Familie cu extrem de numeroşi reprezentanţi (la noi numai cu specii ierboase) din punct de vedere botanic cu o mare unitate de structură care se manifestă prin: tulpină de tip pai cu internoduri goale şi noduri umflate (cu excepţia Zea mays L. — porumbul care are măduvă). Frunzele au teaca despicată înfăşurînd un întreg internod, peţiolul lipseşte iar limbul este liniar, între teacă şi tulpină se găseşte o anexă specifică numită ligulă care împiedică pătrunderea apei şi putrezirea tulpinii, iar la baza limbului se află două urechiuşe. Florile sînt pe tipul 3, hermafrodite (excepţie porumbul la care sînt unisexuate), nude, adaptate la polenizarea prin vînt; ele sînt grupate în inflorescenţe de tip spic compus, panicul, mai rar spic digitat. Fructul cariopsă. Reprezintă cea mai importantă familie pentru alimentaţie şi furajare, avînd numeroase întrebuinţări şi în industrie.
Fr.: Mais; G.: Kukuruz; M.: Torokbuza; R.: Kukuruza.
De la această răspîndită cereală cu utilizări multiple în alimentaţie, furajare şi industrie, în scopuri medicinale se utilizează stigmatele alungite, care ies în bună parte de sub pănuşi (bracteele care înconjură inflorescenţa). Aceste stigmate poartă denumirea populară de „mătasea porumbului".
![]() |
| From selene |
![]() |
| From selene |
Materia prima: Stigmata maydis formată din stilurile şi stigmatele recoltate în timpul înfloririi sau cel mai tîrziu cînd porumbul este „în lapte". Se prezintă sub formă de filamente lungi pînă la 20 cm, groase de aproape 0,5 mm, de culoare galbenă-deschisă sau brun-deschis fără gust şi cu miros slab caracteristic.
Recoltare: Materia primă de cea mai bună calitate este dată de porumbul în lapte la care aceste stigmate sînt încă verzi.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Se înlătură vîrfurile brunificate şi se aleg cu atenţie resturile de pănuşi, boabele, după care produsul se pune la uscat în strat subţire, pe prelate sau rame în şoproane, poduri sau alte încăperi bine aerisite. Uscarea artificială, foarte rar utilizată, se face la 35—40°. Randamentul la uscare foarte variabil de la 4—5/1 în faza de lapte, la 2—3/1 în produsul de la depănuşare.
Prin condiţiile tehnice de recepţie se admit maxim 5% impurităţi (resturi de pănuşi, boabe, stigmate înnegrite), corpuri străine organice şi minerale — maxim 0,5% pentru fiecare, umiditate max. 12%.
Compoziţie chimică: Conţine săruri de potasiu, calciu, bioxid de siliciu, fitosteroli, saponozide, ulei volatil, ceară, alantoină şi vitaminele C, E şi K.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Diuretic datorită în special sărurilor de potasiu şi calciu. Calmant în cistite cronice şi metrite.
Observaţii: Uleiul de germeni de porumb se utilizează pentru scăderea conţinutului de colesterol în sînge, ca produs alimentar dietetic.
Fr. Chiendent; G.: Quecke; M.: Tarackbuza; R.: Pirei palzucii
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie ierboasă perenă cu exemplare înalte de 0,2—1,5 m, erecte, glabre, neramificate; partea subterană: rizom stolonifer foarte lung, de cîţiva metri, ramificat, gros de cca. 2 mm, galben lucitor şi neted, cu noduri la distanţe de cca. 5 cm, pe care se găsesc frunzuliţe membranoase mici, muguri şi rădăcini adventive ramificate; inter-nodurile goale; tulpini aeriene: numeroase, de tip pai, cu noduri pronunţate; frunze: liniare, cu teacă despicată care înconjură tulpina, limb lung de 10—20 cm şi foarte îngust (6—9 mm), aspru pe faţă şi neted pe dos, nervuri paralele care se văd ca nişte dungi, lungi de cca. 10 cm, albicioase; flori: dispuse în spice terminale compuse, formate din spiculeţe comprimate lateral, dispuse pe două rînduri, în nişte scobituri pe axul spicului, destul de distanţate între ele, alcătuite în general din cîte 5 flori; fructe: cariopse de 6—7 mm.
![]() |
| From selene |
![]() |
| From selene |
![]() |
| From selene |
înfloreşte: VI—VIII (X)
Materia primă: Rhizoma Graminis formată din fragmente de rizomi cu internoduri striate longitudinal, cu cicatricele frunzelor evidente şi cu resturi de rădăcini subţiri, de culoare galbenă, fără miros, cu gust dulceag mucilaginos.
Ecologie şi răspîndire: în general buruiană de cultură înţelenind terenurile prost întreţinute; de asemenea pe coaste uscate, aride, nisipoase sau argiloase, pe lîngă garduri, margini de păduri, tufărişuri. Altitudinal se întîlneşte din cîmpie pînă în zona montană inferioară. Cele mai importante zone în care se întîlneşte sînt nordul Moldovei (jud. Botoşani şi Suceava) şi Transilvania (jud. Bistriţa-Năsăud, Hunedoara, Harghita, Braşov, dar în special Cluj şi Sălaj), unde se poate întinde pe mari suprafeţe arabile.
