Iedera
Hedera helix L.
Iederă ; Fr. : Lierre grimpant ; G. : Efeu ; M. : Borostyân ; R. : Pliuşci abîknavennîi.
Caractere de recunoaştere: Planta: Liană agăţătoare, lungă pînă la 20 m, cu frunze persistente ; cînd este lipsită de suport devine tîrîtoare ; tulpina : formează pe internodii rădăcini adventive cu serii de peri sugători cu rol de fixare ; frunzele : diferenţiate : cele de pe ramurile florifere întregi — ovat-rombice, verde-deschis ; cele de pe ramurile sterile — alterne palmat-lobate, cu 3—5 lobi ; flori : grupate în umbele simple, sînt galbene-verzui, pe tipul 5, cu corola cărnoasă, cu diametru de 4—7 mm : fructe : bace globuloase de 6—8 mm, la maturitate negre-violacee.
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
Înflorire : IX—X.
Materia primă: Folium Hederae helicis — frunzele de pe ramurile sterile 3—5 lobate, lung peţiolate, glabre, pieloase, lucioase, de culoare verde-închis pe faţă, cu nervaţiunea palmată. Fără miros caracteristic, gust slab astringent, amărui. Uneori se recoltează în scop terapeutic şi lemnul de la tulpinile bătrîne.
Ecologie şi răspindire: Specie exigentă faţă de căldură, putînd degera parţial la geruri puternice. Faţă de sol este puternic calcifilă. Vegetează numai la umbră şi umiditate crescută, prin păduri umbroase, pe stînci umede, exclusiv pe soluri calcaroase, mai ales în zona de cîmpie şi deal, putînd urca pînă la 1 500—1 800 m. Răspîndită în toate judeţele ţării.
Recoltare: Se poate recolta întregul an. Se strujesc cu tot cu peţiol numai frunzele lobate de pe ramurile sterile. De asemenea, se pot recolta alături de frunze şi lăstarii verzi terminali care reprezintă creşterile anului respectiv.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După ce se îndepărtează frunzele întregi de pe lăstarii floriferi, frunzele uscate ale altor specii şi lăstarii lignificaţi, produsul se pune la uscat la umbră, în strat subţire, în poduri sau şoproane bine aerisite. Pe cale artificială uscarea se face la 45—50°.
Randamentul la uscare 3/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format numai din frunze lobate şi lăstari verzi, nelemnificaţi, neadmiţîndu-se frunzele întregi de pe lăstarii floriferi ; ca impurităţi se admit max. 5»/o lăstari lemnificaţi şi max. 1% frunze nelobate de pe lăstari floriferi, corpuri străine organice — max. 0,5% şi minerale — max. 1%, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică : Saponozide : hederine, hederacozida A care prin hidroliză dă glucoza, arabinoză şi hederagenină, o triterpenă pentaciclică ; oompuşi polifenolici : rutozid, rutinozid; acid clorogenic şi cafeic, scopolină, zaharuri, săruri minerale, (5-caroten, α-tocoferoli şi substanţe estrogene. Lemnul conţine gumirezine, falcarinonă, o cetonă poliacetilenică etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : Produsele farmaceutice pe bază de frunze de iederă diminuează spasmele bronşiale, au acţiune antinevralgică, dînd rezultate bune în mialgiile parestezice, sciatice, sacroiliace, reumatice etc. Extern sub formă de comprese are acţiune topică în ulceraţii şi analgezic în nevrite, celulite şi în celu-lalgii. Această acţiune nu este numai antinevralgică, ci şi curativă.
Sub formă de extract fluid sau tinctură dă rezultate bune în bronşite catar ale cronice.Produsele farmaceutice obţinute din lemn au de asemenea proprietăţi antispastice analgetice. Tinctura este utilizată în tuşea spastică.
De menţionat este faptul că fructele de iederă au acţiune emeto-catarctică, putînd duce la intoxicaţii în special la copii.
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!