Lichen de piatră
Cetraria islandica (L.) Ach.
Fr. : Lichen d'Islande ; G. : Islăndisches Moos ; M. : Izlandi zuzmo ; R. : Ţetraria islandskaia, Islandski lişainik.
Caractere de recunoaştere: Planta: lichen cu tal fructiculos (în formă de mică tufă), erect, înalt de 8—10 (15) cm. Lobii talului, divizaţi în două, sînt plani, răsuciţi sau aproape tubulari, pe margine cu cili groşi, rigizi ; faţa superioară brună sau verde-cenuşie, lucioasă ; faţa inferioară mai deschisă la culoare, la locul de inserţie pe substrat este roşcată unde se observă şi cîteva firişoare (rizine). Organele de înmulţire sînt apoteciile marginale, lucioase, discoidale cu diametrul de 2—8 mm.
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
Materia primă: tal de 8—10 cm lungime şi cca. 0,5 mm grosime, de culoare verde-măslinie sau brună-verzuie pe partea superioară, uneori cu pete mici albe şi de culoare cenuşiu-deschis albicioasă pe partea inferioară ; de consistenţă tare, elastică, aspră la pipăit. La marginea lobilor se pot observa apotecile de forma unui mic disc proeminent de culoare brună. Mirosul este slab, caracteristic, iar gustul puternic amar, mucilaginos.
Ecologie şi răspîndire : creşte pe stînci şi pe platourile din zona alpină expuse vânturilor puternice, prin locuri uscate uneori în jnepenişuri. Se întîlneşte mai frecvent pe Muntele Mic în Banat, Tarcu, Godeanu, Masivul Retezatului, Munţii Făgăraşului, Parîngului, Sibiului şi în judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Covasna, Harghita, Mureş şi Suceava.
Recoltarea : Perioada de recoltare depinde numai de posibilităţile de acces în bazin, de obicei din aprilie pînă în octombrie-noiembrie. Se recoltează întregul tal, care se desprinde uşor de pe substrat sau care se poate culege şi de pe sol, numai pe vreme uscată.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării : se înlătură plantele străine, acele de conifere, părţile brunificate şi înnegrite. Deoarece are un conţinut redus de apă, uscarea se face numai pe cale naturală, în aer liber sau, în caz de ploaie, în şoproane bine aerate. Păstrarea ulterioară trebuie făcută în locuri uscate, deoarece produsul este higroscopic şi mucegăieşte. Randament de uscare 1,2—2/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : impurităţi (taluri brunificate pe ambele feţe) — max. 5% ; corpuri străine organice — max. 3% Şi minerale — max. 1% ; umiditate — max. 13 %.
Compoziţie chimică: conţine mucilagii care sînt solubile 70% în apă fierbinte, acizi lichenici dintre care : acidul cetraric şi protocetraric, acidul d, 1-usninic, acidul protolichensterinic şi fumaric, ulei volatil cca. 0,05%, vitamina A şi B1, iod, urme de fridelină şi de grăsimi. Prin hidroliză hidraţii de carbon (lichenina) se transformă în D — glucoza, iar aşa-numita izolichenină se dizolvă în apă la rece iar apoi se scindează în manoză, galactoză şi glucoza. Datorită acestor proprietăţi, în unele ţări nordice unde este răspândit, lichenul de piatră se foloseşte fie pentru hrana animalelor, fie pentru prepararea zahărului.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Datorită celor două grupe de substanţe diferite (substanţe amare şi substanţe mucilaginoase), lichenul de piatră are două acţiuni diferite : substanţele amare stimulează secreţiile stomacale şi sistemul nervos vegetativ şi vaso-motor şi prin aceasta poate fi considerat în grupa medicamentelor tonic-amare-stomahice. în acest caz sînt de preferat extractele alcoolice în care se extrag substanţele amare, în timp ce mucilagiile rămîn aproape complet neextrase.
În cazul cînd se urmăreşte a doua acţiune importantă a acestei materii prime vegetale care se datoreşte prezenţei mucilagiilor, atunci se utilizează extractul obţinut la cald. Mucilagiile îşi găsesc aplicabilitate în catarul bronhial cronic (bronşite). În cazul în care bolnavul are hiperaciditate gastrică, se înlătură din produs substanţele amare prin extracţie alcoolică. În ultimii ani, din Cetraria islandica s-au izolat antibiotice (acidul usninic şi evozina) cu acţiune inhibitoare asupra bacilului Koch.
Confuzii: Din cauza folosirii pentru această specie şi a denumirilor improprii de „muşchi de piatră" sau „muşchi de munte", s-au recoltat uneori diferite specii de muşchi propriu-zişi din zona alpină, de pe sol şi stînci.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!