IMPOTENŢA SEXUALĂ
Impotenta sexuala.Persistenta la un barbat a tulburarilor de dinamica a actului sexual (libidou, erectie, intromisiune, ejaculare, orgasm.) in totalitate, partial (numai a unor faze) sau selectiv fata de o anumita partenera, poarta denumirea de impotenta sexuala.
Dintre autorii mai vechi care consacra monografii speciale acestei probleme, mentionam pe Stekel, Higier, Forel.Inca din 1891 Bechterer si Mislovski au atras atentia asupra legaturii dintre activitatea scoartei cerebrale si comportamentul sexual. Pussep arata ca, prin iritatia electrica a cortexului la ciine, se poate produce erectia.Inca din 1928, autorii rusi pun in discutie termenul de nevroza sexuala.
In zilele noastre, importanta acestei probleme este atestata si de pleiada de monografii despre impotenta sexuala, ale unor autori de seama ca Kinsey si colab. , P. Walker si B. E. Strass , M. Palazzoli , P. Matussek, L. Miliman , H. Bricaire si J. Dreyfus-Moreau, Girard P., M. Landry , Sahleanu si colab.
Alti autori insista asupra frecventei crescute si a polimorfismului extrem al impotentei sexuale functionale psihogene (P. Roche, Rene Held), in raport cu impotenta de origine organica.
Daca mai adaugam si constatarea ca tulburarile de dinamica sexuala, indeosebi ale erectiei, apar cel mai frecvent in timpul perioadei de plina activitate sexuala intre 30 si 40 de ani asa cum arata unii autori, se pot deduce consecintele biologice si chiar sociale privind armonia unui cuplu.
Cel mai frecvent, impotenta sexuala se datoreste tulburarii de erectie, care poate fi absenta, diminuata, scurta sau rara si care se asociaza frecvent cu tulburarea ejacularii (precoce, tardiva sau absenta) . Tulburarile de erectie, de ejaculare, ca si ale altor faze ale actului sexual se pot manifesta si solitar. L. Miliman , pe o statistica de 6500 de barbati cu tulburari sexuale, a constatat ca elementul cel mai constant si mai caracteristic a fost tulburarea erectiei : slaba, rara, dificila si de scurta durata. In al doilea rind, ca frecventa, s-a situat ejacularea rapida ; rareori ejacularea a lipsit si mai rar a fost absent libidoul. Cu o frecventa apreciabila, in 64% din cazuri s-au asociat ambele tulburari:de erectie si de ejaculare.
Clasificarea tulburarilor de dinamica sexuala este dificila. Unii autori le descriu izolat, altii impreuna, clasificindu-le dupa originea lor functionala sau organica.
CLASIFICAREA SEMIOLOGICA Clasificarea semiologica, dupa prezenta simptomului, a tulburarii de dinamica sexuala, ne ajuta la stabilirea diverselor forme clinice de impotenta sexuala partiala. Aceste forme sint urmatoarele : - prin absenta libidoului ; - prin tulburari de erectie ; - prin tulburari de intromisiune ; - prin tulburari de ejaculare ; - prin tulburari de orgasm.
IMPOTENTA SEXUALA PRIN ABSENTA LIBIDOULUI Se mai numeste si impotentia concupiscentiae. Acest gen de impotenti vin sa consulte medicul mai mult sub impulsul partenerei, care se simte frustrata ; alteori ei il consulta si pentru alte simptome asociate.
Trebuie sa distingem absenta primitiva a libidoului, cind barbatul nu a avut niciodata apetit sexual, de cea secundara, care a survenit dupa o perioada de activitate sexuala normala.Alteori libidoul lipseste selectiv,fata de o anumita partenera,din considerente sentimentale, estetice, etice, sociale etc. Aceste cazuri trebuie deosebite de cele care reprezinta selectie contra naturii, excluzind total sau partial o partenera feminina (tendintele homosexuale), sau de cele care se masturbeaza.
Cele mai frecvente cauze de absenta sau de diminuare a libidoului sint insuficientele endocrine (testiculara, hipofizara, tiroidana), tulburarile generale (boli infectioase, virotice, surmenaj, subnutritie accentuata) si mai ales starile de inhibitie psihogena (timiditate, temeri diverse). IMPOTENTA SEXUALA PRIN TULBURAREA ERECTIEI Aceasta impotenta este mai evidenta, deoarece, desi exista libidou, lipsa erectiei (anerectia) face imposibila realizarea actului sexual (impotentia errectionis). Anerectia poate fi totala (cînd lipseste si cea matinala), electiva, intentionala sau abandonatoare (cedarea erectiei dupa intromisiune sau pe parcurs, pina la ejaculare si orgasm).
Dupa gradul tulburarilor, exista anerectie si semierectie (erectia incompleta). Pentru medic, este insa dificil sa stabileasca exact gradul acestei semierectii, care poate fi numai o impresie a pacientului.
Mai trebuie precizat ca anerectia se refera la lipsa erectiei la un coit normal. Este posibil ca sa existe anerectie, dar subiectul sa aiba erectie cu ocazia masturbarii, in cursul somnului, in vis sau dimineata la trezire. Absenta sau diminuarea erectiei mai pot fi relative, in raport cu lipsa unor reflexe erectogene normale si indeosebi psihosenzoriale, avind ca punct de plecare partenera. Cauzele tulburarilor de erectie le vom discuta cu ocazia clasificarii etiopatogenice a impotentei sexuale.
IMPOTENTA SEXUALA PRIN IMPOSIBILITATEA DE INTROMISIUNE
Aceasta impotenta se datoreste unei cedari a erectiei inainte sau in timpul intromisiunii, prin factori inhibitori psihici sau datorita unor obstacole create de modificari anatomopatologice ale organelor genitale.
IMPOTENTA SEXUALA PRIN TULBURARI DE EJACULARE
Absenta permanenta (anejaculare totala) sau lipsa intermitenta a ejacularii, lipsa ejacularii numai cu o anumita partenera (anejaculare electiva) se insotesc aproape de regula si de anerectia respectiva ; foarte rar anejacularea se manifesta izolat. Destul de frecvent insa, pacientii acuza alte doua tulburari de ejaculare : precocitatea (inainte de 2 minute de la inceperea copulatiei), uneori ante portas si tarditivitatea (dupa 20 de minute de la copulatie). Nu este usor sa etichetam o ejaculare ca fiind precoce. Dupa Bergler, ejacularea normala apare dupa 2-10 minute de la intromisiune, adica dupa 60-100 de miscari copulatorii. In lipsa acestor parametri, nu ne putem baza numai pe impresia pacientului sau a partenerei.
Mai trebuie sa se tina seama si de faptul ca la unii indivizi exista ejaculari mai repezi, care tin de biotipul lor sexual, deci in cadrul normalului.
