Mac roșu de cîmp
Papaver rhoeas L.
Fr.:Coquelicot,Pavot rouge;G.:Feuer Mohn;M.:Vetesi pipacs:R.:Mak samaseika
Caractere de recunoaştere : Planta : Specie anuală, erectă, înaltă de 20—90 cm, cu tulpini numeroase ; rădăcina : pivotantă, albicioasă ; tulpina : adesea ramificată, cu peri deşi, erecţi, aspri ; frunzele : foarte păroase, cele bazale neregulat penat-sectate, peţiolate, cu numeroşi dinţi pe margine ; cele tulpinale sesile, mai reduse, lobate sau dinţate ; flori : solitare, pe un peduncul lung şi păros, formate din 2 sepale mari, cu diametrul pînă la 10 cm, verzi, păroase,caduce, 4 petale roşii intens cu sau fără pată la bază, iar în centrul florii numeroase stamine înconjurînd ovarul ; fruct : capsulă pînă Ia 2 cm terminată cu un disc stelat ; în interior numeroase seminţe reniforme, brun-închise.
înflorire : V—VII.
Materia primă: Flores Rhoeados — petale de culoare roşu-violet, cu sau fără pete negre la bază. Miros specific, gust amărui, mucilaginos.
Ecologie şi răspîndire : Plantă tipică ca buruiană de semănături, mai ales la cereale, puţind fi intîlnită şi în mirişti, marginea drumurilor şi a căilor ferate. Creşte numai in lumină directă, suportînd temperaturi ridicate. Faţă de sol nu are pretenţii deosebite faţă de textură, crescînd şi pe soluri argiloase sau nisipoase, cere însă să fie bogate şi cu mult calciu.
Altitudinal se întîlneşte în zona de cimpie şi deal, putîndu-se recolta în toate judeţele din aceste zone. Datorită erbicidării culturilor, aria macului de cîmp se restrînge şi bazinele sînt fluctuante. Experimental au fost făcute si culturi.
Recoltare : Se face in perioada de înflorire, la începutul desfacerii florii, după ce se ridică roua, prin desprinderea uşoară a petalelor de pe receptacul, presarea lor ducînd la brunificare. Tot pentru a evita presarea sau aglomerarea petalelor se vor pune în cutii de carton sau coşuleţe căptuşite cu hîrtie.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării : înainte de uscare se desfac petalele lipite în momentul transportului. Se pun în strat subţire pe rame, chiar şi la soare, dar nu în lumină directă, deoarece se decolorează, sau în încăperi bine aerate.
Uscarea artificială se face pînă la 35°. Randamentul la uscare 8—9/1.
Condiţiile tehnice de recepţie admit un conţinut de impurităţi de max. 5% (petale decolorate, brunificate sau aglomerate), corpuri străine organice — max. 0,5% şi minerale — max. 0,25%, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică : un antocianozid a cărui genină este cianidolul şi care colorează petalele în roşu, readina-alcaloid cu structură similară hidrastinei, reagenina care ia naştere prin pierderea unei molecule de alcool metilic, alţi alcaloizi cu structură încă neelucidată, mucilagii, mecocianină şi mecopelargonidină.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : datorită alcaloizilor pe care îi conţin petalele, are proprietăţi uşor sedative. Se utilizează în compoziţia ceaiurilor pectorale. Petalele se folosesc şi ca bază de coloranţi vegetali.
Confuzii: Se poate confunda cu altă specie spontană de mac — P. dubium. Caractere de deosebire : — pedunculii florali cu peri alipiţi (la specia medicinală sînt perpendiculari) ; — petale mai mici de 1—3 cm (la cel medicinal 4—6 cm) ; capsula mult alungită.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!