INVERSIUNEA SEXUALA
Homosexualitatea
Inversiunea sexuala consta din atractia psihosexuala a unui individ pentru un individ de acelasi sex. Imensa majoritate a femeilor si barbatilor sint heterosexuali, adica dorintele lor sexuale se dirijeaza catre subiecti de sex opus. Exista insa un procent de barbati si femei care sint atrasi de indivizi ai aceluiasi sex. Homosexualitatea este semnalata la aproape toate popoarele indiferent de rasa, cultura, nivel social sau profesie. Se pare ca inversiunea sexuala este mai frecventa la barbati decit la femei. Frecventa mai crescuta in orasele mari s-ar explica prin tendinta de migrare a homosexualilor si de stabilire a lor in centrele mari . Raportului lui Kinsey, Pomeroy si Martin privind comportarea sexuala a barbatului american, indica o frecventa a homosexualitatii (sau o atractie homosexuala) de 12-30% pentru ansamblul populatiei adulte masculine. Ca terminologie, homosexualitatea mai este denumita cu sinonime ca :"inversiune sexuala" (corespunde cel mai bine definitiei),"homoerotism" (se refera mai mult la atractia erotica homosexuala);"al treilea sex" (termen impropriu),"contrasexualitate" si "uranism" (termeni antici car nu se mai folosesc).In medicina legala, homosexualitatea este numita "pederastie" sau "sodomie". Pentru homosexualitatea feminina se folosesc denumirile de "iubire lesbiana", "lesbianism","saphism" sau "tribadism". HOMOSEXUALITATEA MASCULINA Se manifesta sub urmatoarele variante clinice : - Homosexualitatea reala manifesta, exclusiva, reprezinta inversiunea sexuala propriu-zisa. Un astfel de barbat manifesta dorinte sexuale pentru un alt barbat, avind indiferenta sau repulsie fata de sexul feminin. Homosexualul manifest este constient de tendinta sa anormala si, de obicei, o accepta. Unii totusi nu se resemneaza cu inversiunea lor, nu o accepta si devin anxiosi cronici sau fac un sindrom depresiv. Se apreciaza ca un procent de 15-20% din homosexualii manifesti (constienti de anomalia lor) au numai un comportament erotic homosexual fara sa treaca la actul sexual propriu-zis ; ei sint abstinenti din diverse motive sau recurg la masturbarea solitara. -Ambisexualitatea (homosexualitatea facultativa), varianta clinica importanta de homosexualitate, presupune atractie erotica sexuala atit pentru barbati, cit si pentru femei. Pentru acestia componenta homosexuala poate apare periodic sau se manifesta alaturi de cea heterosexuala. Este discutabil daca la indivizii cu ambisexualitate atractia pentru sexul feminin are aceeasi intensitate ca si cea a barbatilor normali. Ei sint, de obicei, atrasi de femei cu aparenta masculinoida, rar de fetele virgine, si de loc de femeile lesbiene. De obicei, ei accepta mai greu homosexualitatea, iar deviatia lor ii tulbura.In practica, aceasta homosexualitate trebuie diferentiata de intersexualitatea organica (hermafroditism si pseudohermafroditism) si indeosebi de casatoria de convenienta la care recurg unii homosexuali manifesti. -Homosexualitatea de circumstanta, de substitutie. La acestia, falsa inversiune sexuala apare atunci cind se gasesc in grup, privati de femei (Cazarmi, internate, inchisori sau printre marinari). Aceasta homosexualitate depinde de mediu si dispare cind apar conditii de apropiere fata de sexul feminin. Exista si unele exceptii, cind chiar daca factorii favorizanti din mediu dispar, deviatia persista si poate sa devina o homosexualitate manifesta. -Homosexualitatea latenta. Tendintele homosexuale ale acestor barbati sint mascate, inconstiente. Multi dintre ei sint mai curind bisexuali decit de tipul clasic homosexual. Starea lor latenta poate persista intreaga lor viata, sau manifestarea homosexuala poate izbucni in urma seducerii de catre un barbat homosexual. Unele sindroame psihice pot masca o homosexualitate latenta. Printre acestea se numara unele tipuri de alcoolism cronic, o gelozie patologica, unele stari paranoide majore. De asemenea, unele cazuri de impotenta sexuala psihogena pot favoriza aparitia homosexualismului sau altor perversiuni sexuale. La fel cei care traiesc in promiscuitate cronica heterosexuala, din dorinta de a duce o viata iesita din comun pot aluneca spre homosexualitate. Cind medicul banuieste un caz de homosexualitate latenta, el nu va comunica pacientului acest diagnostic, deoarece l-ar putea tulbura; din aceasta cauza este preferabil sa se adopte o atitudine de expectativa. -Homosexualitatea simptomatica.In unele psihopatii impulsul sexual este dirijat nediferentiat spre barbati si femei, copii si chiar animale. Daca li se ofera mai multe tentatii deodata, acesti psihopati pot manifesta, totusi, unele preferinte. Aceasta anomalie este etichetata ca "oportunism sexual". La unii bolnavi cu patologie nervoasa (unele tumori cerebrale, encefalite, encefalopatii degenerative), comportamentul homosexual apare ca o complicatie, mai rar ca o sechela si se asociaza frecvent si cu alte deviatii ca exhibitionism, masturbare in public, molestarea femeilor si atentat de viol. Aceste tulburari de ordin sexual tind sa dispara daca boala de fond se vindeca. In cursul unor boli majore mintale, indeosebi schizofrenie, psihoza maniaco-depresiva, psihoze asociate cu un lues cerebral sau epilepsie, se pot observa ocazional manifestari de homosexualitate. Mai trebuie amintita si starea de pseudohomosexualitate, care se poate intâlni la unii barbati, mai ales tineri normali cu reminiscente psihice ale fazei homoerotice juvenile sau nesatisfacuti sexual si care, pot intra in panica ca ar fi homosexuali. Etiopatogenia homosexualitatii.
