Lacramioara
Convallaria majalis L.
Lăcrămioare; Fr. Muguet; G.: Maiglockhen; M.: Gyongyvirâg; B.: Landîs maiskii.
Caractere de recunoaştere: P la n t a: Specie erbacee perenă, în primul an cu o singură frunză, în al II-lea an cu două-trei frunze, din anul al III-lea şi cu tulpină floriferă, plante înalte de 15—25 cm; partea subterană: rizom orizontal, cilindric, articulat şi ramificat, lung de 5—15 cm, gros de 3—7 mm galben-brun cu cicatrice ale frunzelor din anii precedenţi; tulpina aeriană: cilindrică, poartă numai flori, apare simultan sau după înfrunzire; frunze: ovale, cu marginea întreagă, nervuri arcuate, cu baza îngustată într-un peţiol lung, la baza lor se găsesc solzi membranoşi; flori: grupate în racem simplu unilateral, cu 5—15 flori pedicelate, albe, nutante, de tipul 3, cu înveliş dublu; fruct: bacă sferică roşie, cu diametrul pînă la 1 cm, în interior cu 3—6 seminţe de asemenea sferice.
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
Înfloreşte: V—VI
Materia primă: Folium Convallariae — frunze ovale, nedinţate pe margini, lungi de 8—17 cm şi late de 4—8 cm, de culoare verde caracteristic după uscare, fără peri pe nervuri. Fără miros specific, cu gust amar.
Flores Convallariae — flori în formă de clopoţei, uscate, formate din şase piese unite de culoare gălbuie, dispuse pe o tulpină floriferă de culoare verde-deschis. Fără miros specific, cu gust amar.
Ecologie şi răspîndire: Plante cu temperament de umbră, au cerinţe ridicate faţă de umiditate; cresc pe soluri brune sau brun-roşcate de pădure, cu conţinut ridicat de calciu, cu o bună fertilitate. Aceste condiţii planta le găseşte în pădurile de foioase, cu deosebire în stejărete, precum şi în lunci, dar numai în locuri umbrite.
Datorită aspectului ornamental se cultivă şi în grădini.
Se întîlneşte îndeosebi în Transilvania şi Banat (Jud. Arad, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Satu-Mare, Timiş), Oltenia (Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt), Muntenia (Dîmboviţa, Ialomiţa, Ilfov, Teleorman), Moldova (Bacău, Botoşani, laşi, Neamţ, Vaslui), Dobrogea (Tulcea).
Recoltare: Frunzele se culeg în lunile apriiie-mai, pînă la coacerea fructelor, cel mai mare conţinut avîndu-1 înainte de deschiderea florilor. Ele se taie cu cuţitul de la baza limbului (se evită recoltarea prin smulgere, care duce la distrugerea plantelor). Recoltarea se face numai pe timp uscat, după ce se ridică roua, căci umezeala face ca frunzele să se alipească între ele şi produsul se degradează.
Florile se recoltează în aceeaşi perioadă, cînd jumătate din flori se mai găsesc încă nedesfăcute, tăindu-se pedunculul floral la cel mult 3 cm sub ultima floare.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Frunzele se pot livra fie ca atare, în stare proaspătă, fie în stare uscată. Uscarea trebuie să se facă la interval foarte scurt după recoltare, exclusiv pe cale artificială, la 60—100° (uscarea pe cale naturală făcîndu-se lent, duce la îngălbenirea produsului).
Florile se pot usca şi pe cale naturală chiar la soare, pe vreme nefavorabilă în camere bine aerate, iar la uscător la temperaturi mai scăzute (35—40°).
Randamentul la uscare: pentru frunze 5,5—6,5/1, iar pentru inflorescenţe 6—8/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd pentru frunze proaspete impurităţi maximum 5% (frunze decolorate, resturi de rădăcini), corpuri străine organice — max. 2% şi minerale max. 1%, umiditatea normală a plantelor proaspete.
Pentru frunze uscate de admit max. 3% impurităţi (frunze decolorate sau brunificate), corpuri străine organice şi minerale — max. 1% pentru fiecare, umiditate — max. 13%.
La flori conţinutul maxim de impurităţi admis este de 5% flori brunificate şi 2% resturi de plante, corpuri străine organice — max. 1% şi minerale max. 0,5%, umiditate max. 13%.
Compoziţia chimică: heterozide cu acţiune cardio tonică: convalatoxo-zidul, convalozidul, convalatoxolul, glucoconvalozidul etc; saponozide: convalarina, convalamarina, substanţe impure cu acţiune hemolitică, acizi organici colină, substanţe minerale etc. Florile mai conţin şi mici cantităţi de ulei volatil.
Acţiune famacodinamică — utilizări terapeutice: datorită heterozidelor cardenolidice planta are acţiune cardiotonică şi diuretică, acţiune potenţată de prezenţa saponozidelor. Efectele terapeutice sînt rapide, de scurtă durată, neprezentînd fenomene de acumulare. Se utilizează sub formă de tinctură sau extras apos, precis dozate pentru efectele cardiotonice şi diuretice. Din convalotoxina pură se prepară soluţii injectabile utilizate în insuficienţa cardiacă.
Confuzii: Unele plante cu aceeaşi ecologie şi cu frunze foarte asemănătoare, ovale şi cu nervaţiune arcuată se pot confunda cu Convallaria majalis (fig. de mai jos,lacramioara este in stînga).
Allium ursinum L. (Leurdă) în afară de deosebiri morfologice (flori în umbele nu în racem, fruct capsulă şi nu bacă), are un miros foarte penetrant de usturoi de unde şi numele popular de „usturoiţă". Frunzele acestei specii se îngălbenesc la uscare.
Polygonatum sp. (Pecetea lui Solomon) are frunzele dispuse alternativ pe tulpină (la Convallaria sînt radicale), florile dispuse cîte 1—3 la subsuoara frunzelor (la Convallaria în inflorescenţe terminale), iar fructele sînt bace violacee (la Convallaria roşii).
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!