Inul
Linum usitatissimum L.
In de cultură ;Fr. : Lin ; G.: Echter Lein ; M. : Hâzi len ;R.: Len abîknavennîi
Caractere de recunoaştere :Planta: Specie ierboasă de cultură, înaltă de 30—80 (100) cm ramificată numai la partea superioară (la inul de fuior) sau chiar de la bază (la inul de ulei); rădăcina : pivotantă,cu ramificaţii dese dar scurte, lungă aproape cit înălţimea plantei ; tulpina : cilindrică, groasă de 1—2 mm ;frunze : alterne, lanceolate, lungi de 2—3 cm, late doar de 2—4 mm, cu 3 nervuri paralele ; flori : grupate în dichazii terminale cu puţine flori (de obicei 10—15), lung pedicelate.pe tipul 5 cu elemente neunite, lungi de 1,2—1,5 cm, corola albastră-azurie ; fructe : capsule globuloase cu diametrul de 6—8 mm, cu 10 seminţe ovoidale, turtite, brune.
Înflorire : VII—VIII.
Materia primă: Semen Lini — seminţe ovale, comprimate lateral, rotunde la un capăt, ascuţite la celălalt, lungi de 4—6 mm, late de 2—4 mm şi groase de 1—1,5 mm,lucioase, de culoare galbenă-brună.Tegumentele sînt puţin rezistente şi acoperă un albumen uleios, destul de îngust care înconjură cele două cotiledoane. Introduse în apă caldă, se acoperă cu un strat mucilaginos,întregi sînt fără miros, cu gust dulceag, mucilaginos.
Ecologie şi zonare în cultură: Cerinţele ecologice sînt moderate,fiind o cultură care găseşte condiţii bune în cea mai mare parte a ţării,înaintînd spre nordul ţării şi spre munte.Temperatura de germinare este de 1—3°, plantele rezistînd chiar la —4°... —10° (pe perioade mai scurte). In cursul perioadei de vegetaţie îi priesc temperaturile moderate, cu veri fără temperaturi excesive. Suma temperaturilor în cursul vegetaţiei este de 1 400—2 000°, în aceste condiţii perioada de vegetaţie variind între 75—140 zile.Faţă de umiditate prezintă cerinţe destul de ridicate, necesitînd precipitaţii destul de uniform repartizate pe întreaga perioadă de vegetaţie. La secete de lungă durată se usucă printre primele plante.Faţă de sol prezintă pretenţii ridicate, dat fiind sistemul radicular puţin ramificat, avînd cerinţe deosebite faţă de structura şi textura solului, dezvoltîndu-se bine pe cele mijlocii spre uşoare (luto-nisipoase şi nisipo-lutoase), afinate, aerisite, profunde, permeabile, bine structurate,bogate în humus ; sînt contraindicate solurile prea grele, cu apă stagnantă şi care fac crustă, cele prea uşoare, nisipoase sau solurile cu exces de calciu (căci reacţia optimă a solului pentru in este uşor acidă).
Tehnologia de cultură : Inul de ulei este o plantă care cere un sol bine lucrat, cît mai uniform şi fără buruieni. Plante bune premergătoare sînt lucerna şi trifoiul ; de asemenea, poate fi cultivat după orice leguminoasă cît şi după cereale de toamnă. Este contraindicat să urmeze după o plantă rapace sau uleioasă, cum ar fi sorgul, iarba de Sudan, floarea-soarelui etc. Cultura inului de ulei poate reveni pe aceeaşi solă numai după 7—8 ani, deoarece lasă terenul infectat de boli şi dăunători specifici care provoacă aşa-zisa „oboseala inului".Arătura de vară sau de toamnă se execută la adincimea de 28—35 cm. Executarea arăturii adînci nu trebuie întîrziată, deoarece s-a constatat că, cu cît se execută mai tîrziu cu atît producţia este mai mică.Arătura adîncă de toamnă, făcută după plantele care se recoltează tîrziu, nu se grăpează, ci se lasă în brazdă crudă. Odată cu efectuarea arăturii de toamnă se recomandă şi încorporarea îngrăşămintelor chimice cu fosfor şi potasiu. La hectar se dau 50—60 kg s.a. fosfor şi 25—30 kg s.a. potasiu. In primăvară, înainte de lucrarea solului cu cultivatorul şi grapa, se dau 30—40 kg/ha s.a. azot. Nu este recomandat a se îngraşă terenul pentru cultura inului de ulei direct cu gunoi de grajd, deoarece din cercetările întreprinse rezultă că acesta diminuează producţia. Primăvara, imediat ce terenul permite, o primă lucrare este aceea a spargerii crustei, după care se dă cu cultivatorul în agregat cu grapa reglabilă în lungul şi în latul solei, menţinîndu-se curat de buruieni pînă la însămînţare.Semănatul se execută primăvara timpuriu, concomitent cu semănatul cerealelor de primăvară. însămînţat astfel foloseşte din plin umiditatea din sol şi la o temperatură de 2—3°C a solului sămînţa încolţeşte. Insămînţarea se face cu maşina în rînduri, la intervale de 12—15 cm şi la adîncimea de 2—3 cm în terenuri mai grele şi cu umiditate suficientă şi de 3—4 cm în terenuri mai uşoare şi ceva mai uscate. Cantitatea de sămînţă ce se dă la hectar este de 60 kg în condiţiile de puritate de 98%, de germinaţie de 96% şi de umiditate maximă de 10%.