Homosexualitatea adevarata, manifesta, nu este expresia nici a impotentei, nici a curiozitatii blazate, nici a lipsei de vointa si nici chiar a unor circumstante particulare. Cu toate progresele stiintei, cauzele homosexualitatii, explicatia ei etiopatogenica ramine inca incompleta. Cercetarile lui Maranon ca si ale altor endocrinologi si embriologi au relevat faptul ca sexul care nu se diferentiaza decit intr-un stadiu avansat al vietii foetusului ar putea ezita mult timp postnatal sa se cristalizeze la unii indivizi care ar putea ramine totdeauna indecisi, ceea ce ar favoriza potente psihosexuale, fie pentru sexul masculin, fie pentru cel feminin. Lipsa sexualizarii neurocomportamentale in etapa perinatala, dupa "modalitatea masculina" ar trebui cercetata la homosexualii masculini; aceasta ar putea oferi o baza de explicatie a homosexualitatii. Unele reminiscente ale fazei homoerotice juvenile, pot persista uneori si in adolescenta tirzie sau la inceputul vietii adulte si pot duce la homosexualitate. Homosexualitatea manifesta reala, ar putea fi explicata de doi factori : existenta unei anumite predispozitii constitutionale genetice si o dezvoltare inadecvata a personalitatii psihosexuale care fixeaza pe barbatul in dezvoltare pe un obiect sexual gresit. Cercetarile lui Kallman pe gemenii univitelini, oare au fost separati in copilarie au pus in evidenta un fapt interesant. Daca unul din gemeni devenea homosexual, celalalt care traia in alt mediu si primea educatie diferita, devenea si el homosexual. De asemenea, exista unele familii unde homosexualitatea este practicata de mai multi membrii, fie in aceeasi generatie, fie in generatii succesive. In antecedentele homosexualilor se deceleaza cu frecventa unele elemente care ar putea juca un rol important in etiopatogenia homosexualitatii. Acestea sint fie erori educative (hiperprotectie materna, impunerea unor atitudini feminine), fie perturbari capitale si precoce in relatiile dintre pacienti si parintii lor (o mama dominatoare si agresiva sau o mama seducatoare care a monopolizat afectiunea copilului) ; uneori, tatal i-a oferit copilului o imagine masculina estompata pentru care copilul a avut teama sa se identifice . Semnificatia componentei feminine la un homosexual a fost supraestimata de unii autori, o serie de trasaturi psihice feminine la unii homosexuali fiind probabil simptome de infantilism psihic sau de imaturitate. Chwala, clasifica homosexualitatea intr-o forma genetica si una dobindita, ultima la rindul ei putind fi endogena, hormonala sau situativa (dependenta de mediu). Modificarea raportului androgeni/estrogeni, in favoarea ultimilor, la unii homosexuali, nu poate fi considerata in mod cert ca o explicatie a homosexualitatii, desi partial poate fi responsabila de predominanta anumitor trasaturi psihice feminine care atunci cind se adauga unor predispozitii genetice poate duce la o homosexualitate. Maranon studiind un mare numar de homosexuali a constatat existenta unor stigmate somatice heterosexuale : dispozitie topografica feminina a pilozitatii la 75% din barbatii pervertiti si modificari heterosexuale ale scheletului si morfogramei; la femeile homosexuale a gasit o dispozitie de tip masculin a pilozitatii in 42% din cazuri. Vague a efectuat cercetari constitutionale asupra homosexualilor si a constatat ca sexualizarea somatica este, in general, normala la homosexuali accidentali, dar aceasta are note ginoide sau ginomixte intr-un numar de cazuri la homosexualii manifesti. Dupa Dietz si Hesse ,sint predispusi la homosexualitate mai mult ginoizii carora femeile li se par prea asemanatoare lor, ca si astenicii andromorfi, carora femeile le par prea putin "forte". Este adevarat ca anumiti adolescenti ginoizi pot fi mai usor conditionati sa prefere gratificatiile homosexuale, dar in aceeasi masura alti tineri