EJACULAREA PRECOCE
Dupa R. Doepfmer , orice ejaculare precoce trebuie privita in functie de urmatorii factori: 1. Forma primara a ejacularii precoce tine de tipul constitutional si se manifesta de la inceputul vietii sexuale. Forma secundara poate sa apara in mod temporar sau permanent, aceasta ultima forma avind un prognostic nefavorabil. Ejacularea precoce temporara este, de cele mai multe ori, determinata de dificultatile initiale, hiperexcitatia sexuala a barbatului, excitatiile sexuale intense din partea partenerei sau de abstinenta sexuala. 2. Ejacularea precoce cu sau fara erectie. Ejacularea precoce cu erectie se poate produce fara atingerea sexuala a partenerei, la o simpla atingere corporala, la atingerea labiilor, la intromisiunea penisului sau imediat dupa intromisiune. Ejacularea precoce fara erectie este o forma de impotenta cu prognostic nefavorabil si poate sa apara sub forma polutiilor in timpul zilei, si chiar fara excitarea sexuala de catre o partenera. 3. Ejacularea precoce in functie de virsta. Ejacularea precoce este un simptom principal, frecvent la barbatii tineri sau la barbatii aflati in primele luni de casnicie, comportind dificultatile psihologice si fiziologice de inceput, in prezenta unei sexualitati forte si labile. Recomandarea ca in aceste cazuri pacientul sa faca confidente unei prostituate este plina de riscuri. Dupa Giese, potentia coeundi cere siguranta si experienta, iar acestea se pot obtine cu o partenera prin cultivarea relatiilor intime. In toate grupele de virsta se delimiteaza, pe de o parte, tulburarea de ejaculare dependenta de situatie, de partenera si, pe de alta parte, tulburarea conditionata de individ. Ejacularea precoce poate fi, de asemenea, un prim semn al unui deficit de androgeni la inceputul climacteriului viril.
4. Ejacularea precoce in functie de evacuarea lichidului seminal. De regula, secretiile glandelor genitale accesorii se evacueaza printr-o eliminare ritmica, in prezenta unei contractii concomitente a muschilor ischiocavernosi si bulbocavernosi. In cazul excitatiilor sexuale se cunoaste eliminarea continua si unica a secretiei glandelor genitale accesorii, fara desfasurarea ritmica si fara contractii musculare. In acest caz, nu este vorba de o ejaculare propriu-zisa, ci de o spermatoree. Astfel de mecanisme de evacuare sint foarte rare si ele apar in caz de polutii fara vise erotice, in caz de modificari inflamatorii ale glandelor accesorii (veziculite, prostatite, cronice - prostatoree) sau la unii bolnavi cu paraplegie. Nu exista indicatii in literatura in ceea ce priveste frecventa diferitelor forme de ejaculare precoce. Nici Kinsey si colab. pe materialul lor statistic enorm, nu dau cifre.
EJACULAREA TARDIVA
Ejacularea tardiva se produce : dupa excese sexuale (prin epuizarea lichidului seminal), in mod voit (dupa consumul unor bauturi alcoolice, prin intreruperea miscarilor copulatorii, prin distragerea atentiei) sau in deficientele hormonale androgenice ca si la inceputul climacteriului viril.
EJACULAREA INVOLUNTARA
(Pierderea de lichid seminal) Reflexul spinal de ejaculare este in general precedat de o erectie, dar aceasta nu este absolut necesara. Cind aferentele nervoase - fie tactile, fie de origine psihica - au atins un anumit nivel, se produce o contractie a musculaturii netede a aparatului genital masculin, al carei rezultat este ejacularea lenta de sperma in uretra posterioara. Prezenta lichidului seminal in uretra declanseaza un nou reflex care produce o contractie ritmica a muschilor bulbocavernosi si ischiocavernosi, pe un tonus deja crescut din timpul erectiei, si ca urmare apare expulzia sacadata de sperma, caracte-ristica unei adevarate ejaculari.
In caz de pierderi seminale se pune problema daca acestea se incadreaza in categoria de normale sau anormale. La normali, trebuie mai intai sa excludem prostatoreea. Aceasta scurgere a secretiei prostatice, care survine dupa prostatitele catarale, trebuie considerata la limita normalului si nu necesita un tratament medica-mentos, si nici, mai ales, un tratament local, care ar putea prelungi iritatia. In acest caz, pacientul va fi calmat si asigurat de caracterul benign al pierderii seminale. In lichidul prostatic al unui prostatoreic se pot gasi la microscop citiva spermatozoizi, dar infinit mai putini decit intr-o emisiune de sperma. Trebuie precizat ca o spermatoree, adica o scurgere de sperma continua, fara ejaculare, nu exista in timp ce spermaturia (prezenta a citorva spermatozoizi in urina) este fiziologica.
Polutiile nocturne (in urma unui vis erotic) sint considerate ejaculari involuntare normale ; ele nu survin numai la adolescenti, ci si la adulti. In legatura cu frecventa acestor polutii, este dificil de apreciat unde incepe anormalul.
Printre pierderile seminale, considerate ca patologice, sint cele declansate de o spina iritativa, situata indeosebi la nivelul uretrei posterioare, la incrucisarea cailor spermatiee cu uretra. In acest caz este necesar un diagnostic de certitudine. De asemenea, pierderile seminale patologice mai apar in unele boli generale grave, si anume : leucemii (la debut), intoxicatii si mai ales boli ale sistemului nervos (tabes, paralizia generala progresiva, mielite, tumori medulare).
HEMOSPERMIA
Hemospermia consta in aparitia unui amestec de singe (proaspat sau vechi) si sperma in cursul ejacularii. Deseori singerarea survine dintr-un organ profund (veziculele seminale). Dupa Bunpei Jada, hemospermia apare in 10% din bolile urologice. Acest autor constata, intr-o serie de 33 de cazuri de hemospermie, 8 tuberculoze pulmonare, 5 uretrite gonococice, 12 cazuri de tulburari de spermiogeneza si 27 de cazuri de piospermie. Veziculografiile au aratat dilatari patologice intr-o treime din cazuri. Dintre afectiunile veziculelor seminale generatoare de hemospermie, enumeram : cistadenoamele (rarisime), chisturile veziculare (hidrops, determinate de atrezia canalelor ejaculatoare dupa o inflamatie), adenocarcinomul veziculei seminale (apare foarte rar, simptomatologia lui se confunda cu cea a cancerului de prostata). Indicatiile terapeutice in hemospermie sint urmatoarele : administrarea de hemostatice, antibiotice sau corticoterapie. Practic, daca hemospermia dureaza de mai multe luni, se recomanda administrarea de hormoni estrogeni per os (3-5 mg/zi, timp de 1-2 luni), tratament care reduce volumul veziculelor seminale hipertrofiate, prin suprimarea temporara a functiei acestora .
IMPOTENTA SEXUALA PRIN TULBURARI DE ORGASM
Este stiut ca ejacularea se poate produce si fara orgasm si, invers, orgasmul se poate obtine si fara ejaculare. De regula insa, ejacularea la barbati se insoteste aproape concomitent de aparitia orgasmului (o senzatie paroxistica placuta si o eliberare brusca de sub tensiunea neuropsihica). Dupa felul in care se manifesta, exista, dupa Kinsey, mai multe tipuri de orgasm.
Lipsa totala a orgasmului se numeste anorgasmie ; obtinerea unui orgasm incomplet poarta denumirea de anorgasmie partiala. Cauzele tulburarilor de orgasm sint : lipsa de atractie fata de partenera, starile de surmenaj (de cele mai multe ori), nevrozele sexuale sau mediul ambiant inadecvat copulatiei.
