Lichen de ștejar
Evernia prunastri Ach.
Fr. : Lichen de Chene, Mouse de chene ; G. : Eichenmoos ; M. : Tolgyfazuzmo ; R. : Evernia
Caractere de recunoaştere: Planta: Lichen cu tal fruticulos (în formă de tufă), erect sau pendul, lung pînă la 10 cm ; lobii talului sînt fixaţi de substrat printr-un disc adeziv ; au forma unor benzi ramificate dichotomic, nerăsucite, cu scoarţă numai spre faţa superioară, verde-cenuşie sau gălbuie, faţa inferioară albicioasă ; sînt moi, flexibili ; organe de înmulţire : apotecii în formă de scut brun-roşcat, foarte rare.
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
Materia primă: Lichen Quercus sau Lichen Quercinum este constituită din talul tufos, ramificat cu ramurile turtite, de 1—5 (10) mm lăţime, de culoare cenuşiu-argintie pe ambele feţe, uneori cenuşiu-verzuie pe faţa superioară. Ramurile sînt elastice şi moi, caracter care-l păstrează şi după uscare. Pe suprafaţa talului se găsesc plăci albicioase făinoase (soredii), care prin scuturare împrăştie o pulbere albă. Mirosul slab, aromat, gustul dulceag, acrişor, mucilaginos.
Ecologie şi răspîndire : Pe stînci, pe lemn, dar cel mai adesea pe scoarţa arborilor foioşi, din genurile Quercus (stejar) în mod deosebit, dar şi Fagus (fag), Alnus (anin), Betula (mesteacăn), Fraxinus (frasin), Tilia (tei) în zona de şes şi deal, precum şi pe arbori fructiferi în livezi bătrîne şi mai puţin îngrijite. Este răspîndit în toate judeţele ţării, în special în Oltenia (jud, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vîlcea), precum şi în Argeş, Caraş-Severin, Cluj, Vrancea, Buzău, Neamţ etc.
Recoltarea: Se poate recolta în tot cursul anului (de preferinţă primăvara, cînd se desprinde mai uşor de pe scoarţă), pe timp uscat, la cel puţin două zile de la ultima ploaie (pentru a nu mucegai).
Metode de recoltare : pentru înălţimea la care poate ajunge culegătorul se desprind cu mina sau cu cuţitul; pentru ramurile mai înalte se foloseşte o furcă între dinţii căreia se pune o sîrmă.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Se face sortarea lichenului respectiv de alţi licheni cu care creşte împreună, precum şi de resturi de coji şi crengi. Uscarea se face pe cale naturală în aer liber sau şoproane, poduri bine aerate, în strat de pînă la 3 cm. Din timp în timp se întorc cu atenţie pentru a nu se fărîmiţa şi se controlează pentru a nu mucegai. Uscarea artificială se face cînd timpul rece nu mai permite o uscare naturală rapidă, la 35—40°.
Randament de uscare : 1,5—2/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd un conţinut maxim de impurităţi de 5% (resturi de scoarţă — max. 3%, licheni înnegriţi pe ambele feţe — max. 2%), corpuri străine organice (alţi licheni) — max. 2% şi minerale — max. 0,5%, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică : Conţine derivaţi ai fenolului ca acidul everninic, orcina, vanilina, sparasolul, acidul rizoninic, depside : acidul lecanoric, acidul evernic, cloratranorina etc.
Uleiul volatil se formează după 6 luni de la uscare. Conţine lichenol, derivat fenolic analog everniatului de metil sau de etil, acid usnic, crizocetraric şi antranoic.
Acţiune farmacodinamică: Datorită depsidelor, are proprietăţi antibiotice. In special acidul evernic inhibă dezvoltarea bacilului tuberculozei şi a agentului patogen al difteriei.
Utilizări: Uleiul volatil (esenţa) se obţine cu ajutorul solvenţilor volatili (benzen, eter de petrol sau alcool absolut) şi este întrebuinţat pe scară largă în industria parfumurilor.
Alţi licheni cu importanţă medicinală sau economică
Lobaria pulmonaria Hoffm. (Brincă) — Fam. Stictaceae — cu tal foliaceu, asemănător cu un plămîn, a fost utilizat în trecut pe scară largă în astm bronşic, tuse, în general în afecţiuni pulmonare, avînd proprietăţi pectorale şi emoliente. In medicina populară era indicat şi în „brîncă" (umflături ale mîinilor).
Peltigera canina Willd. — Fam. Peltigeraceae — conţinînd metionină, este folosită în unele ţări în bolile de ficat; odinioară — în reţete populare — era folosit împotriva turbării.
Cladonia rangiferina Web. (Lichenul renului) — cu conţinut mare de acid usnic — antibiotic, cu spectru larg, care inhibă şi pe Mycobacterium tuberculosis (bacilul tuberculozei), este folosit pentru o pomadă mai eficientă decît cea cu penicilină în tratarea arsurilor externe si a plăgilor superficiale.
Cladonia pyxidata Fr. — are proprietăţi similare cu Cetraria islandica (lichen de piatră).
Usnea barbata Mot. (Mătreaţa bradului) — Fam. Usneaceae — ca şi Cladonia conţine acid usnic.
Unii dintre aceşti licheni au fost utilizaţi în alimentaţie, ca furaje sau la prepararea băuturilor alcoolice. Astfel, Sticta pulmonaria a fost utilizată la fabricarea berii, iar Cetraria islandica şi Cladonia rangiferina, după tratare cu acid sulfuric diluat, dă 70% substanţe capabile fermentaţiei alcoolice.
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!