Lesbianism

HOMOSEXUALITATEA FEMININA Mai este denumita cu sinonimele :-inversiune sexuala", -homoerotism feminin",-tribadism",-saphism" sau -lesbianism". Dupa unele statistici se pare ca homosexualitatea feminina este mai putin frecventa decit cea masculina. Ea poate debuta in adolescenta, favorizata de homoerotismul etapei pubertare, sau poate debuta mult mai tirziu, in viata adulta. Dupa J. Cohen se pot distinge urmatoarele categorii de lesbiene : -femei care au raporturi sexuale normale cu barbatii, dar pot avea in mod egal o viata amoroasa cu femei. Unele pot prezenta faze alternante de homosexualitate si de heterosexualitate ; - femei care au o aversiune totala pentru relatii sexuale normale cu sexul masculin. Acestea sint lesbienele reale care nu au interes erotic pentru barbati, sint indiferente la atentiile sexuale ale barbatilor si au fata de acestia repulsie si teama ; -femei cu homosexualitate, avind tulburari mai grave structurale a personalitatii de origine nevrotica sau psihotica. Aceasta clasificatie nu este decit orientativa, deoareoe in practica se pot intilni si alte variante intermediare sau nuante de homosexualitate feminina. Femeile pot ajunge la lesbianism pe mai multe cai : - prin initiere homosexuala, datorita unui mediu feminist lesbian ; ca si in cazul altor perversiuni, lesbienele incearca si cauta adepte printre prietene sau cunostinte fiind mai usor de captat femeile nesatisfacute sexual si indeosebi cele care prezinta frigiditate vaginala ; - din cauza unor traumatisme heterosexuale, determinate de brutalitatea primelor relatii sexuale cu barbatul, de impotenta sau chiar de egoismul barbatilor ; acestea reprezinta pentru femei adevarate deceptii heterosexuale, care le pot arunca in bratele lesbienelor; - din cauza unor erori educative, care cultiva teama pentru relatiile sexuale cu barbatii. La anumite fete emotional imature, isteroide, nu se cristalizeaza o preferinta heterosexuaila neta dupa faza pubertara homoerotica. Daca asupra acestora actioneaza o educatie gresita in spiritul unor temeri fata de barbati, ele pot aluneca spre lesbianism. Se presupune ca unele lesbiene, care au ajuns la inversiune sexuala in mod accidental sau secundar unor deceptii heterosexuale, dupa ce au trait acest gen de aventura pot fi recuperabile. Lesbienele inveterate, relativ rare, nu cunosc si nici nu vor sa cunoasca de loc relatiile sexuale normale, heterosexuale. Femeile care prezinta o anumita structura nevrotica sau psihotica a personalitatii pot raspunde la gratificatiile homosexuale, ca si la alte tipuri de activitate sexuala, in functie de oportunitatea momentului. Atit pseudolesbienele isteroide, cit si cele apartinind homosexualitatii simptomatice, in functie de experienta sexuala traita, se pot conditiona preferential pentru homosexualitate, incit devine dificila diferentierea lor de lesbienele reale. Din punct de vedere al caracterului, lesbienele pot prezenta oricare din tipurile de caracter admise, de la personalitatea civica ascetica pina la treapta cea mai de jos, cu tendinta agresiva. In general, lesbienele ocazionale refuza constient sa se considere ca atare, chiar daca in trecutul lor se regasesc citeva experiente homosexuale propriu-zise. Ele incearca sa le explice ca accidente sau ca datorita unor slabiciuni neintelese. Este evident ca existenta in antecedente a unor astfel de manifestari homoerotice face ca viata lor heterosexuala sa fie dificila si anxioasa. Medicul se afla uneori in fata unei femei care se prezinta din punct de vedere somatic foarte feminina, dar care consulta pentru insatisfactie sexuala sau o repulsie in raporturile sexuale cu barbatul. O alta categorie, cea a lesbienelor reale, nu numai ca sint constiente de tendintele lor sexuale, dar ele isi gasesc satisfactie erotica in realizarea lor. Ele admit ca sint -diferite" si numai rareori, se considera anormale. La femeile care prezinta perioade alternante de heterosexualitate si homosexualitate, este