Nu exista o interdependenta stricta intre intensitatea erectiei,a ejacularii si a orgasmului. Nu este conditionata in timp obtinerea orgasmului masculin in functie de cel feminin. Orgasmul feminin este insa la unele femei partial conditionat de ejacularea barbatului (atentie la coitus interruptus !). Cind cuplul obtine orgasmul simultan aceasta situatie este considerata o situatie ideala, care se obtine, de obicei, dupa o coabitare mai indelungata intre parteneri. CLASIFICAREA ETIOPATOGENICA
In practica,de cele mai multe ori, se asociaza doua sau mai multe tulburari de dinamica sexuala, care, in general, au comun acelasi factor etiopatogenic. Din acest motiv si pentru a aprofunda cauzele si mecanismul de producere a tulburarilor de dinamica sexuala, vom prezenta in continuare clasificarea impotentei sexuale din punct de vedere etiopatogenic.
Dupa P. Roche exista urmatoarele forme de impotenta sexuala : impotenta sexuala organica (neurologica, vasculara, genito-urinara, endocrina, metabolica, datorita unor cauze generale) si impotenta sexuala functionala psihogena.
IMPOTENTA SEXUALA ORGANICA
Activitatea sexuala implica mai multe conditii anatomice si fiziologice necesare unor functii normale ale organelor genitale : vascularizatie si inervatie normala (sistem nervos periferic, sistem nervos autonom), arc reflex spinal (corespondent maduvei lombo-sacrate). De asemenea implica o integritate morfofunctionala a cailor nervoase de conducere centripete (genito-hipotalamice si cortico-hipotalamice) a cailor neurovegetative de transmisie centrifuge, medulare si pelviene ; in sfirsit, cele mai importante sint zonele de comanda (centrii comportamentului sexual), care coordoneaza dinamica sexuala. Acesti centri sint situati in hipotalamusul anterior, median si posterior, in substanta reticulara, in sistemul limbic etc. O integrare superioara a functiilor sexuale are loc la nivelul cortexului cerebral, in masura in care aceasta integrare intervine in toate activitatile voluntare.
IMPOTENTA SEXUALA DE ORIGINE NEUROLOGICA
In impotentele sexuale organice de origine neurologica sint lezati fie centrii sexuali hipotalamici sau centrii medulari, fie caile de conducere centripete sau centrifuge, fie inervatia locala. Leziunile care intereseaza dienicefalul, hipotalamusul sint urmatoarele : meningoencefalitele, arahnoiditele, neoplasmele supraselare.Leziunile existente determina aparitia unei impotente sexuale cvasiglobale. Adesea la aceasta impotenta se asociaza si alte simptome ca : bulimie, obezitate, dereglari termice sau vasomotorii.
In general, o leziune encefalica produce o impotenta globala. Totusi, foarte rar, o leziune localizata (de origine vasculara) in rinencefal (bulbii olfactivi) poate determina o impotenta sexuala disociata, constind intr-o crestere a libidoului, cu toate ca erectia este absenta.
Lezarea cailor medulare, cu pastrarea insa a integritatii centrilor sexuali hipotalamici, determina o impotenta sexuala disociata, cu pastrarea libidoului, dar cu suprimarea erectiei si a ejacularii (leziunile traumatice care intereseaza coada de cal dau o astfel de impotenta sexuala disociata). In sindroamele medulare, situate mai sus si in paraplegiile spasmodice, impotenta sexuala este inconstanta. Chiar in cursul sindroamelor de sectionare completa a maduvei exista posibilitatea de erectie si de ejaculare automate. In general, daca leziunea nu afecteaza centrii lombar si sacrat medulari, se pot produce erectie si chiar ejaculare automate.
Natura leziunilor nervoase este variata : mielite, tabes, siringo-mielie, paralizie generala progresiva, scleroza in placi, neoformatii - toate acestea ducind la anerectie si anejaculare. Leziunile sint aproape intotdeauna ireversibile. Numai in cazul leziunii tumorale, care a tulburat tranzitoriu centrii medulari ai erectiei sau ejacularii, se poate obtine vindecarea, atunci cind se extirpa tumoarea .
Leziunile de lob temporal pot explica unele cazuri de impotenta sexuala . Atingerea globala a cortexului antrenind o atrofie cerebrala importanta si insotita de sindrom demential, poate constitui etiologia unei impotente sexuale in cadrul acestui sindrom global.
IMPOTENTA SEXUALA DE ORIGINE VASCULARA
In acest caz exista o anomalie a vascularizatiei arteriale sau leziuni ateromatoase in partea terminala a aortei si a bifurcatiei aortei (sindrom Leriche), determinind o ischemie a teritoriilor arteriale care iriga penisul. Aceste tulburari vasculare sint rar izolate ; de obicei, se integreaza intr-un tablou vascular mai general, cuprinzind si membrele inferioare.
IMPOTENTA SEXUALA DE ORIGINE ENDOCRINA
Acest tip de impotenta apare in insuficienta testiculara congenitala sau dobindita (orbite infectioase, virotice, toxice, post-traumatice) sau dupa unele tratamente cu estrogeni pentru cancer de prostata.
In insuficientele hipofizare (panhipopituitarism) prin tumori nesecretante (adenom cromofob, craniofaringiom) sau in cea de tip Simmonds se produce o insuficienta testiculara secundara, prin absenta secretiei hormonilor gonadotropi hipofizari (FSH, ICSH). De asemenea, si in hiperfunctiile hipofizare de hormon somatotrop (STH), care dau acromegalia si gigantismul, se constata scaderea potentei sexuale, pina la impotenta.
In insuficienta tiroidiana si mai ales in mixedemul primitiv sau secundar, tulburarile de dinamica sexuala afecteaza libidoul, erectia, ejacularea si orgasmul, mergind pina la impotenta sexuala. Aceasta se explica prin hipogonadismul secundar, produs de mixedem si prin predominanta starii de inhibitie corticala, care apare in absenta hormonilor tiroidieni.
In hipertiroidismul moderat se intilneste ejacularea precoce, iar in cel sever (tireotoxicoze) - impotenta sexuala, probabil printr-o intoxicatie cu hormoni tiroidieni a centrilor sexuali hipotalamici.
Acest gen de impotenta sexuala este reversibila, odata cu remisiunea hipertiroidismului prin tratament medical sau chirurgical.
In hipercorticismul metabolic (sindromul Cushing) s-a constatat o hipofunctie androgenica testiculara, o frecventa crescuta a tulburarilor de dinamica sexuala in 92% din cazuri (74% prezentau o diminuare marcata a potentei sexuale si 18% prezentau impotente sexuale complete).In hipercorticismele androgenice la barbat a fost semnalata asa-numita impotenta sexuala paradoxala prin hiperandrogenisrn corticosuprarenal (O. Sabouraud). Asa cum arata atit unele cercetari clinice si experimentale ale unor autori,excesul de hormoni steroizi ai suprarenalei (cortizol, cortizon, dezoxicorticosteron, androgeni, estrogeni), actionind la nivelul structurilor diencefalice si hipofizare, diminua secretia si eliberarea de gonadotropi hipofizari (FSH si ICSH) printr-o actiune de feed-back negativa nespecifica si, concomitent, au o actiune inhibitorie nespecifica asupra centrilor hipotalamici, care intervin in comportamentul sexual.