Recoltare: în urma arăturii de primăvară sau de toamnă se trece cu grapa sau cu boroana pe terenurile invadate cu pir, strîngîndu-se rizomii în grămezi.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Produsul recoltat se spală foarte repede într-un curent de apă, deoarece substanţele active sînt solubile, apoi se zvîntă şi se înlătură părţile aeriene, rizomii pătaţi, înnegriţi. Uscarea naturală se face la soare, în strat subţire iar pe timp nefavorabil în camere aerisite şi încălzite, astfel încît să se facă cît mai repede. Uscarea artificială se face la 35—40°. în urma uscării se obţine pirul brut, bruniu. Randamentul la uscare 2—3/1.
După uscare, rizomii se freacă cu pînză de sac pentru îndepărtarea resturilor de rădăcini şi teci de frunze obţinîndu-se pirul galben, de calitate superioară.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să conţină ca impurităţi max. 5% rizomi de culoare brună sau pătaţi, max. 3% resturi de rădăcini, teci de frunze, corpuri străine organice max. 0,5% şi minerale max. 1%, umiditate — max. 13%. În produs nu se admit rizomi de pir gros (Cynodon dactylon (L.) Poir.).
Compoziţie chimică: saponozide, fructozane, inozitol, ulei volatil, săruri de potasiu, mucilagii, acid silicic, vitaminele A şi B.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Acţionează ca diuretic şi diaforetic. Are şi acţiune fungistatică. Se recomandă ca diuretic şi în cistite.
Confuzii: Pirul medicinal se poate confunda cu pirul gros (Cynodon dactylon (L.) Poir.).
Principalele caractere de diferenţiere:
— Spicul are o singură axă la pirul medicinal şi este digitat, cu un verticil de 3—8 spiculeţe violacee la pirul gros (vezi fig.);
— limbul frunzelor de Cynodon la punctul de unire cu teaca are un guleraş de peri care lipseşte la Agropyron.
![]() |
| From selene |
Recunoaşterea pe cale chimică se face tratînd fiertura de rizomi cu tinctură de iod. Dacă soluţia se albăstreşte datorită amidonului, produsul provine de la Cynodon şi trebuie înlăturat.
Oryza sativa L. (Orez) — Utilizat sub formă de decoct ca antidiareic în special la copii mici. Se recomandă ca aliment dietetic pentru cei cu afecţiuni stomacale şi intestinale. În ultimii ani s-a evidenţiat acţiunea hipotensivă a orezului precum şi asupra scăderii conţinutului de uree în sînge, fiind recomandat în edeme de origine cardiacă şi renală. Extern — sub formă de cataplasme — făina de orez are acţiune emolientâ şi calmantă în inflamaţii superficiale.
![]() |
| From selene |
![]() |
| From selene |
Cynodon dactylon L. (Pir gros) — Buruiană de culturi, cu spic digitat. Rizomii conţin amidon, zaharuri şi cinodină — principiu activ care îi conferă proprietăţi diuretice, dar incomparabil mai slabe decît ale pirului medicinal.
![]() |
| From selene |
![]() |
| From selene |
Phragmites australis (Cav.) Trin. et Steud. (Trestie, Stuf). Specie de locuri umede, unde ocupă mari suprafeţe. în medicina populară pentru „umflături".
![]() |
| From selene |
![]() |
| From selene |
Avena sativa L. (Ovăz) — Cereală care — consumată sub formă de „fulgi de ovăz" sau făină —reprezintă un aliment uşor şi tonic pentru copii, convalescenţi sau persoane în vîrstă. Are totodată si efecte diuretice, uşor laxative şi pectorale.În uz extern, sub formă de cataplasme, în dureri intercostale.În medicina populară se recomandă pentru dureri de dinţi, reumatism, tuse.
![]() |
| From selene |
![]() |
| From selene |
Lolium perenne L. (Zîzanie, Iarbă de gazon) — Specie spontană şi cultivată, în medicina populară în băi antireumatismale.
Hordeum vulgare L. (Orz) — Cariopsele decorticate au un conţinut ridicat de substanţe azotate (pînă la 10%), grăsimi, dar în special hidraţi de carbon, precum şi o substanţă activă — hordenina, cu acţiune hiperglicemiantă. Din contră, germenii încolţiţi au o acţiune hipoglicemiantă, asemănătoare cu insulina.
Făina de orz modifică secreţiile intestinale în diareele copiilor, enterite şi dizenterie.
Folosit pe scară redusă şi pentru afecţiuni ale aparatului respirator superior (guturai). Infuzia de malţ (germeni de orz prăjiţi) este stomahică.În uz extern — cataplasme emoliente în furunculoze, anticongestiv în edeme şi micşorează durerile reumatismale şi de lumbago.
![]() |
| From selene |
![]() |
| From selene |
Secole cereale L. (Secară) — Are efecte emoliente, uşor laxative (se manifestă chiar la pîinea de secară). În uz extern — sub formă de cataplasme — făina se foloseşte contra inflamaţiilor, abceselor, în panariţiu, supuraţii şi contuzii.
![]() |
| From selene |
![]() |
| From selene |
Triticum aestivum L. (Grîu) — Are proprietăţi emoliente, iar glutenul este folosit în alimentaţia diabeticilor. Uleiul din germeni de grîu, bogat în vitamina E, este util în afecţiuni neuro-musculare; conţine de asemenea o mare cantitate de fitosteroli. Tărîţele au acţiune laxativă iar în uz extern loţiunile cu decoct au efect împotriva iritaţiilor pielii.
![]() |
| From selene |
![]() |
| From selene |
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!