usor sa se evidentieze in timpul relatiilor sexuale cu barbatul componente sadice fata de partenerul masculin sau componente mazochiste in care ele gasesc satisfactie. Unele din acestea in timpul relatiilor sexuale cu barbatul, sint obligate sa-si imagineze un partener feminin ca sa poata obtine satisfactia sau sa evite repulsia fata de partenerul barbat. In ceea ce priveste culpabilitatea, unele lesbiene constiente de tendintele lor, realizate sau nu, se considera vinovate, anormale si simt reprobarea publica, altele, dimpotriva, nu se simt vinovate si chiar manifesta pretentii revendicative fata de societate, dar mai putin violente in comparatie cu homosexualii masculini.In privinta conformatiei corporale somatice unele lesbiene sint feminine, altele au o constitutie masculinoida. Lesbienele cu o astfel de constitutie masculinoida sint, de obicei active, dar pot fi si pasive, incit este dificil de apreciat acest caracter dupa aspectul fizic. Lesbienele masculinoide active in manifestarile lor incearca sa adopte imaginea parodiata a barbatului. Aceasta incercare se manifesta numai pe plan comportamental, prin autoritarism, duritate sau pe plan vestimentar. Lesbienele pasive se pot casatori de convenienta cu un barbat sau pentru protectie sociala, dar sexual, ramin frigide si incapabile de o dragoste autentica cu sotul. De obicei, ele nu doresc sa aiba copii. Lesbienele viriloide active se casatoresc foarte rar, exceptind cazul cind iau un barbat homosexual, impotent sau batrin. Unele lesbiene pot dori intens un copil (dar fara a avea un sot permanent) si reusesc sa-l conceapa prin relatii heterosexuale sau recurg la a adopta un copil. Din pacate, din cite se cunoaste, o lesbiana reala nu-si schimba comportamentul homosexual prin graviditate sau nasterea unui copil. Din punct de vedere al activitatii sexuale propriu-zise, comportamentul lesbienelor se manifesta foarte diferit, mergind de la o tandrete excesiva pina la tendinta de a mima penetrarea vaginala si coitul. In realitate, dragostea lesbiana nu reprezinta decit o iritatie a centrilor nervosi erogeni, generatoare de senzatii voluptoase, care chiar daca ajunge la un vag paroxism, dupa aceasta urmeaza o senzatie confuza de insatisfactie, de incompletitudine. Unii autori chiar compara lesbianismul cu o varietate de masturbatie. Aceasta iritatie a centrilor nervosi, repetata constant de lesbiana care nu ajunge la o detenta propriu-zisa, la o satisfactie sexuala completa, predispune la aparitia unei intregi game de nevroze, datorita epuizarii sistemului nervos central. Profilaxia lesbianismului consta din evitarea factorilor predispozanti amintiti. Tratamentul homosexualitatii feminine este mai usor de efectuat in cazul existentei unei culpabilitati sau anxietati cind lesbienele sint constiente de starea lor indeosebi in cazul homosexualitatii simptomatice de origine nevrotica sau psihica, cind insasi pacienta solicita acest tratament.In caz de lesbianism real, manifest, se incearca aceleasi metode terapeutice ca si pentru homosexualitatea masculina. Prognosticul homosexualitatii feminine ,indeosebi cind lesbiana doreste sa se trateze, pare a fi mai favorabil in comparatie cu homosexualitatea masculina. Importanta biologica, sociala si medico-legala care se acorda inversiunii sexuale si perversiunilor sexuale rezulta din conduita noastra morala privind relatiile sexuale. Aceasta consta in a avea repulsie si a reproba orice forma de activitate sexuala care nu este in sensul biologic si nici uman si care nu se incadreaza in normele de conduita etica ale societatii noastre. Inversiunile si perversiunile sexuale au un caracter antisocial, deoarece sint impotriva legilor biologice, opunindu-se procreerii. De asemenea, sint antisociale prin tendinta acestor pervertiti de a contracta si alti adepti, avind un caracter de contagiozitate. Subiectii cu inversiuni si perversiuni sexuale inspira oamenilor normali, repulsie instinctiva si reprobare.