In insuficienta corticosuprarenala cronica (boala Addison) s-a constatat de asemenea, in 72% din cazuri o diminuare a potentei sexuale (libidou diminuat, erectii slabe, incomplete, ejaculare dificila, rarirea ritmului sexual) si impotenta sexuala in 12,9% din cazuri. Concomitent cu aceste tulburari exista si un hipogonadism secundar (demonstrat prin biopsie testiculara si dozari hormonale). Diminuarea libidoului se explica prin scaderea impregnarii sistemului nervos central cu hormoni androgeni si, consecutiv, diminuarea proceselor erotice.Erectiile dificile tin de hipotonicitatea vasculara a addisonianului, deci si a tesutului vascular erectil. Ejacularea tardiva se poate explica prin contractia deficitara a musculaturii veziculodeferentiale, pe fondul unei astenii fizice si psihice si al hipoexcitabilitatii sexuale a addisonianului. Lipsa orgasmului sau diminuarea lui se datoresc asteniei psihice permanente si insumarii lente a tensiunii erotice in sistemul nervos central. Constatarea de catre bolnav a exacerbarii asteniei lui prin actul sexual il face sa adopte o atitudine rezervata fata de activitatea sexuala.
In general, impotentele sexuale de origine endocrina sint impotente totale, cu pierderea libidoului, a erectiei si a ejacularii, chiar si a celor nocturne, factorul endocrin fiind necesar pentru o activitate sexuala normala.
In hipofunctiile testiculare moderate, tulburarile de dinamica sexuala constau intr-o diminuare a potentei sexuale dar niciodata partiala.
De obicei, impotentele de origine endocrina sint relativ mai usor acceptate de bolnavi si cu mai multe sperante terapeutice.
In starile de hipersimpaticotonie neta si indeosebi in sindromul hipercatecolic tumoral (feocromocitom)], datorita dezechilibrului vegetativ, activitatea specializata copulatorie, care tine de un anumit tonus parasimpatic, este serios afectata. De altfel, si in starile de hiperparasimpaticotonie, functionale sau organice, apar tulburari sexuale prin diminuarea tonusului simpatic, de care depinde activitatea de baza motorie. Deci un comportament sexual normal necesita un anumit echilibru al sistemului nervos vegetativ.
IMPOTENTA SEXUALA DE ALTE ORIGINI
Impotenta sexuala de origine genito-urinara.In acest caz exista leziuni mutilante sau dureroase ale glandului (sancru, ulceratii), ale corpilor cavernosi sau spongiosi sau afectiuni ale uretrei sau ale prostatei. Se acorda importanta si inflamatiilor situate la verum montanum. Unii impotenti organici de cauza genitourinara, chiar dupa ameliorarea starii patologice a organelor genitale, recurg la explorari si examene repetate sau la tratamente locale inutile, care, uneori, nu au alt efect decit intensificarea preocuparilor si nelinistii lor, ajungind astfel la idei fixe si la autointretinerea psihica a impotentei sexuale.
Impotenta sexuala de origine metabolica se intilneste la barbatii cu ciroza, in insuficientele hepatice din hepatitele cronice si se explica prin tulburari metabolice si indeosebi prin lipsa de inactivare a estrogenilor de catre ficat. De asemenea, impotenta se intilneste in hemocromatoze, care in mod secundar, afecteaza intregul sistem endocrin. IMPOTENTA SEXUALA DIN DIABETUL ZAHARAT.
Tulburarea functiei sexuale la diabetici si indeosebi a comportamentului sexual a fost observata de mult timp. Naunyn in 1906, este primul autor care semnaleaza existenta impotentei sexuale ca un simptom ce poate insoti diabetul zaharat. Toti autorii sint de acord ca erectia este afectata prima (Derot, Ellemberg, Montenero) si apoi se instaleaza deficitul de ejaculatie.
Montenero,pe un studiu de 436 de diabetici arata ca 236 dintre acestia, adica 52,3%, reprezentau tulburari sexuale in deficit iar frecventa acestor tulburari creste pe masura inaintarii in virsta a diabeticului.Sehoffling si colab. studiind 314 diabetici sub 60 de ani, semnaleaza ca 160 dintre ei (51%) prezentau tulburari sexuale. Vechimea diabetului zaharat, de asemenea, influenteaza frecventa tulburarilor sexuale, care este insemnata in al 4-lea an de boala si maxima in al 9-lea an.
Privind functia germinala, spermatogeneza, aceasta a fost studiata la diabeticii impotenti cu ajutorul biopsiei testiculare de unii autori care releva atrofii ale tubilor seminiferi cu ingrosarea membranei bazate, a canaliculilor si o incetinire in maturatie a spermatogenezei.
Sehoffling si Pfeiffer efectuind biopsia testiculara la 60 de diabetici impotenti arata existenta acelorasi modificari si in plus releva o diminuare a numarului spermatocitelor si o crestere a numarului celulelor Sertoli.
Soulairac si colab. si Hunt si Bayly au observat alterari ale testiculului in cursul diabetului aloxanic, iar Fogilia si colab. le semnaleaza in cursul diabetului aparut dupa pancreatectomie la sobolan. Observatiile din diabetul experimental par sa confirme datele clinice si indeosebi o incetinire in maturarea spermatogenezei in faza terminala de spermatide si spermatozoizi.
Privind substratul histologic al functiei endocrine testiculare, unii autori (Sehoffling si colab. au observat la sobolanul devenit diabetic prin aloxan, ca si in cursul diabetului spontan al hamsterului chinez, o diminuare importanta a numarului celulelor Leydig, insotita si de o reducere marcata a epiteliului germinal.
Aceste observatii concorda cu o diminuare a 17-cetosteroizilor totali ; alti autori insa gasesc o crestere a 17-cetosteroizilor totali sau valori normale. Efectuarea cromatografiei 17-cetosteroizilor de catre unii autori evidentiaza o scadere a androsteronului si etiocolanolonului, iar Lederer si colab. arata, la diabeticul cu impotenta sexuala, o scadere a fractiunii a 4-a si a 5-a (A + E) sub 33% din valoarea 17-cetosteroizilor totali si o crestere a acestor fractiuni semnificativa dupa stimularea cu Prolan la 4 din 12 bolnavi.
Privind eliminarea de gonadotrofine urinare, majoritatea autorilor gasesc valori scazute la diabeticii cu deficit sexual. Diminuarea gonadotrofinelor urinare este indeosebi scazuta la diabeticii neechilibrati metabolic. Irisawa si colab. atribuie aceasta scadere a gonadotrofinelor hipofizare unor modificari importante a citologiei hipofizare observate cu ocazia efectuarii autopsiei la unii diabetici. Acest fapt ca si scaderea simultana a gonadotrofinelor urinare si a 17-cetosteroizilor, a androsteronului si etiocolanolonului pledeaza pentru existenta unui hipogonadism secundar. Pina acum autorii care au studiat functia androgenica testiculara au utilizat unele metode nespecifice, ca dozarea 17-cetosteroizilor, cromatografia 17-cetosteroizilor, care evalueaza metabolitii androgenici de origine corticosuprarenala si gonadica.
Pe statistica lui M. Ellemberg de 200 de diabetici, 59% prezentau impotenta sexuala iar din cei impotenti 82% prezentau o neuropatie. Autorul considera ca aceasta neuropatie ar fi factorul principal care determina impotenta la diabetici.