ginoizi evolueaza ca barbati cu comportament heterosexual. Unii indivizi homosexuali prezinta trasaturi somatice perfect masculine, dar au tendinte feminine in comportamentul lor, iar uneori aceasta feminitate a lor nu intereseaza decit sfera erotica psihica, in rest avind un comportament viril. A mai fost studiat si sexul genetic, cromozomial, la homosexuali si s-a gasit ca in imensa majoritate este corespunzator celui gonadic. Mai sint necesare cercetari pentru a explica cele doua variante de homosexuali: pasivi si activi. Cei activi conserva prerogativele masculine, iar cei pasivi gasesc satisfactie intr-o pasivitate de tip feminin. Homosexualii au unele trasaturi de caracter comune : pasivitate sau combativitate excesiva, supunere sau independenta afisata, indoieli asupra identitatii sexuale . Multi homosexuali prezinta nevroze sau psihonevroze. In concluzie homosexualitatea reprezinta o inversiune sexuala de origine psihica,pe un teren constitutional genetic predispozant, la care se poate adauga sau nu stigmate somatice heterosexuale.
Tratament
Homosexualii accidentali sau periodici, constienti sau inconstienti de deviatia lor, pot ajunge sa consulte medicul fiind dirijati de propria familie, de autoritati sau vin din proprie initiativa. Un numar apreciabil de homosexuali se prezinta spontan la medic pentru a fi ajutati. Obiectivele tratamentului homosexualitatii reale, manifeste, vizeaza disparitia interesului erotic pentru membrii aceluiasi sex si totodata dobindirea capacitatii de a avea sentimente erotice si relatii sexuale satisfacatoare cu o persoana heterosexuala. Practic, se poate vorbi de o cura terapeutica reusita numai daca in urma tratamentului homosexualul poate dezvolta sentimente de tandrete persistenta pentru o femeie, cu posibilitatea de a avea cu ea raporturi sexuale satisfacatoare pe o durata de timp mai lunga (pina la dorinta de a se casatori cu ea). Un alt criteriu de eficacitate a tratamentului este si faptul ca, fostul homosexual sa fie capabil sa-si domine impulsurile si tentatiile homosexuale, fara a prezenta o anxietate puternica. Vorbim de o pseudocura atunci cind dupa aplicarea tratamentului nu se schimba prea mult din punct de vedere al homosexualitatii reale, doar cu exceptia ca el poate indeplini uneori cu o femeie (sotie) un act sexual, incomplet, anxios si atunci numai apelind la imagini homoerotice. in caz de homosexualitate simptomatica, secundara unor afectiuni (tumori cerebrale, encefalite, encefalojpatid, psihopatii sau nevroze) se efectueaza tratamentul afectiunii primare de fond, care a cauzat aparitia iniversiuinii sexuale. In cazurile de homosexualitate reala manifesta, se recomanda psihoterapia de lunga durata si mai ales psihanaliza, care sint considerate procedeele majore terapeutice, desi rezultatele de pina acum nu au confirmat sperantele. Desigur, pacientul poate beneficia de aceste procedee terapeutice ca si pentru alte tulburari nevrotice, asociate sau nu cu tulburari de ordin sexual. Hipnoza nu are o valoare certa in homosexualitatea manifesta, dar folosita cu prudenta si adecvat de catre medic poate fi utila in prognosticul unor varietati minore de homosexualitate. Totusi, L. Alexander a semnalat remisiuni rapide ale unor impulsuri homosexuale, prin sugestie hipnotica. Electrosocul a avut unele succese, dar in realitate nu poate vindeca in intregime homosexualitatea. Terapia prin coma insulinica si chirurgie psihica (lobotomie si topectomie) nu au dat nici un rezultat. Administrarea de hormoni sexuali androgeni la barbatii homosexuali normali din punct de vedere andrologic, nu este recomandata, deoarece stimuleaza libidoul fara sa-i schimbe directia. Valoarea terapeutica a altor hormoni ca gonadotrofina corionica, ACTH sau cortizon este nula.
alte articole conexe aici!
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!