Greutatea medie a 1 000 boabe este de 5,1444 g, iar la un gram intră în medie 188 seminţe. Sămînţa trebuie să fie lipsită complet de cuscută.Prezenţa numai a 3—4 seminţe de cuscută în materialul de înmulţire poate compromite cultura.în condiţii normale de umiditate,temperatură şi executarea lucrărilor la timp, sămînţa încolţeşte în cel mult zece zile.După însămînţare, cînd terenul nu prezintă prea multă umiditate,se dă cu tăvălugul uşor în agregat cu o grapă de mărăcini. în cazul cînd după semănat este frig sau terenul s-a bătătorit din cauza ploilor şi răsăritul întîrzie, se recomandă să se grăpeze cu grapa stelată. După răsărire, plantele de in sînt mult stingherite în creştere şi dezvoltare de prezenţa buruienilor. De aceea, grija cea mai mare este îndepărtarea acestora prin plivit. Plivitul se va face ori de cîte ori terenul reclamă această operaţie. în timpul plivitului se va avea grijă ca plantele de in să nu se calce, deoarece în acest caz nu se mai dezvoltă normal.
Recoltarea inului de ulei trebuie făcută atunci cînd a început să prindă culoarea galbenă sau la maturitate deplină. La maturitate deplină seminţele au culoarea galbenă-cafenie, iar dacă plantele sînt scuturate, seminţele produc un mic sunet prin lovire de pereţii capsulelor.
Recoltarea se face cu combina în momentul cînd seminţele sînt complet coapte. La hectar se obţin 1 200—1 800 kg seminţe. Evaluarea producţiei este similară culturilor macului de grădină.
Bolile, dăunătorii şi mijloacele de combatere : Culturile de in sînt atacate cu predilecţie de cuscută. Se combate prin delimitarea vetrelor cu şănţuleţe bine curăţate şi arderea plantelor din vetre. De asemenea,sînt necesare decuscutarea materialului de înmulţire şi lucrări de igienă culturală. Dintre dăunătorii cei mai periculoşi pentru inul de ulei s-au dovedit puricii inului, care au o lungime de 1—2 mm şi o culoare verde-închis cu luciu metalic. Apar de obicei in lunile aprilie şi mai în regiunile mai secetoase. Ei înţeapă tulpinile şi frunzele, care se îngălbenesc şi pier.
Combaterea preventivă se face prin însămînţări timpurii, iar curativ prin prăfuiri cu Lindatox-3 sau Pinetox 10—15 kg/ha.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După recoltat, treierat,şi condiţionat, seminţele se lopătează 1—2 zile, după care se păstrează în saci de iută, în încăperi bine uscate şi aerisite, ferite de umiditate,deoarece sînt higroscopice.Condiţiile tehnice de recepţie pentru ca seminţele de in să poată fi utilizate în scopuri medicinale prevăd ca acestea să fie sănătoase, fără miros de încins, rînced, mucegai sau cu alte mirosuri străine. Se admit max. 4o/o impurităţi (seminţe sparte, strivite şi atacate de insecte),corpuri străine organice — max. 1% şi minerale — max. 3%, umiditate — max. 10%.
Compoziţie chimică : Seminţele conţin 4—10°/o mucilagii formate din acid galacturonic, ramnoză, galactoză, xiloză şi arabinoză, 30—40% lipide formate din trigliceride ale acidului oleic, linolenic, stearic, miristic şi în special linoleic ; 20% protide, un heterozid cianogenetic linamarozidul care se dedublează în acid cianhidric, glucoza şi acetonă. De menţionat este faptul că acidul cianhidric este prezent în cantităţi atît de mici încît nu prezintă o toxicitate periculoasă. Linamarozidul este prezent în toată planta.
Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice : Datorită mucilagiilor pe care le conţin, seminţele de in au acţiune laxativ purgativă (o linguriţă pînă la 2 linguri seminţe la un pahar apă). Acţiunea purgativă este de natură mecanică, ca urmare a inhibiţiei mucilagiilor cu lichide care, mărind bolul fecal, cresc peristaltismul intestinal şi favorizează eliminarea. Local sub formă de cataplasme ; făina de in asociată cu cea de muştar este revulsivă. Ca atare, neasociată cu muştar, tot sub formă de cataplasme, are acţiune emolientă, antiinflamatorie.Uleiul de in a fost utilizat şi la prepararea linimentului oleocalcaros pentru arsuri.Uleiul de in este utilizat în unele ţări pentru proprietăţile de vitamina F, acţiune imprimată de prezenţa acizilor graşi nesaturaţi.
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!