Impotenta sexuala determinata de cauze generale poate sa apara la bolnavi cu afectiuni organice de durata lunga (cardiopatii decompensate, bronhopatii, scleroza pulmonara, astm, nefropatii, colite cronice) sau la gastrectomizati sau in cazuri de intoxicatia cronice (alcoolism, intoxicatii cu opium) sau dupa tratamente cu derivati de Rauwolfia, barbiturice, neuroplegice, tranchilizante.
TRATAMENTUL IMPOTENTEI SEXUALE ORGANICE
Ideal ar fi sa putem face un tratament etiopatogenic. Dar din grupa impotentelor sexuale de natura organica beneficiaza de un astfel de tratament numai cele de origine endocrina si beneficiaza foarte putin sau de loc cele de origine neurologica si foarte putin cele de origine vasculara. In impotentele neurologice, leziunile nervoase sint aproape intotdeauna ireversibile. In lipsa unei etiologii precise se poate incerca o terapie neurostimulanta (stricnina, vitamina B1 fortisim). S-au efectuat si tratamente chirurgicale cu proteze interne peniene.
In impotentele sexuale de natura vasculara se va incerca o ameliorare a fluxului vascular prin vasodilatatoare arteriale, simpaticolitice (iohimbina in acest caz este cel mai pretios mijloc, cu conditia de a fi utilizata in doza de 6-8 granule a 2 mg clorhidrat de iohimbina). Se mai practica infiltratia simpaticului lombar si, dupa unii autori, chiar interventia pe simpaticul lombar, desi s-a comunicat si o inrautatire a situatiei dupa unele simpatectomii . In practica tratamentul este dificil, pentru ca adesea leziunile vasculare sint ireversibile.
Tratamentul impotentei sexuale de origine endocrina consta in corectarea hormonala a insuficientei testiculare, a insuficientei hipofizare, tiroidiene si suprarenale, a tireotoxicozei, a hipercorticismului metabolic sau androgen si a hipercatecolismului.
Androgenii sint indicati, in doze moderate, in insuficienta testiculara primitiva sau secundara [25-50 mg/zi de 2-3 ori pe saptamina, sau injectii i.m. cu androgeni in resorbtie lenta (retard), 100 mg la 2 saptamini (Testolent, Sternadryl), sau injectii i.m., una pe luna, a 250 mg (Sustanon sau Androtardyl)]. Preparatele cu resorbtie lenta sint indicate,indeosebi in sindroamele de castrare si la andropauza. Dintre preparatele care se administreaza per os se pot utiliza metiltestosteronul (25 mg/zi), derivatii fluorati (5-10 mg/zi), derivatii enolici (10-20 mg/zi). In insuficientele testiculare de natura centrala, hipofizara, este inidicat un tratament cu hormoni gonadotropi Prolan, care contine FSH + ICSH, utilizat indeosebi in insuficientele testiculare globale (deficit de spermatogeneza si de androgeneza)]. Un alt preparat denumit Gestyl (FSH) se recomanda in deficitul de spermatogeneza, iar preparatul Pregnyl (ICSH) se indica in insuficienta androgenica testiculara. In unele cazuri se poate asocia un tratament de stimulare testiculara cu gonadotropi hipofizari cu un tratament de testosteron in doze mici. De un real folos este administrarea de hormoni tiroidieni (triiodotironina sau tiroida), indeosebi atunci cind este asociata si o hipotiroidie, chiar benigna. In insuficientele hipofizare totale se va face un tratament etiopatogenic si stimulator hormonal pe linie suprarenala, tiroidiana si gonadica. Mixedemul se corecteaza substitutiv cu hormoni tiroidieni, la care se adauga gonadotropi hipofizari sau testosteron.
Impotenta sexuala din sindromul Cushing implica tratamentul etiopatogenic al bolii de fond, la care se adauga o stimulare testiculara cu hormoni gonadotropi si tiroidieni. In impotenta prin hiperandrogenism suprarenal s-au obtinut rezultate foarte bune prin corticoterapie (prednison, 10-15 mg/zi, timp de 3-4 saptamini).
In impotenta sexuala de origine metabolica se va face un tratament patogenic al tulburarilor respective. In ciroze se poate incerca un tratament cu gonadotropi. In impotenta diabetica, echilibrarea glicemiei si prevenirea complicatiilor diabetice si in special a arteritei diabetice (factor vascular) care intretine impotenta sexuala, sint masuri importante.
Impotenta sexuala de origine diabetica apare cam la 50% dintre barbatii diabetici tineri si la 73% dintre cei in virsta de 60 de ani. Tratamentul consta in administrarea de gonadotrofina corionica (100-3000 u/saptamina) si testosteron (150 mg/saptamina), timp de citeva luni, sub controlul glicemiei si al examenului repetat al fundului de ochi.
Tratamentul impotentei sexuale determinate de cauze generale consta in terapia etiopatogenica a bolii de fond.
In atonia prostatei si in inflamatiile cronice ale acesteia si ale veziculelor seminale se utilizeaza, cu rezultate foarte bune, masajul prostatic si diatermia. De asemenea, s-a dovedit ca infiltratiile lombare cu novocaina ale ganglionilor simpatici lombari, mai ales la cei in virsta, aduc ameliorari substantiale ale potentei sexuale (Lichwitsch). Diatermia, curentii de inalta frecventa, ultrascurtele in aplicare locala provoaca o congestie locala, marind afluxul de singe. Climatoterapia, balneoterapia si in special dusurile scotiene au un efect tonifiant general si local.
Prevenirea impotentei sexuale este o actiune mai usoara decit tratamentul ei si se bazeaza pe inlaturarea tuturor factorilor cauzali.
IMPOTENTA SEXUALA PSIHOGENA
Aceasta impotenta sexuala este mult mai frecventa decit impotenta sexuala organica. Atunci cind examenele anamnestic si clinic efectuate minutios nu deceleaza nici un factor etiologic organic lezional, medicul se va gindi la o impotenta functionala neuropsihica sau psihogena.
Din punct de vedere clinic, impotenta sexuala functionala psihogena [dupa J. Dreyfus-Moreau ] poate fi : impotenta de debut, impotenta secundara reactionala, impotenta psihogena primara,, impotenta nevropatica (nevroza sexuala).
IMPOTENTA SEXUALA DE DEBUT (A ADOLESCENTILOR)
Adolescentul, dupa o evolutie sexuala normala care trece printr-o perioada autoerotica si uneori de masturbare, dupa mai mult sau mai putin timp, ajunge la primele raporturi sexuale care, in general, se situeaza intre 15 si 18 ani . Unii adolescenti nu urmeaza aceasta evolutie, fie ca impulsul sexual se loveste de interdictii prea puternice, fie ca impulsul sexual este prea slab, fie ca sexualitatea ramine fixata la realizari infantile. Adolescentii vin sa consulte medicul, deoarece nu au indraznit sa aiba raporturi sexuale sau pentru ca au incercat o data si au suferit un esec. Cel mai adesea aceasta inhibitie cedeaza o data cu experienta si prin exemplul altor colegi. In alte cazuri, este necesara o incurajare din partea tatalui, a unui adult sau a medicului.
