pline de inventivitate pentru a invata femeile sa se foloseasca de auto- stimulare pentru a depasi disfunctiile sexuale. Deoarece principalul motiv pentru care femeile cauta sfatul terapeutilor sexului este disfunctia orgasmica, metodele prin care femeile sunt invatate sa se masturbeze si sa se bucure de placerile corporale sunt absolut esentiale pentru ca ele sa accepte placerea sexuala si stimularea din partea altei persoane. Cei mai multi terapeuti ai sexului cred ca este necesar ca femeile cu disfunctii orgasmice sa invete sa isi asume responsabilitatea pentru propriile orgasme inainte de a se bucura de orgasme provocate de stimularile partenerilor, fie ele provocate manual, oral sau prin coitul penian.
Ca rezultat al lucrarilor lui Masters si Johnson, terapeutii sexului recomanda adesea folosirea vibratoarelor, ca fiind mijlocul cel mai eficient pentru ca femeile sa ajunga sa aiba orgasm. Aceasta nu inseamna ca ele vor fi nevoite sa continue sau sa depinda de aceste mijloace, pentru ca succesul cu vibratorul se transmite usor auto-stimularii si apoi stimularii de catre partener.
Pentru unele femei, s-ar putea sa fie de ajutor discutarea intr-un grup de terapie feminin a dificultatilor lor in a avea orgasm.
Terapeutii au relatat ca alte femei, in cadrul grupurilor de sustinere, care discuta probleme pe care femeile nu le discuta in mod normal, pot constitui un ajutor important in terapie.
Masturbarea este rareori folosita pentru invatarea barbatilor sa ajunga la orgasm sau sa ejaculeze. Totusi, ea este folosita in tratarea disfunctiilor masculine des intalnite ale ejacularii premature si emotiilor anticipatoare.
alte articole conexe aici!
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!