Leuşteanul
Levisticum officinale K.
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie perenă de cultură, glabră, lucitoare, robustă, pînă la 1,5—2 m înălţime, ramificată în partea superioară. Partea subterană : rizom gros, uneori ramificat, prelungindu-se cu o rădăcină pivotantă, de asemenea cu ramificaţii; la colet resturi de frunze din anii precedenţi ; tulpina aeriană : cilindrică, goală la interior, groasă pînă la 3—4 cm, fin brăzdată ; frunze : de 1—3 ori penat sectate, cu ultimele segmente mari (pînă la 8—10 cm lungime şi 5—7 cm lăţime), verzi-închis, variază după înălţime, cele inferioare ajungînd la 50—70 cm şi avînd peţioiul lung, cele superioare din ce în ce mai mici şi mai puţin divizate, cu peţiol din ce în ce mai scurt, pînă la sesile ; flori : se formează din anul II în umbele compacte cu 10—20 radii groase şi muchiate, cu involucrul şi involucelul reflecte ; flori mici cu petale gălbui, lungi de cca 1 mm ; fructe : diachenă alb-gălbuie pînă la brune, lat eliptică şi turtită, lungă de 5—7 mm şi lată pe jumătate ; cele două jumătăţi se desprind la maturitate, avînd 3 coaste dorsale şi 2 laterale cu mult mai aripate.
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
Înflorire : VI—VIII.
Materia primă: Radix Levistici — rizom gros, ramificat, pînă la 7 cm lungime, prelungindu-se cu o rădăcină pivotantă de 20—30 cm lungime, cu ramificaţii groase pînă la 1 cm. Suprafaţa externă este de culoare brună-gălbuie pînă la brună, cu striuri circulare şi zbîrcituri longitudinale. Rizomii şi rădăcinile mai groase, la materia primă uscată sînt despicate longitudinal. Mirosul este aromatic, gustul dulceag sau amărui caracteristic. La cerere se livrează frunze în stare proaspătă sau uscate, părţile aeriene sau fructele.
Ecologie şi zonare în cultură : Specie cu pretenţii destul de reduse faţă de factorii de vegetaţie. Astfel, vegetează cel mai bine la temperatura de 10—12°, rezistînd la temperaturi scăzute peste iarnă, chiar în condiţii în care solul este descoperit.Faţă de lumină se manifestă ca o specie puţin pretenţioasă, suportînd şi semiumbra.Are pretenţii modeste faţă de apă, deoarece are sistemul radicular bine dezvoltat (cerinţele sînt mai ridicate doar la începutul primului an de dezvoltare).Dă cele mai bune rezultate pe soluri mijlocii spre uşoare (luto-nisipoase sau nisipo-lutoase), îngrăşate.Leuşteanul se cultivă în zonele legumicole, în special în judeţele Timiş şi Ilfov.
Tehnologia de cultură: Leuşteanul nu este pretenţios faţă de planta premergătoare, producţii mari obţinîndu-se cînd urmează după leguminoase. Poate reveni pe acelaşi teren după 4—5 ani. Solicită o arătură adîncă la 30—35 cm şi terenul lucrat grădinăreşte, cu cultivatorul sau cu grapa cu discuri.Înaintea însămînţatului, în cazul terenurilor semiuscate se trece şi cu un tăvălug foarte uşor.Însămînţarea se face toamna cu maşina de semănat legume la intervale de 50 cm şi la adîncimea de 0,5—1,5 cm. La hectar se dau 5 kg seminţe cu puritatea de 95%, cu germinaţia minimă de 60% şi umiditatea maximă de 10%. Greutatea medie a 1 000 seminţe este de cca 3,589 g şi la un gram, intră în medie 271 seminţe.Primăvara se sparge crusta cu o grapă uşoară şi se dau 3—4 praşile pe întreaga perioadă de vegetaţie. în anul al doilea şi următorii pînă în al zecelea, au loc lucrările de întreţinere, care se rezumă la 2—3 praşile şi un plivit.