Un tinar care nu a inceput viata sexuala este anxios si are un sentiment de inferioritate, deoarece nu se simte intru totul barbat. Pentru unii, morfologia organelor genitale feminine este obscura ; la altii anxietatea se fixeaza asupra consecintelor unui act sexual (contractarea de boli venerice, paternitate nedorita etc). In aceste cazuri, medicul obtine rezultate bune facind educatia sexuala a tinarului la modul cel mai amical.
IMPOTENTA SEXUALA A PRIMELOR CONTACTE CU O NOUA PARTENERA
Unii barbati, cu ocazia casatoriei sau a legaturii cu o noua partenera, fata de care manifesta o afectivitate reala, se trezesc handicapati fie printr-o absenta a erectiei, fie prin ejaculare precoce, cu toate ca nu au avut niciodata dificultati sexuale. Un astfel de incident, cu absenta erectiei intr-un moment important din viata lor, risca sa constituie originea unei decompensari nevrotice cu depresiune reactiva, la care se adauga reactiile anxioase. In aceste cazuri, ca de altfel in orice inhibitie psihica sexuala, se impun doua recomandari : in primul rind, abtinerea temporara de la orice tentativa sexuala, care are ca scop lupta impotriva anxietatii si a descurajarii, generate de multiple incercari infructuoase, la fel de traumatizante pentru fiecare dintre parteneri ; in al doilea rind, se recomanda crearea unei intimitati fizice cu noua partenera, acest contact fiind un element esential al tratamentului. O data eliberat de preocuparile obsedante, in legatura cu faptul ca nu va reusi un nou act sexual, barbatul se va obisnui cu prezenta noii partenere iar placerea contactului fizic intim cu ea va genera excitatii genitale si, in final, reusita.
Cu totul alta este atitudinea fata de barbatii care au ejaculari precoce cu o noua partenera. Adesea, este vorba de barbati virili,care au erectii frecvente si ejaculeaza rapid la cel mai mic contact. In astfel de conditii se intelege ca o dificultate de deflorare sau de intromisiune poate fi cauza ejacularii precoce, dar esential este reactia hiperemotiva, in fata noii partenere.In cazurile favorabile subiectul are o satisfactie chiar daca actul a fost scurt si aceasta il incita la o repetare, iar ejacularea la al doilea sau al treilea coit se declanseaza intr-un timp normal. Deci, experienta stabilizeaza reflexul ejaculator si se stabileste o viata sexuala normala, cu toate ca tendinta la ejaculare precoce persista dupa o perioada de abstinenta.
IMPOTENTA SEXUALA NEUROPSIHICA REACTIONALA SECUNDARA
Aceasta impotenta se instaleaza brusc sau progresiv la barbatii care au avut mai multi ani o viata sexuala normala. Tulburarea survine dupa o trauma psihica. Pacientii se pling ca nu au libidou si nici erectie, alteori au libidou, dar erectia dispare imediat ce se trece la actul sexual. Uneori, au libidou si erectie, dar ejaculeaza ante portas. Alteori, are loc intromisiunea, dar ejaculeaza rapid si erectia cedeaza imediat si, in fine, in alte cazuri dupa intromisiune este posibila copulatia, dar nu ajung niciodata la ejaculare si nu prezinta niciodata ejaculare in stare de veghe.
Traumele psihice cele mai variate si de diferite intensitati, care se produc in viata afectiva personala si care lezeaza amorul propriu sau increderea in partenera, pot duce la un esec sexual. Traumele psihice produc zone de excitatie corticala, care, pe baza legii de inductie negativa, determina un proces de inhibitie. La originea inhibitiei psihice a pacientului se releva aproape intotdeauna o atitudine de desconsiderare a persoanei sale, jigniri, imputatii din partea femeii. Un astfel de comportament al partenerei are valoare patogena, mai ales, daca se suprapune altor traume psihice anterioare, similare, din trecutul pacientului. Un astfel de subiect ramine fragil si sensibilizat la cel mai mic rapel.
Primul esec sexual al unui barbat ii da o stare de frustratie, de anxietate si el simte urgent nevoia de reabilitare, incearca o sansa cu altcineva, care de obicei esueaza, sau cind reuseste, aceasta nu-l multumeste. El se simte intr-o stare de inferioritate si de culpabilitate fata de femeia care i-a produs esecul sexual. Daca partenera se simte lezata, nu-l intelege si incepe a vorbi de divort sau despartire, aceasta atitudine ii agraveaza starea sa, mergind pina la o veritabila stare depresiva sau nevroza anxioasa-depresiva. Disparitia erectiei in cursul actului sexual sau inainte de inceperea lui se datoreste unui reflex inhibitor cortical, conditionat de teama de nereusita. Se stabileste astfel un cerc vicios : frustratie-agresivitate-anxietate-impotenta-frustratie. De obicei, in aceste cazuri excitatia sexuala fata de partenera este puternica. Atunci cum se explica lipsa erectiei sau intreruperea ei ? Prin aparitia unei inhibitii supraliminare care protejeaza celula nervoasa de excitatia prea puternica si prelungita. Vedenski a demonstrat posibilitatea transformarii hiperexcitatiei in inhibitie. Aparitia unui esec sexual psihogen, la un barbat, poate sa evolueze in doua modalitati, in functie de tipul de sistem nervos al individului.
La cei cu un sistem nervos tare si echilibrat, esecul este considerat ca un incident, nu i se da importanta si ulterior este posibila o reluare normala a vietii sexuale. La cei cu un sistem nervos slab si neechilibrat, esecul sexual constituie o preocupare esentiala, un element de teama si neliniste continua, ca nu va reusi din cauza autosugestiei, iar la o noua tentativa de copulatie, esecul se va repeta printr-o conditionare psihica.
Insatisfactia si reactiile de agresivitate ale partenerei duc intotdeauna la complicarea situatiei. Medicul in aceste situatii trebuie sa discute si cu partenera.
IMPOTENTA SEXUALA PSIHOGENA PRIMARA
Aceasta reuneste adultii oare vin sa consulte pentru impotenta sexuala si care nu au avut niciodata o viata sexuala normala. Dreyfus-Moreau J. considera ca acestei grupe ii apartin acei indivizi care nu au avut nici un raport sexual cit si cei care au incercat de 2-3 ori un raport si chiar daca actul a fost fiziologic normal, nici unii nici altii n-au atins stadiul de dezvoltare psiho-afectiva sexuala care caracterizeaza sexualitatea adulta. Sexualitatea lor a ramas in stadiile infantile. O caracteristica fundamentala este ca barbatii de acest gen nu sufera in mod real de infirmitatea lor, cel mult sint stinjeniti de privarea unei anumite forme de raporturi umane. Fixatiile lor sexuale, infantile, mai mult sau mai putin perverse, se intrica deseori cu structuri nevropatice serioase,mergind pina la parapsihopatii, de aceea se impune elucidarea situatiei veritabile a fiecaruia. Unii dintre ei, dupa Kinsey (13), sint apatici, au facut o pubertate tardiva, au necesitati rare si satisfactii sarace. Altii privesc partenera nu ca pe o companie, ci ca pe o persoana protectoare si chiar vor sa se casatoreasca. In cazul cind intilnesc o femeie frigida, care accepta acest rol matern, se poate constitui o situatie conjugala cvasiechilibrata. Totusi, un numar dintre acesti impotenti sexuali cer medicului un real ajutor.