De la leuştean se recoltează frunzele din anul I, partea aeriană, fructele şi rădăcinile din anul al doilea de cultură. Pentru frunze se recoltează partea aeriană cu secera la 15 cm de la vîrf, după care se struneşte. Partea aeriană, care se foloseşte la extragerea uleiului, se recoltează ca mai sus, fără să se mai facă strujirea, iar produsul ca atare se expediază la instalaţiile de distilare.
Rizomii şi rădăcinile se recoltează începând din toamna anului II de cultură, de la fiecare a doua plantă. Recoltarea se face în acest caz cu cazmaua. În anul III se pot recolta plantele în totalitate cu plugul fără cormană sau cu maşina de recoltat cartofi.
Fructele se recoltează cu combina începînd din anul II de cultură. Momentul optim de recoltare este cînd fructele au căpătat culoarea cafenie.
Producţia de frunze la un hectar este de 8 000—10 000 kg în stare proaspătă, cu un consum specific de 5—6 la 1 kg produs deshidratat, cea de seminţe este de 350—600 kg şi cea de rădăcini este de 18 000—20 000 kg în stare proaspătă.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Partea aeriană şi rădăcinile se livrează ca atare, la umiditatea normală a produsului proaspăt. Rădăcinile trebuie scuturate de pămînt imediat după recoltare, apoi sînt trecute printr-un curent de apă.Frunzele se usucă fie pe cale naturală la umbră, în strat subţire, fie în uscător la 30—35° (creşterea temperaturii duce la pierderea uleiului eteric).Randamentul la uscare al frunzelor este 6/1, iar al rizomilor 4/1.Pentru fructele care au ca destinaţie extragerea uleiului, nu se face selectarea, ca şi la celelalte umbelifere, utilizate în acelaşi scop.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd următoarele : — pentru rădăcini se admit ca impurităţi max. 2% rădăcini cu resturi de tulpini şi frunze şi max. 1% părţi sfărîmate, corpuri străine organice max. 0,5% şi minerale — max. 1%, umiditatea normală a produsului proaspăt; — pentru partea aeriană (herba) în stare proaspătă se admit max. 1% impurităţi (cotoare, respectiv părţi de tulpină cu diametrul mai mare de 5 mm, nefoliate şi părţi brunificate), corpuri străine organice — max. 1% şi minerale — max. 0,5%, umiditatea normală a produsului proaspăt; — pentru frunze se admit ca impurităţi max. 5% frunze brunificate, corpuri străine organice şi minerale — max. 0,5% pentru fiecare, umiditate — max. 13% ; — pentru fructe se admit ca impurităţi max. 0,5% resturi de codiţe şi alte părţi din plantă şi max. 1,5% fructe seci, sfărîmate, brune, corpuri străine organice — max. 4% şi minerale — max. 1%, umiditate — max. 12%.
Compoziţie chimică : ulei volatil (0,6—1%) în rizomi şi rădăcini, format din alchilftalide : n-butil şi n-butilidenftalide ş.a., acid sedanoic, ligustilidă, sterine şi ceruri (β-sitosterină , β-glicozid), zaharuri, amidon, derivaţi cumarinici : psoralen, umbeliferonă şi bergapten ; acizii : palmitic, malic, miristic, angelic, cafeic, clorogenic etc, umbeliferonă.Frunzele conţin şi mici cantităţi de rutozid (cca 0,25%).Cercetările din ţara noastră au pus în evidenţă prezenţa derivaţilor benzo-α -pironici.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Toate părţile plantei, în special rizomii şi rădăcinile au acţiune diuretică şi hipotensivă, fiind oficinale în unele farmacopei. Se utilizează în diferite amestecuri de ceaiuri diuretice şi sub formă de tincturi şi extracte.La noi este utilizat în special în scopuri alimentar-condimentare.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!