IMPOTENTA SEXUALA DIN NEVROZE (NEVROZA SEXUALA)
Impotenta sexuala psihogena se intilneste frecvent la barbatii nevrozati. Semnele cele mai obisnuite ale nevrozei sint astenia fizica si psihica, nervozitatea, irascibiditatea, cefaleea, insomnia, la care se poate asocia inapetenta, slabirea in greutate, palpitatiile, uneori teama, nelinistea, ideile fixe. Exista trei tipuri de nevroza :
- Nevroza astenica (neurastenia) se poate prezenta, asa cum arata Pavlov, sub doua aspecte : forma hiperstenica si forma hipostenica. In forma hiperstenica iritabila, bolnavul reactioneaza violent si este irascibil ; aceasta corespunde cu slabirea proceselor de inhibitie corticala si predominanta proceselor de excitatie. Cresterea excitabilitatii nervoase duce la ejaculare precoce. In forma hipostenica, care urmeaza dupa aceasta faza, predomina procesele de inhibitie corticala, cu repercusiuni asupra intregului organism, inclusiv tulburari de erectie, cu diminuarea acesteia, pina la anerectie. Unii autori prefera termenul de neurastenie pentru starile de astenie nervoasa constitutionala, in timp ce altii eticheteaza ca neurastenie sexuala tulburarile nervoase conditionate de o viata sexuala anormala (exces, aberatii), tulburari care se rasfring asupra dinamicii sexuale.
- In psihastenie (nevroza obsesiva-fobica), predomina ideile fixe, obsesiile, fobiile. Bolnavul este neincrezator in posibilitatile sale sexuale, este timid si rezervat fata de actul sexual, de teama esecului ; are fobia ca ar putea contracta o boala venerica, fobia de sarcina, de santaj, frica de a rosi (eritrofobie) etc. - La isterici exista o slabire corticala cu predominanta activitatii subcorticale, deci a primului sistem de semnalizare. La ei emotiile sint exagerate, sugestiile sint amplificate si iau caracterul unor socuri afective ; se pot intilni cele mai variate tulburari sexuale. TRATAMENTUL IMPOTENTEI SEXUALE FUNCTIONALE TRATAMENTUL MEDICAMENTOS Medicatia este recomandabila, dar intotdeauna insotita de sugestie, de psihoterapie sau de alte metode. Tratamentul impotentei de erectie va fi etiologic acolo unde este posibil. Tratamentul este mai dificil atunci cind impotenta este de origine functionala neuropsihica ; de obicei, este incriminat un dezechilibru neurovegetativ asociat cu o componenta psihogena. Se recomanda o medicatie echilibranta neurovegetativa fie cu simpaticomimetice (benzedrina, efedrina), la hiposimpaticotonici sau cu vagolitice (beladona, atropina, scopolamina), la vagotonici, fie cu simpaticolitice (ergotamina, iohimbina) la hipersimpaticotonici. Iohimbina are o actiune afrodiziaca si se poate administra de 3x5 mg/zi timp de 2-3 saptamini, fiind contraindicata la hipotensivi si in inflamatiile pelviene. La distonicii vegetativi se recomanda administrarea de amfolitice (Bergonal, Bellergal). Medicatia tonifianta a sistemului nervos central consta in administrarea de stricnina 1-3 mg/zi (contraindicata la anxiosi), cafeina sau simpla cafea neagra, glicerofasfati. Ca o medicatie tonica generala se poate folosi Testosteron (25 mg la 2-3 zile), care se poate administra pe perioade scurte si in afara starilor de hipogonadism.
REFLEXOTERAPIA
Este o metoda terapeutica care si-a dovedit eficacitatea in impotentele functionale psihogene. Este folosita in scopul excitarii mucoasei vaginale si cunoscuta sub diferiti termeni : centroterapia Bonnier, reflexoterapia nazala (Koblank), stressoterapia nazala (Handry), rinotermocoagularea electrica (B. Ionescu si colab.
TRATAMENTUL EJACULARII PRECOCE NEUROPSIHICE FUNCTIONALE
Deoarece ejacularea precoce este, de obicei, expresia unei hiper-excitabilitati nervoase, se recomanda tratament cu sedative (bromura de calciu, luminalete, Tinctura valeriane, Extraveral, Bergonal, tranchilizante si ataractice). S-au obtinut rezultate bune prin administrarea de sulfat de magneziu in injectii i.v. una fiola/zi (X-XII fiole). Alti autori raporteaza rezultate bune prin administrarea de solutie de novocaina 2% in injectii i.m. Pentru diminuarea excitatiilor locale ale glandului se utilizeaza unele unguente anestezice (pomada cu xilocaina 5% sau cocaina bazica 0,5 g+ulei de masline 5 ml) sau Rp. luminal 0,01 g, codeina fosforica 0,015 g, amidopirina 0,20 g pentru o caseta. D.s. int. 3/zi ; sau Rp. Extract de beladona 0,01 g, luminal 0,02 g, antipirina 0,20 g pentru o caseta ; D.s. int. 3/zi.
In ultima vreme au fost raportate rezultate bune obtinute cu doua medicamente : guanetidina (Ismelin) si tioridazina (Tioridazin, Melleril). Cu unul din aceste doua medicamente se poate obtine intirzierea ejacularii sau chiar impiedicarea ei. Guanetidina are un efect simpaticolitic periferic si inhibeaza secretia glandelor accesorii, iar tioridazina realizeaza o gangliectomie chimica si impiedica peristaltismul cailor genitale. Liessling si Hunstock au explicat pentru prima oara patologia aspermatismului in cazul administrarii de guanetidina. In aspermatismul produs de guanetidina se produce o oprire completa, temporara, a secretiei glandelor genitale accesorii, dar din cauza unor efecte secundare (miastenie, tulburari vizuale, depresiune, bradicardii, greata si diaree) autorii atrag insistent atentia asupra pericolului folosirii acestui preparat ca anticonceptional.
Spre deosebire de hipotensorul guanetidina, neurolepticul tioridazina este in mare masura lipsit de efecte secundare. Intirzierea ejacularii sau aspermatismul s-au putut obtine cu cantitati care erau cu mult sub dozele utilizate in psihiatrie pentru tratamentul psihozelor. Doepfmer a obtinut o intirziere a ejacularii prin doze de 50-200 mg cu 1-3 ore inaintea unui coit. In cazul acestor doze reduse, unul dintre pacienti s-a plins numai de uscaciunea gurii. Numeroase comunicari, in special din literatura anglo-americana, cu privire la un aspermatism dupa tioridazina, se refera la bolnavi cu psihoze care au fost tratati timp de saptamini cu acest medicament si cu altele sau cu electrosoc. In legatura cu aceasta trebuie relevat ca psihozele netratate duc deseori la o tulburare a erectiei, a ejacularii sau la un aspermatisim. Efectul tioridazinei, ca si al guanetidinei nu este absolut identic intotdeauna. Pe linga o ejaculare intirziata si un aspermatism, este posibil sa lipseasca si orgasmul, sa fie tulburata erectia, iar libidoul sa fie diminuat.
Aceste efecte secundare au fost insa observate pina acum numai in caz de doze mari si de administrare pe o perioada mai indelungata. Patologia tulburarii de ejaculare in cazul tioridazinei difera de aceea a tulburarii de ejaculare provocata prin guanetidina. Actiunea tioridazinei poate fi comparata cu efectul unei gangliectomii toracolombare. Inhibitia medicamentoasa a segmentului simpatic toracolombar impiedica peristaltismul canalelor deferente, al veziculelor seminale si al prostatei, astfel incit nu se produce ejacularea. In schimb, musculatura striata a penisului se afla sub influenta nervilor spinali, astfel incit in cazul unor doze mici, erectia ramine de regula neinfluentata. Este interesant faptul ca pentru nici un alt neuroleptic nu s-a comunicat pina acum vreun efect asupra ejacularii. Numai Berman a comunicat o inhibitie a ejacularii provocata de timolepticul Tofranil la un bolnav suferind de o psihoza.
Ejacularea tardiva de origine functionala, neurogena poate fi corectata cu o medicatie care scade pragul de excitabilitate nervoasa (stricnina, cafeina, testosteron, afrodiziace blinde, amfetamine, medicatie vagolitica).
In impotenta orgasmica de origine neuropsihica tratamentul consta in sedative destinate sa puna pacientul intr-o stare intermediara intre veghe si somn. Trebuie evitate aminele psihotone si alti excitanti centrali si periferici. Cele mai indicate sint neurolepticele, care prin actiunea lor asupra diencefalului si sistemului activator ascendent reticulat nu diminua facultatile perceptive si se arata a fi eficace .
TRATAMENTUL NEVROZELOR SEXUALE
In nevrozele sexuale se recomanda o medicatie echilibranta a sistemului nervos si vegetativ, in functie de tipul de nevroza. In nevroza obsesivo-fobica, se obtin rezultate cu anxiolitice, asociate cu antidepresive. Toate anxioliticele (diazepam, oxazepam, clordiazepoxid) poseda o oarecare eficacitate. Dupa experienta unor psihiatri se pare ca efectele cele mai bune se obtin cu preparate care se situeaza la granita dintre neuroleptice si tranchili-zante (clorprofixen, tioridazina, dixirazina). Asocierea unui efect neuroleptic blind cu cel anxiolitic pare sa influenteze cel mai favorabil simptomatologia obsesivo-fobica. In isterie se recomanda metoda dezinhibitiei farmacologice cu amital-cafeina sau varianta tehnica a narcoanalizei cu Penthotal. In nevroza sexuala din neurastenie, terapeutica este complexa si variabila in functie de tabloul dominant, astenic iritabil, cenestopat, anxios sau depresiv. La inceput se impun masurile de sedare psihica a bolnavului prin tranchilizante, asociate dupa caz cu neuroleptice (clordelazina, tioridazina) sau cu hipnotice si sedative, barbiturice (amital sodic, ciclobarbital) sau bromuri. Numai dupa obtinerea unui efect sedativ hipnotic si anxiolitic se poate administra o medicatie psihotona (metilfenidat etc.) .
In formele de impotenta nevrotica usoara se pot obtine rezultate bune printr-o psihoterapie directa, care se adreseaza constientului.
CONDUITA TERAPEUTICA IN IMPOTENTELE SEXUALE PSIHOGENE
In primul rind chiar examenul pacientului, anamneza lui atenta si intelegatoare, amicala, fara sa dramatizam situatia are deja o valoare psihoterapeutica. Medicul trebuie sa accepte tulburarea de care se plinge bolnavul, ca pe oricare alta de natura functionala, si sa incerce sa-l convinga ca este un incident banal. Este bine ca medicul sa evite cuvintul impotenta si sa utilizeze pe cel de inhibitie sexuala. Se recomanda pacientului o abstinenta temporara si i se da unele notiuni de educatie sexuala. In unele cazuri, este necesar sa fie convocata si partenera, pentru a fi sfatuita sa adopte o atitudine intelegatoare. In alte cazuri, se pot administra si hormoni androgeni in doze mici, care, prin actiunea lor fiziologica si stenica psihica, adesea cresc dinamismul sexual, permitind in unele cazuri invingerea inhibitiei.
Daca dupa aplicarea acestor masuri asociate cu o medicatie tranchilizanta si anxiolitice nu s-a obtinut nici o ameliorare, se recomanda psihoterapie efectuata de un specialist, psihiatru sau psiholog. Tratamentul impotentei psihogene prin psihoterapie urmareste invingerea inhibitiei prin mobilizarea fortelor emotionale. In impotentele psihogene reactionale secundare, este indicata narcoanaliza, care este metoda cea mai rapida si cea mai eficace.
METODA TERAPIEI CUPLULUI
Aceasta metoda reprezinta o inovatie in sexologie si a fost introdusa de Masters si Johnson. Dificultatile sexuale ale cuplului (impotenta sexuala a barbatului sau frigiditatea femeii) sint concepute ca o boala a cuplului chiar daca unul din parteneri este normal si in consecinta terapeutica se adreseaza cuplului. In Statele Unite si in unele tari europene, s-au infiintat clinici sexuale (-sex-clinics) care permit aplicarea acestei metode terapeutice ce se adreseaza ambilor parteneri ai cuplului.
Principiile metodei terapeuticii cuplului concepute de Masters si Johnson sint urmatoarele : - cuplul cu dificultati sexuale trebuie tratat de un cuplu de terapeuti in masura sa realizeze identificarea atit a rolului masculin cit si a rolului feminin ; - concentrarea atentiei asupra cuplului incit fiecare din parteneri sa devina la rindul sau terapeutul celuilalt; - in cadrul metodei, trebuie insistat asupra comunicarii senzoriale reciproce ale celor doi parteneri. Aceasta consta in redescoperirea comunicarii spontane si senzoriale dintre parteneri, lasind la o parte pentru o perioada conflictul sexual. In scopul trezirii senzualitatii, se face apel la exercitii de rafinament senzual, la mijloace audio-vizuale. - in cadrul metodei se foloseste practica interdictiei si a permisiunii, privind relatiile sexuale ale cuplului. Astfel, intr-o prima perioada, se interzice apropierea genitala si copulatia, ceea ce determina ca anxietatea cuplului sa treaca pe planul al doilea, intr-o faza mai avansata, la incurajarea medicului terapeut, cuplul incearca sa aiba raporturi sexuale pina ce acesta reuseste ; - un alt element favorabil este concentrarea terapiei cuplului intr-un interval de timp relativ scurt de doua saptamini. -Cu acest gen de terapeutica a cuplului, Masters raporteaza 80% de succese pe 790 de cazuri, ceea ce inseamna foarte mult. Willy Pasiny care practica acest gen de terapeutica, remarca ca aceasta esueaza la subiectii cu impotentia generandi (incapacitate ejaculatorie fie in raporturile conjugale, fie pe cale masturbatorie). Un alt autor, Meignant M. facind bilantul a doi ani de tratament dupa metoda lui Masters si Johnson, relateaza ca a avut dificultati in caz de frigiditate primara (la femeia de origina latina) ; rezultatele s-au ameliorat dupa ce a utilizat metoda lui Caplan si Caplan, care a completat metoda lui Masters si Johnson, introducind filme ale lui National Sex Forum si tehnici de desinhibitie psihologica de tip bioenergic, gestalt terapie, koula... linkuri:impotenta sexuala,impotenta sexuala,impotenta sexuala.
alte articole conexe aici!
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!